O altă viaţă

Articol publicat in:Proza | 08 octombrie 2014
Autor:

eerie womanAna își încălzea palmele muncite pe vechiul cuptor din chirpici. În acea noapte se hotărî, în sfârșit, să plece. Răpusă de îngrijorare se uită tristă la copii. Deși nu era decât o sărăntoacă, Ana avea trăsături rar întâlnite la plebea de la țară, fiind mult mai frumoasă decât multe din damele bogate de la oraș.

Cu pomeți arcuiți, cu părul negru purtat mereu pe spate într-o coadă grea, lucioasă, cu fruntea înaltă și ochii mari cerniți, femeia era cea mai frumoasă din tot satul. Trăsăturile corpului dar și cele ale chipului erau minunat conturate de pielea albă și fină, așa cum rar ți-era dat să întâlnești după atâta arșiță și ger. Singurul lucru ce-i trăda viața și vârsta erau mâinile. Odată frumoase, netede, cu unghii ovale trandafirii, ajunseseră de la atâta muncă întunecate și noduroase, sfredelite de tăieturi și bube.

Se simțea grozav de neputincioasă, dar făcu un efort și le zâmbi fetițelor de lângă ea. Ele se jucau cuminți, pe un pe un preș jerpelit pe care Ana îl avea de bunică-sa. Cu mâinile încrucișate pe sub sâni, femeia se întoarse cu spatele la copii și se duse lângă fereastră. Își lipi fruntea de geam și rămase așa preț de câteva minute, bucurându-se de cerul înstelat și de liniștea blândă de-afară.

Peste tot prin ţară începuse războiul, dar meleagurile muntoase în care trăia Ana fură, pentru o vreme, ferite de urgie. Toți cei din sat, care nu plecaseră la oaste, viețuiră netulburați până când, într-o noapte, pe neașteptate atacurile porniră și nici că aveau să se mai oprească. Avioanele inamice survolau satul și împrejurimile în căutarea unor depozite de muniție, aruncând din când în când, spre groaza sătenilor, câte o bombă la întâmplare. Doar că spre deosebire de ceilalți țărani care plecaseră, Ana fu nevoită să reziste în casa ei dărăpănată. Acum însă, femeia ajunsese cu adevărat la capătul puterilor. Pur și simplu nu mai putea răbda să se culce și să se scoale mereu cu moartea deasupra capului.

De frica avioanelor, oamenii se refugiaseră într-o peșteră adâncă aflată în apropierea satului. Grota, cunoscută de toți cei ai locului drept „Gura Dracului”, închidea valea cea mare şi anunța strâmtoarea cheilor frumos împădurite. Spre necazul ei însă, Ana nu putu să plece și dânsa într-acolo, odată cu ceilalți, așa cum şi-ar fi dorit. În schimb femeia fu nevoită să rămână acasă cu bărbată-său, căci omul ei avea darul strâmb al beției. Vartan nu voia nici mort să se lase dus din casă, chiar de ar fi văzut-o pe Ana îngropată de vie. VA URMA

dropping bombs

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.