O crimă închipuită

Articol publicat in:Proza | Aparut in:Nr. 19 ( decembrie, 2011 )
Autor:

Acum. Trebuie să scap de sângele de pe mâini acum. Acum!

Îmi strigă voci în cap. Am ajuns rău, dacă nu mă mai înţeleg eu cu mine. Pașii mă poartă fără gând la baie. Pornesc apa caldă și îmi afund mâinile sub jetul aburind. Petele roșii se scurg ca niște fire de aţă. Nu-mi vine să cred ce-am făcut. Am omorât un om.

*

Sunt în sala asta de câteva ore. O aniversare. Am dansat, am jucat, întotdeauna în braţele sărbătoritului. Fir-ar, și atingerile alea m-au terminat. Sunt maleabilă acum ca plastilina. Iar soţia lui se uită urât la mine. Dacă-l mai ating puţin, o să-mi sară în cap. Și parcă nu vreau asta. Așa că încep să dansez cu cel mai bun prieten al lui. Toate bune și frumoase. Am râs mult, m-am prostit, am făcut o groază de poze. Am pretextat că aș fi băut mai mult de un pahar de vin – nu am băut, dar voiam să nu-mi pese de nimic. Nici măcar de acei ochi arzători, ai lui, privind de la masa din mijloc.

— Știu că-i ești amantă, îmi șoptește, radiind, fără să mă atingă, tocmai când credeam că-mi va săruta urechea cu buzele fierbinţi. Simt cum mă lasă genunchii și, fir-ar, simte și el. Mă prinde strâns de talie și mă lipesc de el. Cred că sunt palidă, pentru că nu-mi mai simt obrajii arzând și-l văd în ceaţă. Nu, nu știa nimeni! Îmi jurase că nu a spus. Că sunt în siguranţă.

— Nu știu despre ce vorbești, spun ca o fraieră, mai mult inculpându-mă.

Zâmbește complice și continuă să mă învârtă încet. Încerc să-l privesc pe Alexander, să-i spun din ochi ce trădător e, să-l bat fără să ridic o mână. Nu mă vede, iar Mike face ce face și mă tot întoarce cu faţa spre el, cât de aproape poate.

— Sunt curios ce-a găsit la tine, bombăne cu buzele pe gâtul meu, aproape de ceafă; respiraţia lui mă face să și tremur, după ce că abia rezist.

Sunt împărţită între a-l provoca, a-i demonstra ce a văzut la mine și a fugi din braţele lui, undeva departe. Aleg ceva la mijloc: rămân lângă el, dar tac. Tac-tac-tac. Tocurile mele pe podea, în dans. Când se termină melodia, sunt încă incapabilă să mă ţin pe picioare. Mă prind de gâtul lui și-l rog fără vorbe să nu mă lase să cad.

Mike a fost aproape de noi multă vreme. Știa că ne „jucăm”, știa de mult timp. Și ne-a acoperit în faţa lui Jess de atâtea ori încât nici nu are rost să mă apuc să le număr. Dar faptul că rostește asta sună oribil. Eram muza lui Alexander. Puteam sta în aceeași cameră, fără să ne vorbim, și tot scria cele mai bune articole. Puteam să nu schimbăm o privire; prezenţa mea acolo îl ajuta să treacă peste emoţii, atunci când avea vreun proiect de susţinut. Și eram mereu în preajmă. Faptul că sunt considerată amantă mă face să mă simt pătată. Întinată. Nu e imaginea mea. Nu știu să fiu amantă. Sunt iubită, protectoare, muză. Nu e vorba de sex. Nu a fost nicio clipă. Am furat sărutări dulci, după ce mâncam ciocolată albă. Am furat ore de somn după-amiaza, unul în braţele celuilalt, mai mult eu mângâindu-i lui fruntea încreţită de vise. De coșmaruri. De griji care nu-l lasă să plece niciodată. Nu sunt amantă. Nu!

— Hai, nu mai dansează nimeni, îmi șoptește Mike, dar continuă să se miște după șoldurile mele, pe o melodie vagă, pe fundal.

Dau din cap că nu pot. Nu pot să mă mișc de acolo. Îmi cedează genunchii. Îmi e rău. Îmi spune să mă ţin de gâtul lui și, până să înţeleg ce face, mă ridică pe sus. Cei din sală încep ovaţii și aud, fără să vreau sau să-mi placă, remarci grosolane. Mă poartă în braţe de-a latul sălii, până la scările care duc la niște camere de pensiune, niciuna rezervată de noi, dacă-mi amintesc bine. Între primul și al doilea etaj, mă lasă pe picioarele mele și mă așez pe trepte, dându-mi pantofii cu toc jos.

Nu pot fi descoperită. Alexander mi-a jurat că dacă află cineva, s-a terminat cu mine. Mă dă afară din firmă și-mi răspândește imaginea de asistent leneș și lipsit de responsabilitate. Dar cel mai rău, mă dă afară din viaţa lui. Iubesc adrenalina asta, jocul de-a v-aţi ascunselea. Ne prefacem doar angajat-șef, în faţa tuturor, între pereţii sediului, pentru ca în acea cameră de hotel, unica, să ne pierdem unul de altul și amândoi de timp. Nu-l pot pierde… Dar Mike e singurul care știe. Dacă l-aș putea face pe el să tacă…

— Ce vrei ca să nu-i spui asta și lui? întreb și realizez că-mi tremură vocea. Îl privesc de jos, printre genele lucioase de niște lacrimi care nu aveau voie să iasă.

— Nu vreau nimic. Nu-i nimic atât de preţios ca satisfacţia de a vedea că nu te mai are nici el, așa cum nici eu nu o am pe Jess.

Se întoarce și pleacă. Vreau să mă ridic după el dar mă ia ameţeala și renunţ. Văd stele colorate… Mă las înapoi pe trepte și arunc, nervoasă, cu un pantof după el.

*

Cobor treptele aiurea, căci am doar o încălţare. Am scăpat de sângele de pe mâini. Mi-am aranjat rochia și am șters, atât cât am putut, urmele scurse de machiaj. Nu văd clar decât în punctul în care-mi concentrez privirea. Muzica din sala spre care mă îndrept mi se pare prea gălăgioasă. Când intru, nu atrag decât două priviri: Jess și Alexander. Niciunul nu schiţează, însă, niciun gest când ies pe ușă, în frigul îngheţat. Să mă lase în pace, am omorât un om…

*

Mi-e destul de rău ca să mai verific dacă l-am atins cu tocul sau nu. Îl aud zicând un „Au”, apoi pași înapoi pe scări. Mă prinde de braţ și mă trage în sus. Urcăm până la al doilea nivel, eu mergând ciudat, din cauză că mi-am pierdut, ca Cenușăreasa, un pantof. Îl rog să mă lase, dar nu reușesc. Ieșim într-un fel de balcon, închis, unde miroase a fum de ţigară. Mă împinge spre canapea și cad.

— Hai s-o facem acum. Să am și eu, măcar o dată, tot ce are el.

Nu înţeleg, iniţial, ce vrea. Dar mă dumiresc repede, când își desface fermoarul de la pantaloni. Dumnezeule! Mă salt în picioare și vreau să trec pe lângă el. Uit, însă, de diferenţa de nivel și mă dezechilibrez, lipindu-mă de perete. Lângă mine, pe o mică masă, o vază de sticlă. Până să-mi revin sau măcar să încerc să scap de celălalt pantof, mă prinde între el și zidul rece. Fir-ar… Reușesc să mă întorc cu faţa spre el. Mă imobilizează. Nu pot să respir, nu pot să-l calmez. Ba, pot… Îi caut buzele cu ale mele și-l sărut lung, dulce, cald. Se liniștește puţin; îmi pot scoate mâna din prinsoare și să apuc vaza de lângă noi, pe care o izbesc cât de tare pot de capul lui. La dracu’, știu că doare, știu că mi-a fost prieten, dar nu! Nu mă las violată, nu de el, nu acum, nu niciodată! Cade și încerc, încă o dată, să ajung la ușă. În spatele lui e un balcon, iar ușa spre el e descuiată, aproape deschisă. Dacă aș putea să-l închid la răcoare, să-și revină, iar între timp să-l chem pe Alexander, să-l calmeze, ar fi ceva. Dar nu mă simt în stare. Orice mișcare a capului îmi provoacă o ameţeală dureroasă și mi-e greu. Atunci măcar să fug.

Nu simt. Nu mai simt nimic. Decât mă văd căzând și atingând solul, printre cioburi, apoi văd umbra lui, de parcă vrea să se ridice deasupra mea. Iau o bucată de sticlă ascuţită și mă întorc pe spate. Mă prinde de braţe și mă saltă în picioare. Are prea multă putere. Și nici nu-i băut. Nu pot înţelege ce a păţit, ce i-a venit.

— Hai pe balcon. La aer, bombăne și mă trage, efectiv, până acolo.

Trebuie să fac ceva. De îndată ce intru pe balcon, în urma lui, ridic mâna să-l rănesc. Îmi vede umbra și se întoarce brusc, strângându-mi încheietura. Tehnica asta nu va merge… Renunţ să mă lupt și șoptesc niște cuvinte de împăcare. „Iartă-mă”, „Te vreau”, „Sărută-mă”… Prostii pe care eu nu le cred, dar el le „înghite”. Îl sărut și încerc să-l liniștesc. Prietenul meu se duce pe apa sâmbetei și în locul lui apare imaginea unui atacator. A unui om rău. Nu mă las înjosită. Nu o voi face. Iar atingerile lui Alexander din noaptea asta mi-au făcut pielea sensibilă la orice suflare. Ca pielea arsă. Exact așa. Se infectează, doare, ustură, te face să tresari și să reacţionezi la cel mai mic fir de praf. Așa că, atunci când își coboară palmele pe șolduri în jos, instinctul judecă prost. Ciobul e în gâtul lui, sângele îmi încălzește mâinile, el privește cu ochi sticloși și se chinuie, dar nu poate, să respire. Îi dau drumul brusc și cade pe spate, peste balustradă. Vreau să ţip, dar nu pot. Nu mai respir. Nu mai gândesc. Gol. Pauză. Mâinile însângerate încep să îngheţe și intru în hol, apoi găsesc prima baie. Nu. Nu am făcut asta…

*

Tremur. Tremur până în măduva oaselor. Tot. Tot din mine se revoltă la ideea că l-am omorât. Cu imaginile căzând, cu atingerea caldă a sângelui. Mi-e frig. Foarte frig. Și tresar când cineva îmi pune o haină pe umeri. Alexander. Se sprijină și el de marginea terasei și mă privește. Nu știu cum să mă fac mai mică și să mă ascund mai tare în parfumul paltonului său.

— Ce-ai făcut? mă întreabă.

Dau din cap că nu. Nu pot să-i spun. Nu pot. Mă cuprinde brusc ameţeala și mă agăţ de braţul lui. Mă prinde de mijloc. Fir-ar. Nu iar atingerea lui. Nu iar. Nu o mai merit. O voi pierde oricum.

L-am omorât. Înţelege că Mike e mort. Și înţelege că n-am vrut-o.

Mi-e imposibil de rostit. Dau din cap că nu.

— Ce „nu”, Katrina, ce nu? Ce nu e bine? Ce nu-i bine?…

Șoptește, așa cum mă alină când visez rău, așa cum îl alin eu pe el când se trezește agitat. Mă calmez. Sunt în siguranţă. Până va afla.

Se deschide ușa și apare Jess. Mă aștept ca el să se desprindă brusc, rece, dar nu o face. Mă întreabă șoptit dacă sunt bine. Ea ne privește și, după o clipă, se încruntă. „Te căuta Mike.” îmi zice, deși nu se uită la mine. Mike? Cum? Ce? Ce dracu’ zice acolo? Se răsucește pe-un călcâi și intră.

— Mike e la masă? întreb în final.

— Da. Te-a lăsat pe tine pe scări, să-ţi revii, și a coborât înapoi.

Nu înţeleg. Nu înţeleg nimic. Sau…

— Ce mi-aţi pus în băutură? Lua-te-ar dracu’, Alex, ce mi-ai pus? mă enervez și dau cu pumnii în pieptul lui, dar n-am nicio vlagă, nici nu-l ating. Râde cu poftă și mă prinde de umeri. Mă sărută brusc, scurt.

— Așa mi-ai luat tu minţile, bombăne și intră.

*

Doar o iluzie?..

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.