Bertie Wooster, detectiv

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 8 ( ianuarie, 2011 )
Autor:

Hugh Laurie – Traficantul de arme
Editura IBU, 2010

Traficantul de arme e primul roman scris de Hugh Laurie; a fost publicat prima oară în 1996 (fapt care îi contrazice cu succes pe toţi cei care fac paralele între personajele din roman şi cele din House – care de altfel nici nu s-au născut din capul lui Laurie). Mai interesantă este legătura care poate fi făcută cu opera nemuritoare a lui P. G. Wodehouse, autorul comic care i-a creat pe Bertie Wooster şi pe Jeeves, ca să nu mai vorbim despre personajul colectiv al mătuşilor malefice.

Indiciile sunt numeroase: întâi, Laurie e un admirator înfocat al lui Wodehouse, jucând chiar rolul lui Wooster într-un încântător serial BBC. Apoi, personajul principal al acestui thriller e un pierde-vară pe numele său Thomas Lang care e binecuvântat nu doar cu darul bunăvoinţei, ci şi cu o capacitate nelimitată de-a intra în bucluc (şi-a fi hulit de-o întreagă serie de personaje) în timp ce încearcă să rezolve problemele altora. În al treilea rând, în carte are un rol important şi David Solomon, o figură aproape paterna care veghează asupra lui Lang, îl sfătuieşte, îi împerechează şosetele şi în general se luptă atât pentru a-l învăţa câte ceva despre viaţă cât şi pentru a se asigura că aceste lecţii nu îi vor aduce pieirea. Avem, bineînţeles, şi un echivalent al mătuşii îmbătrânite în rele, un traficant de arme hain şi manipulator pe care nu ai cum sa nu îl urăşti.

Ca thriller, romanul funcţionează bine: avem presiunea crescândă şi tensiunea tipice acestui gen, avem lupte şi terorişti, comploturi internaţionale şi întorsături de situaţie.

Adăugaţi la toate acestea mult umor, întorsături dramatice de situaţie, două femei deosebit de frumoase şi un complot internaţional şi veţi avea toate ingredientele unui roman pasionant. Totul începe în momentul în care Lang e abordat de un necunoscut, într-un bar din Amsterdam, şi invitat să-i faca de petrecanie unui cunoscut om de afaceri american. Lang refuză, iar conştiinţa îi dictează să-l avertizeze pe omul vizat. Pe principiul „nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”, Lang se va trezi implicat în întâmplări tot mai cutremurătoare: întâi e atacat de bodyguard-ul afaceristului, apoi intră în vizorul Ministerului englez al Apărării şi al CIA şi până la urmă ajunge să fie prins în vârtejul luptelor dintre bravii apărători ai democraţiei şi fabricanţii de arme care optaseră pentru un plan de marketing implicând omorârea a zeci de cetăţeni nevinovaţi.

Thomas Lang e un personaj de care e greu să nu îţi placă: comentariile sale privind situaţiile în care se găseşte sunt cât se poate de amuzante, etica după care se ghidează e cea a omului bun şi drept, nedumerirea sa în faţa întâmplărilor misterioase prin care trece este cel mai adesea simţită şi de cititor, care ajunge rapid să „ţină” cu el şi să urmărească cu sufletul la gură ceea ce se întâmplă. David Solomon e un personaj echilibrat şi simpatic, care apare mereu în poveste în momentele în care e nevoie de el. Ca şi în cazul lui Jeeves, totuşi, intenţiile sale nu sunt mereu limpezi (cititorul ajungând să se întrebe, uneori, dacă nu cumva face pur şi simplu mişto de bietul suflet pe care l-a luat sub aripa sa protectoare), iar faptul că e angajat la Ministerul Apărării impune anumite dubii în privinţa integrităţii sale. Personajele negative ale romanului sunt cât se poate de reprehensibile, iar iţele pe care le ţes sunt greu de descurcat, mai ales sub presiunea unei lupte pe viaţă şi pe moarte.

Ca thriller, romanul funcţionează bine, după părerea mea: avem presiunea crescândă şi tensiunea tipice acestui gen, avem lupte şi terorişti, comploturi internaţionale şi întorsături de situaţie. Detectivul fără voie este îndeajuns de inteligent încât să o ia pe alocuri înaintea cititorului, iar deznodământul e cât se poate de satisfăcător. Iubitorii genul ar putea însă să fie deranjaţi de numărul mare de paralele literare şi de cantitatea de poante lejere, de observaţii cu haz şi de jocuri de cuvinte care adesea te obligă să râzi cu voce tare. Toate acestea ar fi fost normale într-o parodie, problema e că Traficantul de arme nu este una, iar trecerea permanentă între cele două registre poate fi uneori obositoare. Acestea fiind spuse, cartea mi-a plăcut extrem de mult – chestie la care nu ma prea aşteptam din partea unei cărţi scrise de un actor cunoscut. Dar, pe de alta parte, Laurie nu era tocmai faimos în 1996, romanul a fost iniţial trimis editurilor sub pseudonim, iar inteligenta şi talentul literar nu-s neapărat incompatibile cu faima.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.