Al treişpelea trib de tâmpiţi

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 24 ( mai, 2012 )
Autor:

Robert Liparulo – The 13th Tribe
Thomas Nelson Publishers, 2012

Din când în când îmi place să iau la întâmplare câte un autor de care n-a auzit nimeni în speranţa că mă va surprinde cu ceva. Aşa se face că am luat la citit The 13th Tribe al lui Robert Liparulo, ghidându-mă strict după subiect: o grupare secretă de nemuritori care împart dreptatea cu pumnul, niscaiva substrat religios şi un strop de science-fiction. Mai mult, înainte să încep romanul m-am căutat să văd ce review-uri are pe alte site-uri precum amazon.com sau goodreads.com şi am dat din cap înţelegător. Era de bine. Americanii erau mulţumiţi. Se promitea o lectură cum n-am mai văzut.

The 13th Tribe preia o idee bună şi o transformă în ceva ce un copil de 15 ani ar fi expus la fel de bine, totul învăluit în interpretări extrem de permisive ale Bibliei şi rezultatul unei imaginaţii care lasă de dorit.

Ei bine, pot liniştit să clasez cartea în topul celor mai tâmpite romane scrise vreodată. După ce am terminat-o am intrat din nou pe site-urile amintite mai sus ca să mă asigur că review-urile erau cele citite de mine şi că nu confundasem titlul cu un altul similar. Poate citisem eu o altă carte scrisă de un alt autor al cărui nume coincidea cu al lui Liparulo. Dar nu. Era acelaşi titlu. Mi-au tras cititorii americani o ţeapă de zile mari cu părerile lor legate de lectură.

Ca să o luăm scurt, The 13th Tribe este o adunătură de clişee şi stereotipuri care, dacă ar fi într-o zi să fie ecranizată, ar da naştere celui mai monstruos film de categoria B. Ia tot ceea ce ştii despre mame şi ai personajul care interpretează rolul mamei. Ia tot ceea ce ştii despre copiii de zece ani şi îl ai pe Tyler, fiul mamei. Absolut nimic din ceea ce fac sau zic aceşti doi oameni nu îi diferenţiază de stereotipul în care au fost înfipţi, iar restul personajelor nu se lasă mai prejos. Dialogurile sunt pe alocuri amuzant de penibile şi atât de comune, încât îţi trebuie tărie şi determinare ca să treci peste ele cu calm. Acţiunea e parcă scoasă dintr-un film prost, din cele create pentru a încânta masele: explozii, arme secrete, costume invizibile, rachete, drone, pistoale şi puşti, săbii şi iatagane – toate combinate ca să dea impresia de luptă glorioasă. În rest – descrieri lungi despre cum patru tipi caută răufăcătorii prin catacombele Parisului, fraze care descriu modul în care lumina se aşterne peste pereţi, cât de frig e acolo jos, cât de labirintic şi întunecat e, apoi o luăm la stânga, apoi la dreapta, vai – ne-am rătăcit, o luăm înapoi, e tot frig, e tot întuneric, oare unde suntem… Totul cale de zeci de pagini chinuitoare şi fără de rost.

The 13th Tribe încearcă fără de succes să dezvolte subiectul nemuritorilor, copiind cu neruşinare elemente din franciza Highlander (săbii, capete tăiate, regenerare rapidă, bisericile ca „pământ sfânt” şi refugiu) şi plusând cu elemente de roman de spionaj. Este vorba despre patruzeci de oameni care îl aşteptau pe Moise să coboare cu cele zece porunci, oameni care s-au plictisit şi şi-au pierdut încrederea în Dumnezeu şi au turnat în aur un idol în jurul căruia au început să danseze şi să aducă sacrificii umane. Absolut normal că vine Moise cu o falcă-n cer şi una-n pământ şi Dumnezeu îi bate cu-n blestem: chipurile, acum nu vor mai avea şansa să îl întâlnească în Paradis, prin urmare sunt nemuritori, prin urmare cei patruzeci se adună într-un trib al lor, aparte de celelalte douăsprezece triburi de izraeliți. Ca să reintre în graţia lui Dumnezeu, ăştia patruzeci se gândesc că, începând să omoare infractorii şi păcătoşii, s-ar putea ca divinitatea să-i ierte, aşa că vreme de 3500 de ani taie şi spânzură şi fac dreptate. Printre victimele lor, desigur, se numără Jimmy Hoffa, Jack Spintecătorul şi o serie de alte nume cunoscute din istorie. Unul dintre cei 40 este chiar Apostolul Ioan, pe care Isus l-a iertat, dar i-a spus scurt că îl lasă nemuritor ca să facă ordine printre ceilalţi membri ai tribului. Ei bine, toate chestiile astea sunt suprapuse peste povestea unui tată care, desigur, este fost luptător în Forţele Speciale şi care, desigur, doreşte să-şi răzbune soţia răpită de nemuritori şi copilul împuşcat accidental de ei, aşa că el şi Ioan îi vânează pe cei din cel de-al Treisprezecelea Trib. Cu atât mai mult cu cât nemuritorii vor să distrugă Las Vegas-ul, oraş care – zic ei – este plin de păcătoşi şi merită pustiit.

Lectura romanului pentru mine a fost absolut oribilă, un chin perpetuu care părea că nu se mai termină, cu toate că mă apropiam vertiginos de final. Întorsături de situaţie evidente, clişeu peste clişeu, portretizarea personajelor fie ca binele absolut, fie ca răul absolut şi o linie a poveştii pe cât de şubredă, pe atât de plictisitoare.

Din câte am citit online, autorul are planuri de a mai scoate încă vreo două cărţi care să continue saga nemuritorilor. Recenziile îl ridică în slăvi, cititorii par mulţumiţi, ceea ce mă face să mă gândesc automat că nivelul de apreciere al americanilor este extrem de scăzut. The 13th Tribe preia o idee bună şi o transformă în ceva ce un copil de 15 ani ar fi expus la fel de bine, totul învăluit în interpretări extrem de permisive ale Bibliei şi rezultatul unei imaginaţii care lasă de dorit.

De evitat din toate unghiurile.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.