Prăvălia

Articol publicat in:Proza | 05 martie 2014
Autor:

old woman cursingÎn prăvălia cea nouă a unui evreu novice în ale negustoriei, o bătrănă se tocmește aprig, gata gata să se ia la harță cu omul.
–    Da’ cum jupâne când io’ văzui clar la măsurătoare?… D’apăi e prima oară când viu să cumpăr peşte? Ia du-te mata mai jos la cherhana de vezi cu cât îl dau pescarii!
–    Mă babo, ce nu pricepi? La mine, cât face atâta face!
–    E mult maică! Emuuult… Mie să-mi dai unu mai mic ori să-l lași p-ăsta la preț! Hai, mai căntărește o dată! zice bătrâna cu speranță.
–    Babo, nu vrei sa înțelegi? Uite na! Cum îți zisei, patru kile în cap! Dai un ban da stai în față.
–    Măi omule, se roagă bătrăna, las-o așa la trei ca ți-oi da mai mult data ce vine.
–    Nu pot babo, zău nu pot! Am prăvălie nouă şi preţuri fixe.
–    Aoooleu da cruda inimă mai ai!

Cum se certau ei aşa, căldura topea gheaţa din lăzile cu peşte încă viu. Evreul tocmai îşi deschisese prăvălia, dar omul lacom şi dornic de profit rapid îşi pusese în cap să nu lase nici mort din preţ încă de la început. Baba, şi ea căpoasă ştia că la vecinii lui negustori, la turci, se târguia şi avea parte mereu de un preţ bun. De la dânşii îi era mai mare dragul să cumpere, lăsau mereu din preţ indiferent ce lua. Aici însă, pe strada cu smochini proaspăt înfloriţi, lângă casa ei, turcii vindeau numai săpun, cafea, rahat şi uneori halva, în timp ce evreul cel nou aducea acum peşte proaspăt. Cum bătrânei nu îi era uşor sa meargă mai la vale câteva uliţe, până la piaţa mare, ar fi vrut să ia de la dânsul, dar ambiţia lui prostească o revoltă aşa tare că şi dânsa se puse, hotărâtă, de-a curmezişul.

Femeia ieşi din prăvălie cu negustorul dupa ea, boscorodindu-l fără oprire:
–    Ieşi babo afară! ţipa omul în urma ei.
–    Ovrei hapsân ce eşti! se întoarse bătrâna ameninţându-l cu bastonul. Să n-ai parte de clienţi în prăvălia asta în vecii vecilor, nici tu ori copiii tăi! Dar-ar Dumnezeu şi Maica Precistă să ţi-o înghită Dunărea cu totu şi să nu te bucuri de un bănuţ pus deoparte de pe urma ei!

Afară, înşiraţi de-a lungul străzii, turcii ieşiseră să se uite după cei doi ca la circ. Stăteau cu mâinile cruciş pe piept şi zâmbeau pe sub mustăţi, distraţi de blestemele bătrânei şi de calicia evreului.

În mai puţin de un an, cu toţii aveau să afle că cele strigate la supărare atunci, în gura mare, pe uliţa îngustă, încep să se adeverească nebănuit. Iar astăzi, la multă vreme după acel eveniment, toată lumea ştie care au fost efectele discuţiei cu pricina: de zeci de ani, Insula Ada Kaleh, bucăţica ruptă din basmele orientale, sacrificată în urma acestui blestem, stă scufundată cu amintirile ei cu tot în Dunărea cea mare.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Gabriela said:

    O lucrare foarte frumoasă!

  • Radar | Nautilus said:

    […] aceeași autoare revine cu alte două texte, la fel de succinte și, din păcate, mult mai slabe. Prăvălia și Echitate, cele două texte la care am făcut referire, nu totalizează luate împreună nici […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.