Când trupul se face Cuvânt…

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 25 ( iunie, 2012 )
Autor:

Cristi Lavin – Le Viking  Rose 1
Tradus din română de Raoul Weiss
Editions du Présent Littéraire, Arad, 2012

Mărturisesc că, preţ de câteva clipe, am căzut şi eu în capcana unor prejudecăţi adânc, mult prea adânc înrădăcinate în mintea multora dintre noi: după ce am citit prezentarea lui Cristi Lavin (http://www.le-present-litteraire.com/auteurs/cristi-lavin.html), m-am surprins pândind în scrierea lui elemente care să-i trădeze orientarea sexuală cumva sfidător asumată. Dându-mi seama de greşeală, în scurt timp am fost pe punctul de a pica în extrema cealaltă, a discriminării pozitive care, la urma urmelor, e una dintre cele mai perverse măşti ale discriminării. Într-un sfârşit, mi-am regăsit atitudinea firească şi am parcurs cu un ochi obiectiv, sper, acest volum de debut în proză care mi-a produs, recunosc, o mare şi frumoasă surpriză. Dar asta numai după ce am înţeles pe deplin, nu doar la modul declarativ, că sub aspect literar această identitate homosexuală asumată nu e o trăsătură monodică, ci e un conglomerat fluid şi proteic de identităţi (etnică, socială, sexuală, culturală, psihologică), un univers încărcat de sens, a cărui dinamică e magistral orientată de elementul autoficţional.

Vikingul roz este o autoficţiune postmodernă, cu elemente de thriller psihologic, cu un aer vag baroc şi structuri narative diluate, în permanentă mişcare, în care totul se dizolvă, inclusiv reperele socio-morale clasice.

Refuzând abrupt orice tip de clişeu, Cristi Lavin dovedeşte mai curând un soi de „hermafroditism al sufletului”, precum acela despre care vorbea Foucault, care-i permite să se facă şi să se pre-facă pe sine în text, fiind imposibil de ţintuit într-o formulă rigidă de tip insectar. Vikingul roz este o autoficţiune postmodernă, cu elemente de thriller psihologic, cu un aer vag baroc ― (O paranteză: un prim exemplu în acest sens e titlul însuşi, o alăturare grotescă, barocă, între două elemente perfect incompatibile: forţa virilă pură despre care mărturiseşte vikingul şi diafanul feminin al culorii roz. Un munte de om cu un coif fioros pe cap, eventual cu plete candide şi echipat cu un tutu vaporos presărat cu pietricele sclipicioase, care include, în treacăt, şi o trimitere autoreferenţială la episodul Oslo din viaţa autorului. Imagine absurdă, hermafrodită şi grotescă. Închid paranteza) ― şi structuri narative diluate, în permanentă mişcare, în care totul se dizolvă, inclusiv reperele socio-morale clasice; dar şi subiectul însuşi – sau, mai bine zis, mai ales subiectul însuşi – care nu e unic şi imuabil, ci polimorf, fragmentar şi fragmentat, descentrat, un subiect care se face permanent pe sine în chiar deconstrucţia lui. Elementele trăite, (auto)referenţiale, datele istorice (viaţa în Bucureştii tranziţiei, cu elemente istorice concrete, trimiterea la asasinul grec Canaliss, apăsătoarea apartenenţă la propria-i românitate împotriva căreia Cristi Lavin se revoltă, pe alocuri adolescentin, şi la care se raportează de fiecare dată negativ, relaţia sarcastică cu mitul lui Vlad Ţepeş/Dracula, cele câteva pasaje nu neapărat măgulitoare la Oslo), toate aceste elemente aşadar se înlănţuie de o manieră fictivă, creând un loc al ambiguităţii fantastice prin excelenţă, în care graniţele dispar şi lucrurile nu sunt niciodată (doar) ceea ce par a fi, nici măcar geamurile fumurii şi blindate ale dubiţei sereiştilor, care nu sunt deloc astfel, ci doar mimează blindajul. Din lipsă de fonduri, fireşte.

În acest prim volum al lui Cristi Lavin, nu eul este cel care dirijează ficţiunea, ci invers, eul e captiv în trama ficţiunii, căci subiectul plămădit de autor nu este unul care se afirmă apoteotic şi apodictic pe sine; din contra, el se pune sub întrebare, face alegeri la fiecare pas, e practic un subiect virtual care îşi caută permanent tiparul, dar nu-şi găseşte decât umbra. „Trebuie să pierzi tot pentru a-ţi câştiga libertatea”, se revoltă împotriva condiţionărilor sociale şi spune într-un loc acest eu despre care vom afla ulterior că a avut a înfrunta prima dilemă morală la vârsta de cinci ani. Timpurie maturizare, şi forţată pe deasupra. Dar niciodată încheiată, căci între coperţile acestei cărţi, acest eu anume nu ajunge niciodată să fie unul, unicul, el îşi dezvăluie până la ultimul cuvânt pluralitatea lăuntrică, alteritatea schizoidă.

Dată fiind permanenta facere şi pre-facere lăuntrică a eului, în relaţia cu exteriorul accentul se mută de la adevăr, la un verosimil care migrează spre limita fantasticului; eul se află într-o poziţie ambiguă şi polivalentă nu doar faţă de sine însuşi, ci şi în raport cu un tu ipotetic căruia i se adresează şi pe care îl transcende, fiindu-i în acelaşi timp complementar. Autorul îşi exhibă frânturi din propria-i viaţă, cu determinările ei socio-istorice şi culturale cu tot (blestemata apartenenţă la neam, miturile, biblioteca, ţiganul-care-vinde-crabi, fobia pentru toaletele publice şi imposibila micţiune datorată traumei din copilărie), aşa cum le-a trăit, visat, imaginat. E în joc, aici, o remodelare deopotrivă retrospectivă şi prospectivă a realităţii care se dizolvă, şi ea, în această amplă construcţie identitară. Discursul insolent, sfidător, sentimentul de impunitate care se degajă din el, o anumită sinceritate voită, căutată, clamată, nu sunt decât o formă de duplicitate în spatele căreia eul se ascunde doar pentru a se regăsi mai bine.

Tot acest demers capătă consistenţă doar cu ajutorul cititorului, căci autorul alege să se pro-pună şi să se pre-facă în faţa (şi) cu ajutorul acestei instanţe supreme a oricărui text narativ. Lavin lucrează permanent cu fragmente de amintiri pe care le dezvoltă, le impregnează cu fantastic, le pune în context, le aşează sub sarcastică îndoială. Pe alocuri, ai senzaţia că personajul principal nu se ia pe sine în serios pentru că, dincolo de discurs, îl simţi conştient că termenii în care se pro-pune pe sine sunt ei înşişi supuşi schimbării, în permanentă pre-facere. Această negare ironică de sine frizează în multe locuri sarcasmul, ironia amară şi dispreţuitoare. Lavin sancţionează fără apel un fapt fundamental: nimic din ceea ce ţine de realitate nu îl mai uimeşte, aşa că nu-i rămâne decât un susţinut efort intertextual de imaginaţie (punctat cu trimiteri la Dostoievski, Kant, Henri Miller, mitul lui Vlad Ţepeş, Radu cel Frumos) pentru a învinge o realitate (un dat) despre care ştie prea bine că nu a fost şi nu va fi învinsă vreodată. El forţează în mod brutal răul să fie, să se demaşte, cultivându-şi şi întreţinându-şi sieşi iluzia că aşa l-ar putea dărâma, i-ar putea pune un capăt pe care-l presimte însă tot mai incert, tot mai îndepărtat. Blestemul, această formă de anatemizare, de aducere a răului asupra unei persoane, asupra unei situaţii anume este o altă mască a răului pe care o aflăm în paginile lui Cristi Lavin; ca blestem e resimţită de autor şi apartenenţa la neam, de care nu ratează nicio ocazie să se delimiteze sfidător, provocator, cinic şi dur. De la rău se revendică şi crima, deşi nu întru totul, căci nici acest lucru nu e prea sigur, dat fiind că până şi gestul ucigaş din finalul acestui prim volum e unul straniu, o împletire de sarcasm, fantasmatic, mitic şi cinism. Uciderea e în fapt o străpungere a unei limbi care capătă dimensiuni mitice şi se strecoară printr-o gaură a unui perete de toaletă cu o şurubelniţă care poartă pe mâner antetul SRI. Urmează urletul şi fuga.

Iar pentru noi, urmează o nerăbdătoare aşteptare a celui de-al doilea volum.

____

* Citiţi în numărul acesta un fragment din versiunea românească a romanului Vikingul roz de Cristi Lavin.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

3 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.