Cel mai bun Stelian Munteanu

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 17 ( octombrie, 2011 )
Autor:

Bogdan Hrib – Ucideţi generalul
Editura Crime Scene, Bucureşti, 2011

Acest roman marchează cea de-a patra întâlnire cu Stelian Munteanu, personajul pe care autorul Bogdan Hrib l-a modelat după propria persoană – în acest volum mai mult decât în oricare altul anterior – şi pe care intenţionează să-l plimbe prin multe alte aventuri romaneşti.

Trebuie să spun din capul locului că Ucideţi generalul mi s-a părut cea mai izbutită carte a lui Bogdan Hrib de până acum. Şi asta tocmai datorită a ceea ce scriam mai sus între linii de pauză: aici se simte mult mai bine autenticitatea celor povestire, aici aproape că-l putem atinge pe Stelian Munteanu, editorul aflat într-o continuă frământare lăuntrică, solicitat mereu să îndrepte situaţii strâmbate de alţii, aici parcă autorul a găsit un mai bun echilibrul între povestea principală, a „uciderii” generalului care urma să scoată la editura lui Stelian un volum de memorii ante- şi post-revoluţionare, şi poveştile secundare, în principal aceea a relaţiei amoroase dintre protagonist şi Sofia Matei, tânăra aflată departe, dar alături de care fiecare clipă pentru Stelian Munteanu este o bucurie de-o viaţă. Totodată, la reuşita armoniei din acest volum contribuie şi pasajele retrospective, secvenţele în care Stelian rememorează anumite întâmplă din armată şi mai apoi de la Revoluţie, toate reuşind foarte bine – şi subtil! – să contureze un portret veridic al generalului Simionescu. Toate acestea sunt elemente de construcţie narativă şi distribuire a materiei epice cu parcimonia dictată de nevoile intrigii pe care doar o şcoală de creative writing le poate evidenţia, didactic, aspirantului scriitor. În acest sens, cred că Bogdan Hrib a fost un bun autodidact.

Până acum, aceasta este cea mai bună carte a lui Bogdan Hrib. Dacă în următoarele va continua să rotunjească personajul lui Stelian Munteanu, socotind aventurile prin care îl pune să treacă drept tot atâtea prilejuri de explorare a personalităţii lui, nu mă îndoiesc că romanele din această serie vor fi tot mai bune. Pentru că ştim bine, nimeni nu citeşte romane poliţiste doar pentru a afla criminalul.

Ucideţi generalul îl ia pe Stelian Munteanu de unde îl lăsase Somalia, mon amour. În situaţia de criză economică din ţară, editorul e disperat să supravieţuiască. Participă la toate show-urile de televiziune, îşi promovează afacerea cu fiece ocazie şi când i se oferă şansa de a publica o carte controversată, memoriile generalului Simionescu, o acceptă fără să clipească. În acelaşi timp, acceptă şi oferta vechiului său prieten Mişa Puşkin de a încasa o sumă frumuşică în schimbul unei lovituri de ucigaş plătit. Aşa se şi deschide romanul, de altfel, cu Stelian căutându-şi prin lunetă ţinta, la Viena.

N-am să vă răpesc plăcerea de-a descoperi acele detalii care leagă puntele esenţiale ale intrigii şi care fac deliciu lecturii, dar vă pot spune că situaţia se complică pentru Stelian atunci când ţinta sa chiar moare, deşi nu de mâna sa, şi victima se dovedeşte a fi însuşi generalul Simionescu. Munteanu este suspectul principal, iar mobilul presupus de poliţie e acela că ucigându-şi autorul, editorul îşi salvează editura de la faliment, cartea de memorii în curs de apariţie fiind deja un succes garantat. Poate că dacă Bogdan Hrib n-ar fi ales să nareze cartea la persoana întâi, din perpsectiva lui Munteanu, această incertitudine putea juca un rol important pentru menţinerea suspansului. Aşa însă, accentul care imediat pe găsirea adevăratului criminal, Stelian Munteanu fiind din start exonerat de orice vinovăţie.

Romanul are un final surpriză, aşa după cum îi stă bine unui policier. Şi găselniţa e cu adevărat bună, chiar dacă expunerea ei este niţel pripită, ceea ce-i cam ştirbeşte din verosimilitudine.

Ca scriitură, Ucideţi generalul intră în linie cu celelalte cărţi din seria Stelian Munteanu. Fraze scurte, tăiate, verb puternic, dialoguri în rafală. Imaginile sunt trasate din câteva tuşe, personajele au apariţii episodice, în momente cheie, ca pe o scenă de teatru, şi capitolele se cheamă unul pe altul, o încheiere incitându-te să sari numaidecât la următorul început.

Până acum, spuneam, aceasta este cea mai bună carte a lui Bogdan Hrib. Dacă în următoarele va continua să rotunjească personajul lui Stelian Munteanu, socotind aventurile prin care îl pune să treacă drept tot atâtea prilejuri de explorare a personalităţii lui, nu mă îndoiesc că romanele din această serie vor fi tot mai bune. Pentru că ştim bine, nimeni nu citeşte romane poliţiste doar pentru a afla criminalul.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.