Antoine Bello – Falsificatorii Realului

Articol publicat in:Recenzii | 20 noiembrie 2012
Autor:

Antoine Bello – Falsificatorii Realului (Les Falsificateurs, 2007) 460p., Trade Paperback, Leda, București, 2009, Colecția Thriller, Trad. Oltea-Ioana Marcovici, Red. Emil Paraschivoiu, Antonia Kacso.
Falsificatorul de Thrillere.
Anunțat cu surle și trâmbițe la noi în țară atunci vând a apărut (o parabolă asupra istoriei, un roman de o factură nemaiîntâlnită, un thriller SF care îți taie respirația), așa cum sunt anunțate acum la ProTV filmele cu Van Damme de acum douăzeci de ani, ca și cum ar fi hituri de ultimă oră, romanul lui Antoine Bello mi s-a părut un mare fâs. Antoine Bello este un autor franco-american născut în Boston, S.U.A., care acum trăiește la New York și care a publicat până acum șapte volume. Volumul de față este prima parte a unui diptic ce-l are ca protagonist pe Sliv Darthunguver, volum care a fost urmat în 2009 de ‚Les Eclaireurs’.
Sliv Darthunguver este un tânăr islandez, inginer geograf foarte promițător, care tocmai a fost racolat de Baldur, Furuset & Thorberg, ca și consilier pe probleme de mediu. Superiorul său ierarhic direct, Gunnar Eriksson, îi dezvăluie însă, atunci când decide că Sliv este sortit să ajungă mult mai departe, că sub numele de Baldur… se ascunde CFR, Consorțiul Falsificatorilor Realului, o organizație internațională extrem de influentă, foarte bine ascunsă, care se ocupă nici mai mult, nici mai puțin, cu falsificarea de evenimente majore, evenimente care pot schimba complet cursul istoriei: ei au o armată de experți care pur și simplu inventează povești-despre Laika, primul animal ajuns în spațiu, despre greci săraci care ajung corifei-crescători de porci în America, despre triburi care nu au existat niciodată, despre bancuri de pești fictive, basme de adormit copiii. Organizația dispune de sume practic nelimitate de bani, posedă o influență colosală, este infiltrată în toate guvernele importante de pe mapamond, în toate consiliile de conducere ale tuturor marilor corporații care conduc lumea. I se promite marea cu sarea, cum că promite extrem de mult și că poate escalada foarte repede treptele ierarhice ale organizației, bani mulți, faimă, influență, putere nelimitată, lumea va fi la picioarele lui.
Acestea fiind zise, în ciuda faptului că Gunnar nu vrea să-i dezvăluie lui Sliv nimic despre organizație-ce scop are, cine o conduce, de unde vin banii, el acceptă și se înrolează în rândul mincinoșilor. Escaladează ultra-rapid treptele, ticluiește un plan beton despre boșimanii din Africa, minciună care îi aduce premiul întâi la convenția anuală a CFR, unde îi cunoaște pe cei care îi vor deveni cei mai buni prieteni: camerunezul Angua Djibou și mai tinerii Magawati Donogurai, o indoneziană fermecătoare, și pe sudanezul Youssef Khrafedine. Toate aceste evenimente se petrec între anii 1991-1993. În 1993 Sliv este promovat și trimis tocmai la Cordoba, în Argentina, unde o are ca îndrumătoare pe Lena Thorsen, o daneză atrăgătoare și absolut irezistibilă, din punctul de vedere al lui Sliv (din punctul meu de vedere o afurisenie îngrozitoare, plină de ifose, nesuferită și ticăloasă, cu care eu, unul, n-aș fi putut colabora nici în ruptul capului), cea care fusese în rolul lui Sliv până a fi trmisă să preia postul din Argentina. Aici Sliv se îndrăgostește, bineînțeles, de Lena, și face tot posibilul pentru a-i intra pe sub piele. În ciuda tentativelor sale Lena rămâne intangibilă și, atunci când Sliv comite o eroare majoră, inventând o poveste aiuristică despre galoșat, o nouă specie de pești, care apăruse în mod misterios în Pacific. Eroare este agravată de faptul că guvernul neo-zeelandez întreprinde cercetări tocmai asupra galoșatului, astfel încât totul sare în aer. Sliv, împreună cu Lena, care nu făcuse totul pentru a verifica absolut toate sursele pe care se baza inventarea galoșatului, sunt interogați de o comisie de anchetă trimisă de cele mai înalte foruri ale CFR. Una din victimele colaterale ale acestei anchete este John Harkleroad, un funcționar din guvernul neo-zeelandez, pe care cei trimiși de CFR să-i ancheteze pe Sliv și Lena, Jones și Khoyoulfaz, sunt nevoiți să-l suprime. Lena acceptă fără să clipească (v-am zis eu că e Satana în persoană), dar Sliv este absolut distrus de această decizie.
Demisionează de urgență și se retrage la casa mamei sale din Husavik, în Islanda. Acolo este cuprins de nostalgie și de gânduri negre, dar ajunge la concluzia că nu este făcut pentru o viață liniștită, la țară, deoarece simte că s-a născut pentru falsificare, și îi scrie lui Gunnar, fostul său șef, că vrea să facă din nou parte din rândul Falsificatorilor Realului. Gunnar îl reprimește cu brațele deschise și îl trimite la Krasnoiarsk, tocmai în mijlocul Siberiei, pentru a urma cursurile pregătitoare de conducere a CFR de la Academia de acolo. Acolo are supriza de a o reîntâlni pe vechea sa cunoștință, Lena Thorsen de la Biroul din Cordoba. Bineînțeles că cei doi sunt cei mai valoroși elevi care au urmat vreodată cursurile Academiei din Krasnoiarsk și se claseză, la sfârșitul anului de studiu, pe primele două locuri. Tot acolo au surpriza de a se întâlni din nou cu Yakoub Khoyoulfaz, taurul mojic care îi șocase cu bădărania lui atunci când îi anchetase la Cordoba. Acesta este de fapt un bărbat fermecător, manierat, curtenitor, inteligent și, totodată, conducătorul Diviziei de Operațiuni Speciale (de intervenție în caz de forță majoră, atunci când secretul existenței CFR este pus în pericol). Spre surprinderea tuturor, atunci când sunt puși să aleagă divizia la care vor activa în perioada următoare, Sliv și Lena îl aleg pe azerul Khoyoulfaz. Și…și gata. Restul în volumul următor.
Un thriller amețitor…aiurea. Am tot așteptat ca Sliv să o ia razna și să înceapă să-i nimicească unul câte unul pe membrii CFR. Sau să fie urmărit până la Polul Sud pentru a fi anihilat de agenții secreți ai CFR sau ai vreunui guvern din Botswana. Sau ca CIA să intre în scenă și să-i urmărească pe toți până în pânzele albe, pentru a dizolva această organizație malefică. Sau ca rușii să se simtă jigniți că Laika nu a ajuns în spațiu și să-i gazeze pe toți la Krasnoiarsk. Speranțe deșarte până la capăt. În toată cartea nu este nimeni nici măcar pălmuit. Ori poate că eu am ajuns un devorator de violență și am ajuns să cred că thriller înseamnă acțiune, alergături, împușcături. Probabil că m-am înșelat și romanul de față este un thriller plin de suspans, însă eu, unul, chiar nu aștept continuarea, asta dacă editura care ne-a adus pe piață această capodoperă se va deranja vreodată să o publice.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • IB said:

    Multzam’ de informatie! N-am citit-o inca (din fericire) si o sa fac loc in biblioteca pentru altceva! Cat priveste editura respectiva…………….

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.