Vincent (II)

Articol publicat in:Proza | 18 martie 2014
Autor:

Vincent---ep-02Episodul anterior aici.

_______________________________________

Vali avea o ţintă precisă: biroul cu draperii de catifea roşie din care Dodi Bolzan îşi supraveghea afacerile. Doi bodyguarzi mătăhăloşi, în armură protectoare, păzeau intrarea. Dădură s-o oprească, dar femeia le întinse un dreptunghi plastifiat. Unul dintre ei îl privi, se strâmbă de parcă mirosise ceva stricat şi dispăru în lojă. Jos, în arenă, neadormitul îşi descleşta pumnul şi lăsa să cadă pe nisip cea de-a doua pasăre, strivită. Un fir gros de sânge întunecat i se prelingea din creştet pe frunte.

Bodyguardul reapăru şi-i făcu semn să intre. O întâmpină un trosnet de seminţe sparte, ce acoperea sonorul monitorului încastrat în perete, pe care lupta din arenă se desfășura în continuare. Bolzan stătea la o masă pe care avea înşirate hârtii scrise dezordonat, cu litere mari şi strâmbe de tipar, un laptop, câteva teancuri de bani, un bol cu seminţe din care se servea scuipând cojile pe jos şi legitimaţia ei. Îşi ridică spre ea ochii încercănaţi, cu albul strident în obrazul puhav şi oacheş.

– Ce vrei? zise, scuipând nişte coji de seminţe şi servindu-se din bol.

Vali se postă între el și ecran și îşi strecură degetele prin găicile blugilor. N-o deranja să stea în picioare când alţii stăteau jos, şmecheriile astea erau irosite pe ea.

– P-ăla, zise ea, arătând peste umăr, spre arenă.

El se uită la ea, crănţănind o sămânţă.

– Îţi dau două raţii de lux. În schimb, n-o să pomenesc despre mama disperată care s-a agăţat de gratii urlând când şi-a recunoscut fiul în arenă.

Reuşise să-l descumpănească.

– Ce dracu’ spui? N-a fost nicio mamă!

– Dacă scriu eu c-a fost, atunci a fost. Știi cum e cu puterea presei.

Pentru o clipă, trosnetul încetă. Bolzan se uită la ea, gândind.

– Mănânci căcat, zise el în cele din urmă.

În spatele ei mulţimea aclamă, dar Vali nu se întoarse să vadă de ce.

Vincent--ep-02--2– Zici? îl întrebă provocatoare. Cine-o să spună că nu-i adevărat? Ăia din sală? În primul rând, cei mai mulți n-ar recunoaşte nici morţi că vin aici. Apoi, odată ce apare în presă, s-ar putea să descoperi că, de fapt, lumea-şi aduce aminte că s-a întâmplat. Sigur, n-au participat ei direct, dar au auzit de la cineva care a fost de faţă. Prietenul unui prieten a asistat. Sau o cunoaşte pe vara soţului mamei nefericite. Cam cât îi trebuie Partidului Apocalipsei să-ţi facă probleme? Încă vreo două mii de semnături?

Partidul Apocalipsei se numea de fapt Partidul Mântuirii prin Revenire la Dreapta Credinţă şi susţinea că zombii sunt un semn al iminentului sfârşit al lumii şi pedeapsa pentru păcatele omenirii. În Autoguvernarea Bucureştilor, „Apocalipticii” nu avuseseră prea mare succes. Spre deosebire de Arhiepiscopatul Unit al Sfintei Moldove, care adăpostea o bună parte din populaţia rurală refugiată din calea invaziei, bucureştenii, ca şi Autonomia Cluj sau Timişoara Liberă, păreau să considere, în marea lor majoritate, că un Dumnezeu care lăsa să se petreacă asemenea lucruri fie nu exista, fie n-avea dreptul la pretenţii. Partidul Noua Viaţă şi Partidul Reconstrucţiei formaseră o coaliţie care se opunea cu succes demersurilor Apocalipticilor. În cazul de faţă însă, al luptelor semilegale cu zombi, opinia publică era împărţită şi orice putea înclina balanţa de partea inconvenabilă pentru Bolzan.

– În schimb, continuă ea, dacă ne înţelegem, fac un reportaj frumos, de atmosferă, şi las publicul să tragă el ce concluzii vrea, fără să apăs pe corzile sensibile. O să fie ceva scandal, dar în final o să te alegi cu noi muşterii.

– Păi şi cum dracu îl scot din arenă? zise el, pe un ton potolit; de fapt, nu ridicase vocea nicio clipă. Am pariuri puse pe el.

Vali se gândise la asta.

– Zici c-ai rămas fără ciori. Doar nu se găsesc aşa uşor. În plus, cred că asta-i o variantă pe care n-a pariat nimeni.

Bărbatul mătură o coajă de pe tastatura laptopului şi consultă nişte date. Îşi înghiţi un zâmbet. Luă mobilul şi dădu nişte dispoziţii răstite.

– Bine, zise, în timp ce din arenă se ridicau huiduieli. Un reportaj frumos, da?

– Frumos? Groaznic. Cu o grămadă de sânge şi cu toate detaliile. Fără mame şi chestii sentimentale. Toţi deranjaţii din Bucureşti or să dea buzna încoace.

Era inteligent. Niciun moment n-o ameninţase că o să-i facă şi-o să-i dreagă; îl ducea capul să priceapă că redacţia ştia unde s-a dus. Lumea de după epidemie era mică şi cu puţine posibilităţi de-a te ascunde. Dac-aveai o poziţie, făceai pe dracu-n patru s-o păstrezi şi n-o riscai numai din orgoliu.

Când Vali reveni sub cupolă, tocmai îl scoteau din arenă.

– O să fii al meu, rosti femeia pentru sine. O să-ți zic Vincent.

Vorbele i se pierdură în huiduielile din jur.

Încă mai încerca să-și imagineze ce va face cu el, când îi vibră telefonul.

– Da, știu că faci reportajul cu circul, dar e o spărtură la barieră. E un pâlc destul de mare de zombi. Trebuie să ajungi acolo ACUM… Vali, ascultă-mă! E târziu, dar dacă ne mișcăm până la miezul nopții putem prinde subiectul chiar în ziarul de mâine dimineață. Vezi c-am știut eu de ce am negociat să ne dea curent pe tronsonul ăsta orar și nu mai devreme?! Vali, da, știu că nu-ți place la barieră, dar e pe tura ta. Armata e deja în poziție, cât de periculos poate fi?

_____________________________________________________________________________________

Urmărește în fiecare marți aventurile lui Vali și Vincent pe suspans.ro. Ce-a mai rămas din presa românească și cum decurge o zi “obișnuită” din viața unui jurnalist pe care subiectul” încearcă să-l mănânce?

Nu uita: zombii atacă marțea!Citeşte episodul următor aici

 

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Alas said:

    Un episod bine ancorat in realitate, asa cum ii sade bine unui fantasy care se respecta. Sa nu uit: felicitari si graficianului. E nitel cam soft, deocamdata, dupa mine. Pare mai degraba un „zburator cu negre plete” si nu voiam asta in acest stadiu al povestirii. Dar sa nu anticipam 🙂 …

  • dreamingjewel (author) said:

    @Alas
    Ai răbdare, promit mațe în episodul viitor… 🙂

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.