Misterul de la librărie – Din ciclul „Aventurile unui detectiv particular român”

Articol publicat in:Proza | 28 februarie 2013
Autor:

Tocmai rezolvasem un caz destul de dificil. Reuşisem să strâng dovezi prin care probam, fără dubiu, că reprezentantul pentru România al unei firme din Olanda trădase interesele angajatorului şi lucrase pentru concurenţă. Am intrat în biroul şefului şi i-am predat raportul.

– George, ia loc puţin, îmi spuse şeful. Vreau să preiei un caz nou. E vorba de ceva mai special.

Şeful luă o gură de cafea din ceaşca de pe birou. Îmi arătă filtrul de cafea, invitându-mă să mă servesc. Am negat din cap, nu mai vroiam cafea. Băusem deja două şi era încă dimineaţă.

– Uite despre ce e vorba, continuă el. La Librăria Editurii T din centru s-a ivit o situaţie specială şi agenţia noastră a fost angajată să vadă despre ce e vorba. În ultimele două luni nu a fost înregistrată nicio vânzare de carte de la Editura T, cea care patronează magazinul respectiv.

– Dar asta mi se pare imposibil! m-am exprimat eu.

– Da, aşa şi-au zis şi cei de la editură şi au trimis un contabil care să verifice amănunţit toate actele şi să facă inventarul. Ei, n-ai să mă crezi, dar nu a descoperit nimic! Totul pare în regulă.

– Bine zis „pare”, pentru că nu se poate, trebuie să fie o şmecherie la mijloc!

– Aşa cred şi patronii editurii şi de aceea ne-au contactat să cercetăm despre ce e vorba. Este un caz destul de dubios, de aceea ţi-l dau ţie. Ai mai descurcat cazuri asemănătoare şi sunt convins că ai să-l rezolvi şi pe ăsta!

– Da, am să fac tot posibilul! i-am spus eu şefului, în timp ce prin cap îmi treceau deja diverse ipoteze.

Am sărit în maşină şi am plecat la librărie, să văd ce e pe acolo. Ajuns la destinaţie, am început să răsfoiesc o carte, în timp ce trăgeam cu coada ochiului la ceea ce se întâmpla în jurul meu. Tocmai mă prinsese acţiunea din cartea pe care o citeam, când am observat că o doamnă se îndrepta cu o carte în mână spre caserie. Era clar că avea intenţia să o cumpere. Am privit coperta cărţii şi am constatat că era apărută tocmai la Editura T. Oare era prima carte cumpărată după două luni şi mă nimerisem chiar la ţanc ca să asist la acest eveniment epocal? Am memorat autorul şi titlul cărţii. Urma să-mi notez în agendă chestiile astea după ce plecam de la librărie. M-am mai plimbat pe acolo, studiind cărţile expuse, în special cele de la Editura T. Am luat altă carte de pe raft şi, în acel moment, cărţile din spate s-au răsturnat, câteva căzând pe jos.

A apărut imediat lângă mine una dintre librărese. Mi-am cerut scuze pentru deranjul produs. Domnişoara respectivă m-a liniştit, spunându-mi că probail nu au fost aşezate bine cărţile şi că nu e vina mea.

După ce s-a făcut ordine, am început să mă uit prin carte. Trebuie să vă spun că sunt pasionat de lectură, aşa că acest caz mi se potrivea ca o mănuşă. Din când în când, mai aruncam o privire în jur să văd ce mai fac ceilalţi cumpărători din magazin. Cred că aş fi putut să le zic mai bine vizitatori, pentru că nu am văzut să mai cumpere cineva o carte. Cea pe care o răsfoiam îmi plăcea şi chiar mă hotărâsem s-o cumpăr. Ceva mi-a atras atenţia pe raftul de unde luasem cartea. Pe acesta era expusă aceeaşi carte ca şi cea pe care o aveam în mână, dar ochiul meu de detectiv sesizase nişte diferenţe. Am luat cartea de pe raft şi le-am compatrat. Se pare că erau nişte diferenţe de culoare la copertă. Şi titlul parcă era scris un pic diferit. Nu ştiam ce însemnau aceste diferenţe, dar m-am hotărât să le cumpăr pe amândouă pentru a le studia mai bine.

Fata de la casă s-a uitat mirată că luasem două cărţi.
– Am luat un exemplar şi pentru prietena mea. Vreau să i-o fac cadou, am încercat eu să mă explic.
– Aaaa, atunci ar trebui să vă dau altă carte, spuse casiera. Aceasta se pare că are un defect.
– Nu e cazul! M-am uitat la amândouă şi mi s-au părut în regulă.
Am privit-o pe angajata de la librărie şi mi s-a părut cam neliniştită. I-am dat banii pe cele două cărţi şi am ieşit. Ajuns afară, am privit discret prin vitrină să văd ce se întâmplă în urma mea. Cele trei angajate din librărie se adunaseră la casă şi discutau aprins cu casiera. Era clar că declanşasem ceva. Şi acel „ceva” avea legătură cu una dintre cărţile din mâna mea.

M-am întors la sediul agenţiei, am pus cărţile pe birou şi am început să le studiez amănunţit, folosindu-mă de o lupă. Am descoperit mai multe diferenţe, care la o privire superficială nu ar fi fost sesizate. Nu-mi dădeam seama cum ar putea chestiile astea elucida misterul de la librărie, dar eram convins că pusesem mâna pe un fir.

I-am arătat şefului ce descoperisem, informându-l şi despre faptul că cineva cumpărase o carte în prezenţa mea. Şeful a pus mâna pe telefon şi a vorbit cu patronul Editurii T, explicându-i ce descoperisem. Acesta i-a spus că va trimite imediat pe cineva de la tipografia editurii.

I-am prezentat omului de la editură cele două cărţi. Acesta le-a studiat pe amândouă cu atenţie şi ne-a spus, în timp ce ne arătă una dintre cărţi:
– Cartea asta nu e tipărită la tipografia noastră. Am să iau cărţile cu mine. De acum vom face noi o anchetă internă. Vă mulţumim pentru ajutor! O să vă ţinem la curent.

Au trecut câteva zile de la întâmplările povestite de mine, între timp mă ocupam de alt caz, când la şef se prezintă patronul Editurii T. Am fost chemat şi eu în birou şi aşa am aflat dezlegarea misterului de la librărie, la care contribuisem şi eu. Se pare că angajatele de la librărie, mână-n mână cu o tipografie din oraş, au clonat mai multe cărţi (în special dintre cele mai cerute de cititori) pe care le vindeau şi apoi împărţeau banii. În dorinţa de a câştiga cât mai mulţi bani, nu au avut grijă să vândă şi cărţi oficiale, vindeau numai cărţi clonate care bineînţeles că nu erau înregistrate. Aşa se făcea că nu aveau vânzări în acte.

Etichete: ,
Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

3 comentarii »

  • Mircea Coman said:

    Cărți clonate… 😉 Interesant! 🙂

  • Iulian Sirbu (author) said:

    Textul este inspirat dupa o intamplare reala.

  • Scriptorium martie | Gazeta SF said:

    […] “Misterul de la librărie”, de Iulian Sîrbu, este ultima proză publicată în revista Suspans asupra căreia ne vom opri atenţia. Deşi dublă-n lungime faţă de proza publicată de acelaşi autor cu două săptămâni înaintea acesteia, şi cea de faţă rămâne scurtă, de abia sărind peste mia de cuvinte. Însă nu scurtimea textului deranjează, ci felul prozaic şi jurnalistic în care este spusă povestea. Astfel, un subiect destul de interesant şi despre care autorul deţinea în mod direct informaţii ajunge să nu trezească prea mult interes. […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.