Ca după război

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 16 ( septembrie, 2011 )
Autor:

Elmore Leonard – În camera lui Honey
Traducere din limba engleză de Ruxandra Vișan
Editura Nemira, București, 2010
Când eram mică, nu-l suportam pe Sadoveanu și asta numai din pricina interminabilelor pasaje de narațiune. Puțin îmi păsa mie de frumusețea descrierilor; scria genul de cărți la care sari repede peste paragrafele plicticoase ca să ajungi la dialog (dacă el există). Mică fiind, îmi doream cărți numai cu dialoguri. În camera lui Honey este ceva de speriat: nu am crezut că voi da vreodată peste un roman scris aproape exclusiv din dialoguri. Replici aruncate una după alta ca o rafală de mitralieră. Mai degrabă aduce a scenariu de film și încă unul de film noir.

[Elmore Leonard] scrie despre o Americă aparte, Midwest-ul anilor ’40, cu iz de recesiune și război, whiskey și colb, cu dame platinate, spioni străini și polițiști cu ușor accent sudist, turuind într-un slang tipic. Amatorii de film noir sunt ca la ei acasă cu un astfel de roman în mână.

Nu mai citisem nimic de Elmore Leonard până acum. M-a surprins și nu prea. Scrie despre o Americă aparte, Midwest-ul anilor ’40, cu iz de recesiune și război, whiskey și colb, cu dame platinate, spioni străini și polițiști cu ușor accent sudist, turuind într-un slang tipic. Amatorii de film noir sunt ca la ei acasă cu un astfel de roman în mână.

Sinceră să fiu, tocmai de aceea nu cred că pe Leonard l-ar putea gusta oricine, pentru că Leonard nu apelează la descriere când recreează America de la finalul celui de-al doilea război mondial. Timpul și locurile sunt toarse din schimburile de replici – ca și cum te-ai afla în autobuz și fără să vrei auzi conversația unor călători așezați undeva în spatele tău. O lume mai mult sugerată, unde imaginația cititorului joacă un mare rol și apetența pentru filmele polițiste hollywoodiene ale erei este un mare plus, puținele detalii care transpiră din discuțiile personajelor se agață de cadre ale unor filme celebre și conduc spre o imagine complexă, în alb-negru prin excelență și oarecum personalizată.

Povestea în sine nu este foarte complicată. La sfârșit de octombrie 1944, șeriful federal Carlos Webster se află pe urmele a doi prizonieri de război evadați dintr-un lagăr de pe lângă Tulsa, unul dintre ei maior SS. Așa ajunge în Detroit unde o întâlnește pe Honey Deal – sau Honig, cum o alintă fostul ei soț Walter Schoen, un neamț plecat de mult din Europa. Prin Honey, șeriful vrea să ajungă la Walter, implicat până în gât cu naziștii căutați, și astfel să-și îndeplinească misiunea de a-i captura pe evadați. Evident, între Webster și Honey există o atracție fizică de la bun început. Evident, neamțul Walter are legături cu un inedit cerc de spioni și pune la cale o mare conspirație.

Leonard este la fel de viclean în construcția personajelor ca și în crearea atmosferei. Cele câteva indicii despre fiecare apelează memoria cititorului după clișee ale peliculelor alb-negru din anii  ’40: Honey Deal este o veritabilă Veronica Lake, platinată, senzuală, îndrăzneață, libertină, „ca fetele din reclamele pentru costume de baie”; Walter Schoen este nici mai mult nici mai puțin decât sosia lui Heinrich Himmler, un măcelar sinistru prin faptul că e cu adevărat dus cu pluta, un kamikaze autodesemnat al Fürherului. Spionii sunt bineînțeles agenți dubli și tot pe atât de colorați și excentrici: o așa-zisă contesă ucraineancă, Vera, cu chipul palid și buze rujate într-un roșu aprins, încurcată cu un „roz” și flamboaiant travestit Bohdan.

Bancurile constituie un leitmotiv pentru Leonard. Tot romanul este un soi de joc, o mare… luare peste picior. Cumva, umorul negru care se strecoară în paginile lui mă duce cu gândul la filmul The Producers și al său muzical fictiv Springtime for Hitler (Primăvară pentru Hitler). În această notă, mă aștept la o ecranizare a Camerei lui Honey, că doar multe din scrierile lui Elmore Leonard au fost deja adaptate pentru film (sună cunoscut Get Shorty?).

Iar mie nu-mi rămâne decât să vă las pe voi să-i descoperiți poanta.

PS: Pentru că în ce privește cărțile, mai bine să ai la dispoziție mai multe păreri, iată și recenzia unui (alt) cititor Nemira, Șerban Cornel pe Nemirabooks.ro, Sweet As Honey. Chiar așa, dulce ca mierea!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.