Alden Bell -The Reapers Are the Angels

Articol publicat in:Recenzii | 20 noiembrie 2012
Autor:

Alden Bell -The Reapers Are the Angels (2010) 230p., Trade Paperback, Holt Paperbacks.

Aceasta este prima carte cu zombie pe care am citit-o. Și am citit câteva romane horror la viața mea. Alden Bell este pseudonimul lui Joshua A. Gaylord (interesant nume!), soțul lui Megan Abott (autoarea unor interesante romane mystery) și a mai scris încă două romane: unul sub pseudonimul Alden Bell și încă unul sub adevăratul său nume. Având în vedere că filmele și romanele, dar mai ales, antologiile, cu zombie, au revenit din conul de umbră în care căzuseră de câțiva ani, surclasând, chiar, mult mai popularii vampiri fermecători după care suspină toți adolescenții, nu e de mirare că romanul de față a fost primit cu brațele deschise, fiind considerat unul din cele mai promițătoare debuturi ale ultimilor ani. Bine am făcut că am întreprins ceva cercetări pe net despre volumul care i-a succedat romanului de față, pentru că am aflat că ‚Exit Kingdom’ (2012) este un prequel: adică acțiunea din ‚Exit Kingdom’ o precede pe cea din ‚The Reapers Are the Angels’. Interesant, foarte interesant. Cum ar veni, ar fi trebuit întâi să citesc romanul din 2012, apoi pe cel din 2010.

Temple este o adolescentă de doar șaisprezece ani care încearcă să supraviețuiască într-o Americă devastată de o plagă necruțătoare. Acum 25 de ani s-a petrecut un mic accident nefericit și morții au început dintr-odată să revină la viață. Adică s-au gândit ei subit că decât să aștepte Judecata de Apoi liniștiți în pământul în care au fost îngropați, mai bine se dezgroapă singuri și încep să se hrănească cu cei care încă mai respiră. Norocul supraviețuitorilor este că ‚the slugs’ sau ‚meatskins’, cum îi denumește eroina noastră pe zombies, nu sunt foarte rapizi și nici foarte inteligenți. Adică sunt de-a dreptul retarzi și se mișcă cu viteza melcului, lucru ce nu-i împiedică însă să-i suprindă pe cei mai puțini rapizi și să-i devoreze. Deci, cum ar veni, Temple fiind născută cu mult după catastrofa zmbiistică, ea nici nu știe cum arăta lumea normală. Tot ce știe ea e că trebuie să supraviețuiască: este ajutată de un pistol și de un imens cuțit gurkha, de o agilitate ieșită din comun și de un pragmatism fenomenal-fură, ucide zombie ca și cum ar omorî gândaci, maănâncă hrană expirată sau putredă, nu are încredere în absolut nimeni, lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască de-a lungul întregii sale existențe.

Atunci când ajunge într-o enclavă a unor supraviețuitori ai acestei catastrofe, Temple simte că își poate permite o mică pauză. Odihna ei este însă curmată brusc într-o noapte de un pedofil violent și nesimțit, pe nume Abraham Todd. O supraviețuitoare înnăscută, Temple reușește să-l ucidă pe acesta. Ghinionul ei este însă că Abraham are un frate mult mai cumpătat și, prin urmare, mult mai periculos, pe nume Moses. Acesta jură că cea care i-a ucis fratele va plăti cu viața, așa încât Temple este nevoită să părăsească adăpostul cu o mașină dăruită de o prietenă miloasă.

Începe periplul lui Temple de-a lungul și de-a latul Americii, nu de frica lui Moses, care, era sigură, nu va ezita să o omoare cu prima ocazie când drumurile li se vor intersecta din nou, ci pur și simplu pentru că nu era obișnuită să zăbovească prea mult într-un loc. Pe drum ea întâlnește un munte de om, nici zombie-nici om, care-și căra bunica în brațe. Acesta era un uriaș cu minte de copil, al cărui unic protector și prieten fusese bunica lui, care tocmai murise. Lui Temple i se face milă de bietul om, care nu scoate niciodată vreo vorbă, și îl ia sub aripa ei protectoare, lucru care, de altfel, nu-i stătea în caracter. Are ‚grijă’ ca bunica acestuia să nu se întoarcă din lumea de dincolo împușcând-o în cap și pleacă mai departe. Ajung pe proprietatea unei familii tipic americane, formată din doi frați adolescenți și mama lor, care parcă nici nu aveau cunoștință de faptul că lumea, așa cum o știau ei, se sfârșise de mult. Temple poposește o vreme aici și aproape că se îndrăgostește de unul din frați, cel care părea mai puțin alienat. Am uitat să adaug că tatăl celor doi frați era ținut închis în pivniță pe post de animal de companie, suferind de o boală teribilă (era, de fapt, zombie, numai familia lui și cu el nu știau asta). Singurul scop pentru care Temple rămâne mai mult în această casă este că vrea să-l lase pe protejatul ei în grija acestora, simțind că ea nu poate avea grijă de el cum se cuvine. Când să plece dă peste un bilețel pe care acesta îl ținea ascuns și află că se numește Maury și, undeva, departe, câteva rude ale lui pot fi încă în viață.
Nu se îndură să-l părăsească pe bietul ‚dummy’, așa cum îl denumise ea, și îl ia cu ea mai departe, pentru a-l livra rudelor. Pe drumul lor către Cascada Niagara ei sunt sechestrați de niște canibali uriași, cărora li se vedeau oasele, mușchii și tendoanele. Aceștia ajunseseră în această stare făcând experimente menghelistice pe zombie: le extrăgeau acestora un lichid din creier, pe care și-l injectau pentru a deveni…habar n-am ce. Trebuie adăugat că, odată cu Temple și Maury, este sechestrat de către giganții desprinși din ‚The Hills Have Eyes’ sau ‚Wrong Turn’ și Moses Todd, urmăritorul lui Temple, care dăduse de ea cu ajutorul GPS-ului montat pe mașina îmrumutată de tânără de la adăpostul unde îl omorâse pe Abraham Todd.

Acuma, eu am încercat să zugrăvesc această lume halucinantă și mostruoasă în culori cât mai puțin triste. Este doar o aparență: avem de-a face cu o lume de o tristețe terbilă, cenușie, tristă până la deprimare. Parcurgând aventurile tinerei Temple este imposibil să nu fii copleșit de tristețea caracteristică aceastei lumi: Temple nu cunoaște faptul că lumea era verde, plină de oameni, de copii care megeau la grădiniță sau la școală, care alergau și se jucau și nu știau ce-i aia grija zilei de mâine, nu știa că înainte existau mașinării numite avioane, care brăzdau cerul zi și noapte, că magazinel pustii, din care ea se autoservește acum cu mâncare, forfoteau înainte de oameni. Ea știe doar că există morți-vii, care nu văd în ea decât cina sau micul-dejun, că a avut odată un frate adoptiv care a fost devorat de zombies, un unchi adoptiv care o învățase să folosească armele de foc și cuțitul gurkha și care fusese infestat cu virusul aflat acum foarte la modă; mai știe că tot ce trebuie să facă pentru a supraviețui este să fie mai rapidă, mai dură, mai nemiloasă decât toți și să n-aibă încredere în nimeni. Este o adolescentă atipică, iar între ea și cei puținii tineri ajunși la vârsta ei s-a căscat o prăpastie uriașă, lucru evident atunci când ajunge într-un alt adăpost, unde cunoaște un tânăr de vârsta ei: pasiunile lui sunt muzica clasică și dansul, singura ei pasiune este supraviețuirea.
Singurul care o înțelege pe Temple este tocmai dușmanul ei cel mai mare, Moses Todd, care, ca și ea, este un supraviețuitor indiferent de costuri. Amândoi își duc existența după un cod al onoarei: astfel, atunci când viața unuia este în mâinile celuilalt, dar circumstanțele nu-i permit să-l omoare pe celălalt într-un mod onorabil, codul onoarei este respectat de amândoi. Într-o lume devastată și dezolantă, unde trebuie să calci la propiu pe cadavre pentru a supraviețui, frumusețea și bucuria mai pot fi găsite doar în lucruri mărunte: o melodie ici, un dans colo, o pungă de snacksuri, compania unui necuvântător ca Maury. O lectură absolut obligatorie pentru orice iubitor al unei poveste bune, spusă prin prizma gândirii unei adolescente blazate și nemiloase, exprimată prin cuvinte simple, de cele mai multe ori incorecte, dar frumoase și pline de înțelepciune pragmatică.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.