Carte de ispitit necititorii

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 17 ( octombrie, 2011 )
Autor:

Carlos Ruiz Zafon – Prinţul din negură
Traducere de Alina Ţiţei
Editura Polirom, Iaşi, 2011

Cu acest roman şi-a început cariera scriitoricească, în 1993, autorul Umbrei vântului. Vorbim despre o poveste „pentru tineri”, după chiar mărturia lui Zafon din Nota autorului, prima dintr-o serie completată de Palatul de la miezul nopţii, Lumini de septembrie şi Marina. „Unii cititori mai maturi”, continuă autorul în acelaşi cuvânt introductiv la ediţia definitivă, „demnă”, a romanului despre care vorbim, „influenţaţi de popularitatea acestuia din urmă [n.m. – romanul Umbra vântului], vor fi tentaţi poate să exploreze povestirile acestea pline de mister şi aventură, şi nădăjduiesc ca şi unii din cititorii de generaţie nouă, de le vor găsi pe plac, să pornească astfel în propria aventură a lecturii pentru toată viaţa”.

Ei bine, începându-mi lectura din Zafon cu această carte, nu pot spune că mă înscriu în prima categorie invocată de el în citatul de mai sus şi, chiar dacă nici a doua nu mă prinde, îmi place să cred că am parcurs Prinţul din negură cu aceeaşi plăcere pe care ar fi gustat-o orice cititor din „generaţia nouă”. Fără doar şi poate, dacă m-aş fi aflat la vârsta primelor buchiseli, romanul lui Zafon m-ar fi lansat cu succes în „aventura lecturii pentru toată viaţa”.

Întreg romanul este scris cu mână sigură, personajele sunt creionate credibil, tuşele nu sunt îngroşate (alt risc al poveştilor young adult) şi, conform tradiţiei lui Bradbury, un element cu greutate în economia cărţii este atmosfera.

Prinţul din negură este o carte a misterelor şi a magiei, însă nu în sensul bombastic, hollywoodian în care ne-am obişnuit să înţelegem asta după lungile serii ecranizabile de romane pentru tineret care umplu astăzi rafturile librăriilor. Romanul se înscrie în acest sens într-o şcoală literară al cărei întemeietor am putea spune că este Ray Bradbury, iar asemănările cu Something Wicked This Way Comes nu sunt puţine.

Ne aflăm în toiul celui de-al Doilea Război Mondial, în anul 1943, şi familia ceasornicarului Maximilian Carver se mută din calea pericolului într-o localitate de coastă, izolată. Conacul pe care îl ocupă are însă o faimă neplăcută în zonă, întrucât toţi localnicii cunosc trista poveste a familiei doctorului Fleischmann, al cărui fiu, Jacob, a fost înghiţit de valurile înspumate ale mării pe când nu avea decât trei ani. Ce nu ştiu totuşi localnicii este povestea din spatele acestei poveşti, motivul pentru care soţii Fleischmann se mutaseră în zonă şi de fapt explicaţia morţii lui Jacob. Pe toate acestea le descoperă, încet-încet, Max Carver, tânărul de 13 ani ajuns acum să se plimbe la ceas de noapte prin grădina cu statui a fostei reşedinţe Fleischmann, sora lui mai mare, Andrea, şi tânărul Roland cu care se împrietenesc amândoi şi care se află de la o vârstă fragedă în grija paznicului de far, un bătrân pe nume Victor Kray, personaj misterios care ştie mai multe decât vrea să spună şi care păzeşte mai multe decât se ştie. Cei trei tineri află cum a ajuns epava navei Orpheus pe fundul mării, aproape de ţărm, cine a fost doctorul Cain şi ce înseamnă să accepţi, renunţând mult prea uşor la lucruri ce nu-ţi par atunci importante, împlinirea oricăror dorinţe de moment. Deoarece Prinţul din negură ştie ce îţi pofteşte inima, este în stare să te facă cel mai fericit om din lume, însă ştie în acelaşi timp să-şi ceară tainul şi nu-i pică bine atunci când încerci să-l păcăleşti. Răzbunarea lui poate însemna dezastru.

Ca orice istorisire destinată tinerilor, Prinţul din negură are o latură moralizatoare, educativă, însă în cazul de faţă autorul ştie să o învăluie în cuvinte în aşa fel meşteşugite încât discursul să nu pară declarativ. Întreg romanul, de fapt, este scris cu mână sigură, personajele sunt creionate credibil, tuşele nu sunt îngroşate (alt risc al poveştilor young adult) şi, conform tradiţiei lui Bradbury de care pomeneam mai l-a-nceput, un element cu greutate în economia cărţii este atmosfera.

O carte pe care aş recomanda-o oricând unui adolescent ce-ar trebui întors spre fantastica lume a cărţilor. Zafon rules!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

4 comentarii »

  • Rus Bianca said:

    Am descoperit cartile lui Zafon si le-am citit pe toate pe cate le-am gasit in librarii. Am fost si in Barcelona si nu am gasit mai multe acolo decat aici. Unele se par ca nu sunt usor de gasit.
    Ma bucur ca am gasit aceasta noua carte si abia astept s-o achizitionez.
    Multumesc!

  • RM said:

    L-am descoperit pe Zafon citind „Umbra vantului”, si de atunci ma pot considera o impatimita a prozei sale. Am citit tot ce a fost tradus la noi din textele sale, chiar ieri am descoperit ca a aparut deja si al doilea volum al seriei pentru tineri, intitulat „Palatul de la Miazanoapte”. Bineintelesc ca abia astept sa-l primesc, ca sa-l devorez :)). Excelenta treaba a facut Editura POLIROM publicand scrierile lui Zafon! Intr-adevar, ceea ce-mi place cel mai mult la textele sale e modul in care atmosfera devine personaj. Iar romanul „Umbra vantului” este fascinant. Barcelona lui Zafon imi aminteste mereu de Bucurestiul lui Eliade si al lui Cartarescu. Orasul devine suprapersonaj, nu poti plasa actiunea in alta parte fara a strica total ansamblul. Sunt total de acord ca Zafon „rules” (ca sa folosim expresia categoriei young adults :D). Ma bucura sa vad ca recomandati tinerilor asemenea carti. Multumesc! Sper sa cititi si „Umbra vantului” si „Marina” :D.

  • Bunatati de Halloween « HocusPocusPreparatusBlog(us) said:

    […] negura“, pe care l-am asteptat cu sufletul la gura, in iulie, si l-am citit in cateva ore. Aici gasiti o recenzie excelenta a acestui volum, realizata de Mircea Pricajan in revista suspans.ro. […]

  • Mircea Pricăjan said:

    @RM: Fără-ndoială am să ajuns şi la „Umbra vântului” şi „Marina”. Deocamdată sunt cufundat în „Palatul de la miazănoapte”. 🙂

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.