Zodia Mielului (2)

Articol publicat in:Proza | Aparut in:Nr. 27 ( august, 2012 )
Autor:

Continuare din numărul trecut…

Capitolul 2

Se trezise cu o durere de cap îngrozitoare şi cu gust de vomă în gură. Încercă să ridice capul, însă acesta îi cădea înapoi greu, poate prea greu, ca de plumb. Nu-şi aducea aminte mare lucru din câte i s-au întâmplat ieri. Probabil a trăit momente atât de intense, încât memoria sa obosită nu putea descrie tot prin ce a trecut după ce dubiţa lovise taxiul care-l ducea la gară, sau poate era doar efectul coniacul băut?…

Multă vreme, după ce se trezise, nu putea să-şi dea seama unde se află şi ce s-a întâmplat cu el. Privea mirat ba la masa acoperită cu o faţă de masă albă de muşama pe care erau desenate nişte felii mari de lubeniţă, ba la cuşca cu trei niveluri din colţul camerei, în care nişte iepuri rodeau nepăsători, coceni de varză, nu-şi putea explica unde se află şi de ce se află acolo, prin ce împrejurare ajunse în acea cămăruţă în tovărăşia iepurilor?…

― Ha-ha-ha-ha-ha!… se auzi din cușca iepurilor, binecunoscuta voce a celui pe care el îl numea „Cel Ce Mă Însoțește Pretutindeni”. Privi într-acolo și zări printre iepuri un țap cu un singur corn ce își scutura înțelept bărbuța. De fapt, poate era doar un iepure, – un iepure cu corn și bărbuță de țap… Dar nu, Simon era sigur că era un țap, poate chiar țapul pe care…

Dar unde îl văzuse?…

Era sigur că văzuse țapul cu un corn, dar unde?…

― Ha-ha-ha-ha-ha! răsună pentru a doua oară vocea.  De ce cauți un țap printre iepuri, când tu însuți ești țapul?… Ești țapul lor… şi toate călcările de lege cu care au păcătuit o să le pună pe capul ţapului, apoi o să-l izgonească în pustiu… țapul va duce asupra lui toate fărădelegile lor… Ha-ha-ha-ha-ha!…

Cuvintele „Celui Ce Îl Însoțea Pretutindeni”, chemaseră în memoria lui cuvintele  omului de la braseria gării și deodată își aduse aminte unde zărise țapul. Era cu bătrânul ce prorocea cu mâna întinsă spre el:

„Vor pune mâna pe aducătorul semnului zodiei mielului şi-l vor târî prin piaţă, îl vor batjocori, şi-l vor arunca în temniţă. Vai celor care vor face acest lucru! Mai bine ar fi fost pentru ei dacă nu s-ar fi născut… Cine are urechi de auzit să asculte, cine are ochi de privit să privească, ascultaţi priviţi şi luaţi aminte, zodia Mielului e pe cer şi vai celor ce nu se vor naşte a doua oară din apă şi din foc!”

Dar înainte de aceste cuvinte au fost altele:

„Simon?!… Adecă Petru, adecă piatră!… Pe această piatră, Eu îmi voi zidi biserica, căci zodia Mielului e aproape!”, acestea erau primele lucruri de care își aduse aminte. Dar vocea bătrânului era înăuntrul său, parcă striga din sufletul său.

„Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în desfrâu”, striga bătrânul cu barbă apostolică şi plete de voievod, însoţit de ţapul alb, cu un singur corn în frunte. Toate aceste frânturi erau intercalate de versurile melodiilor redate de un magnetofon uriaş ce trona pe tejgheaua barului ca un câine de pază, gata, gata să se năpustească asupra muşteriilor pe jumătate beţi, toţi localnici, doar el singurul călător al gării din orăşelul lor:

„Vine lelea de la munte
Ița-ița bidinea
Cu buzele roșii, ude
Eu o-ntreb de ce e ude
Ița-ița bidinea
Ea spune c-a mâncat dude
Ița-ița bidinea…”

 Pe urmă îşi aduse aminte și Marin Creastă, băiatul cu buza de iepure care-i spuse că la Grupul şcolar din oraş este nevoie de un fochist. Da, chiar aşa i-a spus „La Grupul şcolar e nevoie de un fochist”, după care i-a explicat: „De un om care să spargă lemnele, să le care în sălile de clasă şi în fiecare dimineaţă să aprindă focul în sobe de teracotă”. Şi că el ar putea pune o vorbă bună pentru că…

„Simon?!… Adecă Petru, adecă piatră!… Pe această piatră, Eu îmi voi zidi biserica, căci zodia Mielului e aproape!” Vocea aceea de proroc îl chinuia îngrozitor, parcă erau adunate în ea toate vocile profeţilor lumii.

Îşi astupă urechile cu palmele, dar degeaba. Glasul nu venea de afară, era înăuntrul său. A rămas în sufletul său de când l-a auzit prima oară.

Îşi aduse aminte şi de tânărul cu mustăcioară, îmbrăcat în pufoiacă de tanchist care se credea „dat dracu”, dar şi de ceferistul cu ochelari care povestea de fuga unei muieri de prin vecini. Dar când plecase de la bufetul gării şi cum ajunse în cămăruţa aceea cu iepuri (un fel de bucătărie de vară), nu putea să-şi aducă aminte nici în ruptul capului.

„Așa zice Domnul cel răstignit: „Pe această piatră, Eu îmi voi zidi biserica, căci aducătorul semnului zodiei mielului a și sosit și vor picura din cer șasesuteșaizecișișase de picături de foc şi pucioasă pe conştiinţa de paie a celor nenăscuţi în zodia Mielului! Vai de voi, vai de voi cei nenăscuți în zodia Mielului!… Cine altul ar putea fi aducătorul semnului?… Iată omul!…”, iar magnetofonul-dulău lătra în continuare:

Pupa-ți-aș buzele tale
Ița-ița bidinea
Alea mici și subțirele
Ița-ița bidinea
Alea mici și subțirele
Ița-ița bidinea
De stai pe scaun cu ele
Ița-ița bidinea…”

Matei Creastă era sigur că Goliat nu-l va refuza şi-l va angaja pe Simon ca fochist la Grupul şcolar.

„Nu are cum să mă refuze, deoarece i-o trage maică-mi, foarte des şi ştie că eu ştiu acest lucru şi tac. Şi la o adică de ce să nu tac? se întrebă puştiul, după care tot el îşi răspunse: Porcul de taică-meu, care de fapt nu mi-e tată bun, căci a luat-o pe maică-mea cu burta la gură, o lăsase gravidă un soldat necunoscut, care la o adică putea fi un erou, iar atunci se schimbă placa şi eu nu mai sunt un bastard ci fiul eroului necunoscut. Dar porcul de taică-meu, aşa mă punea să-i spun – tată, porc e de la mine citire, nu ţinea cont de această treabă şi mă tot numea bastard, și o bătea pe maică-mea să recunoască că m-a făcut cu doctorul Petriceanu, deoarece buză de iepure nu mai are nimeni în tot oraşul, în afară de noi doi bineînţeles. O bătea şi pe urmă pleca la curve, ba pe unele le aducea şi acasă şi o obliga pe maică-mea să se uite cum le-o trage, asta o ştiu toţi vecinii, poţi să-i întrebi…, întări Matei de parcă Simon ar fi spus că nu-l crede. Acuma e cuminte, de trei ani stă paralizat în scaunul cu rotile, după accidentul ce l-a avut cu maşina în care era cu două curve. Una a mierlit-o pe loc, iar alta a scăpat ca prin urechile acului, doar cu un picior rupt. Şi acum la o adică mama de ce să nu şi-o tragă în faţa lui cu Goliat?… El nici nu mai poate vorbi, doar horcăie ca un porc în scaunul cu rotile. Demult l-am fi dus la vreun azil, dar e păcat să pierdem venitul destul de bun, pe care-l primim de la stat, pe urma handicapului său.

„Fir-ar ea de bidinea
Ița-ița bidinea
Cade păru’ de pe ea
Ița-ița bidinea
De atâta frecătură
Ița-ița bidinea
I-au căzut dinții din gură
Ița-ița bidinea…”

În afară de magnetofonul-câine și de cele povestite de puştiul cu buză de iepure, nu-şi amintea mare lucru. Nişte frânturi din vorbele celor ce se aşezaseră la masa lor şi de ceea ce striga bătrânul însoţit de ţapul alb. Sau poate nici nu era însoţit de ţap, poate ţapul îl văzuse altundeva şi aducându-şi aminte de el, i se părea acum că-l însoţea pe bătrân. Poate nici pe bătrân nu îl văzuse la bufetul gării, ci altundeva… iar acum și-a adus aminte de el?…

„Simon?!… Adecă Petru, adecă piatră!… Pe această piatră, Eu îmi voi zidi biserica, căci zodia mielului e aproape!” Bătrânul era cu siguranţă acolo, dar ţapul?…

― Ha-ha-ha-ha-ha! răsună din nou vocea „Celui Ce Îl Însoțea Pretutindeni”. De ce cauți țapul când tu însuți ești țapul?… Ești țapul lor… şi toate călcările de lege cu care au păcătuit o să le pună pe capul ţapului, apoi o să-l izgonească în pustiu… țapul va duce asupra lui toate fărădelegile lor… Ha-ha-ha-ha-ha!…

„Cu mine se pune, fraierul, cu mine bă?… Cu mine care am luat bacalaureatul  cu opt şi ceva? Păi să nu se pună cu mine bă, că eu!… striga ceferistul cu ochelari.

Ba nu! Asta o striga tânărul cu mustăcioară, îmbrăcat în pufoaica de tanchist. Ceferistul povestea despre vecinul său, căruia îi fugise nevasta cu un alt vecin de-al lor.

„Nea Costică din Băneasa,
Nea Costică din Băneasa
Mă roagă să-i învelesc casa,
Noaptea…
Eu pe casă nu mă sui
Numai pe nevasta lui…
Noaptea la trei…
Că pe casă-i tabla tare,
Că pe casă-i tabla tare,
La nevasta-i burta moale
Noaptea…
Să te urci pe burta ei
Și să-i tragi vreo două-trei…
Noaptea, la trei…

― începuse să latre, alt cântec, magnetofonul.

― Muierea-i ruptă din coastă de drac vă spui io! Când ţi-e lumea mai dragă te lasă-n pula goală şi fuge-n lume cu te miri cine, că azi e plină lumea de futălăi de îştia… Muierea când ți-o fute cineva, – află tot satul și numai după aceea bărbatul, striga ceferistul cu ochelari.

― Cu mine nu-i mere bă, că eu mi-s dat dracului, păi mie în armată, îmi spunea până şi şeful de stat major, lent-colonelul Petrache din Salva – Mă Fănică, tu eşti dat naibii! Aşa îmi spunea. Păi cu mine se pune el? Cu mine, hă-hă, păi eu mi-s dat dracu’! încerca să se facă auzit tânărul cu mustăcioară, îmbrăcat în pufoaica de tanchist.

― El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme… continua să prorocească bătrânul, nebăgat de nimeni în seamă.

„În pădure la Băneasa,
În pădure la Băneasa
Mi-au furat hoții nevasta,
Noaptea…
Tu-le muma lor de hoți
Și nevestele la toți
Noaptea, la trei…
În pădure la Stroiești
Măi țigane să trăiești
Să-ți dau mielu’ să-l belești
Noaptea…
Mă dusei și eu la una
Ea se repezi cu gura,
Noaptea la trei…”

― urla neobosit magnetofonul, care devenea din ce în ce mai câine şi lui Simon îi păru, că din ce în ce mai mult, îl latră doar pe el.

Cârciuma începuse să se învârtă, ceferistul cu ochelari plecase demult, tânărul îmbrăcat în pufoaică de tanchist se liniştise şi începuse să joace table cu puştiul cu buza de iepure, numai magnetofonul-câine urla şi lătra din ce în ce mai puternic nepăsându-i de prorociile bătrânului.

„Care e numele tău om bun?…”

„Simon!”

„Simon?!… Adecă Petru, adecă piatră!…”

„Pe această piatră, Eu îmi voi zidi biserica, căci zodia Mielului e aproape! Iată omul! Dar vor pune mâna pe aducătorul semnului zodiei Mielului şi-l vor târî prin piaţă, îl vor batjocori, şi-l vor arunca în temniţă. Vai celor care vor face acest lucru! Mai bine ar fi fost pentru ei dacă nu s-ar fi născut… Cine are urechi de auzit să asculte, cine are ochi de privit să privească, ascultaţi priviţi şi luaţi aminte, zodia Mielului e pe cer şi vai celor ce nu se vor naşte a doua oară din apă şi din foc!”

― Ha-ha-ha-ha-ha! De ce cauți țapul când tu însuți ești țapul?… Ești țapul lor… şi toate călcările de lege cu care au păcătuit o să le pună pe capul ţapului, apoi o să-l izgonească în pustiu… țapul va duce asupra lui toate fărădelegile lor… Ha-ha-ha-ha-ha!…

Dintr-odată își aduse aminte că plecase de la braseria gării împreună cu băiatul ce avea buză de iepure, că acum se află într-o cămăruță din curtea acestuia și azi vor merge împreună la Grupul școlar, unde este nevoie de un fochist, mai precis – „De un om care să spargă lemnele, să le care în sălile de clasă şi în fiecare dimineaţă să aprindă focul în sobe de teracotă”, iar Goliat nu îi va refuza, deoarece i-o trage mamei puștiului și știe că el știe acest lucru…

Va urma

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.