Cele două Cristine: o poveste frumoasă

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 13 ( iunie, 2011 )
Autor:

Ştefana Cristina Czeller – Cerneală şi sânge
Editura Millennium Books, Satu Mare, 2011

Cu Cerneală şi sânge pătrunzi într-o lume care se deschide la zi de vineri, 27 noiembrie, o dată care închide în sine trei sfârşituri: sfârşit de săptămână, sfârşit de toamnă şi, după cum veţi constata citind-o, sfârşitul felului în care se obişnuise să-şi ducă zilele Cristina. Cristina Man, o ziaristă cu state vechi din Iaşi. Ca şi autoarea, de altminteri, cu care personajul principal împarte atât numele, cât şi meseria. La drept vorbind, faptul de a fi ziarist capătă, în cartea Ştefanei Czeller, accente ontologice: meseria devine un mod de a fi în lume, o modalitate de a traversa haosul din jur, de a-i supravieţui şi de a mărturisi coerent şi verosimil despre cele văzute, trăite, pătimite. Graţie incontestabilului talent scriitoricesc, autoarea contrazice cu succes spusele multor firoscoşi care nu o dată au stabilit, fără drept de apel, că scriitura jurnalistică e incompatibilă cu literatura, că odată ce ţi-ai vândut condeiul presei de cotidian, nu mai ai nicio şansă în beletristică. Ei bine, cartea ziaristei din Iaşi e dovada vie şi consistentă că lucrurile nu stau tocmai aşa. Dimpotrivă, se pare că Ştefana Cristina Czeller a ştiut să valorifice frumos toate atuurile meseriei: în Cerneală şi sânge practică o scriitură aproape seacă, fără înflorituri obositoare, pusă în valoare de extraordinara capacitate de a amesteca, în mod în general credibil, date ce ţin de real, de concret, cu elemente fantastice, cu tuşe horror. Folosirea timpului prezent, a frazelor ritmate, accelerate, dau textului o dimensiune uşor impersonală, voluntară, ca şi cum ar fi rezultatul unei observaţii clinice. Privirea rece, lucidă a autoarei e întărită de o cronologie condensată şi riguroasă a evenimentelor: totul e datat, planificat, organizat, viaţa Cristinei Man se schimbă radical în decursul a nici o lună, de pe la sfârşitul toamnei până înainte de Crăciun. Concentrarea acţiunii permite autoarei să descrie meandrele întâmplărilor fără a rata o clipă intriga esenţială. Iar intriga nu e deloc liniară, ci seamănă mai curând cu o constelaţie de micro-enigme, a căror rezolvare progresivă duce la limpezirea tainei primordiale. Iar aceasta e cu adevărat surprinzătoare şi teribil de captivantă, contrazicând în mare măsură aşteptările cititorului.

[…] intriga nu e deloc liniară, ci seamănă mai curând cu o constelaţie de micro-enigme, a căror rezolvare progresivă duce la limpezirea tainei primordiale. Iar aceasta e cu adevărat surprinzătoare şi teribil de captivantă, contrazicând în mare măsură aşteptările cititorului.

Am citit cartea asta cu sufletul la gură şi, mai mult decât atât, îmi vine chiar să o recitesc, nu de alta, dar aş vrea parcă să verific dacă autoarea a jucat corect sau nu cumva a trişat pe parcurs, inserând mesaje şi simboluri esenţiale pentru rezolvarea misterului acolo unde acestea nu aveau ce căuta. Relectura, deloc improbabilă în cazul acestei cărţi anume, ar funcţiona astfel ca o oglindă, în care ai putea privi lumea Ştefanei Czeller à rebours, căutând în undele ei ceea ce ţi-a scăpat, eventual, într-o primă fază.

Cât se poate de inspirat este şi finalul deschis pentru care a optat Ştefy Czeller, care izbuteşte să prelungească aşteptarea şi emoţia cititorului dincolo de punctul final, confirmând intuiţia devenită între timp clasică a lui Barthes, care spunea undeva că un astfel de text «lucrează» şi ne pune pe noi înşine la lucru, ademenindu-ne să ţesem propria noastră versiune a sfârşitului. Ceea ce nu e deloc puţin lucru!

Contrar schemei uzuale a thrillerului, aci ordinea nu e restabilită la final. Echilibrul rupt brusc prin crima iniţială şi iruperea Răului în banalul unui cotidian încremenit nu se reface la final. Poarta dintre lumi rămâne deschisă; Cristina refuză să aleagă în mod clar o cale anume, preferând amânarea. Ceea ce lasă în suspans şi problema Răului care, pe parcursul scrierii, se defineşte ca o abatere complexă de la normă, ce se manifestă pe mai multe paliere: religios, moral, social, juridic. Cine sunt eu să judec, să pedepsesc Răul, se întrebă Cristina Man. Poate sunt şi eu un monstru, îşi răspunde ea. Perspectivă deloc improbabilă, dacă te gândeşti că a transgresat şi ea graniţa, a ucis un om, iubeşte un vampir, îi poartă copilul în pântece… Numai că iertarea deplină, cea care implică uitarea şi împăcarea cu sine, e şi ea la fel de improbabilă. Aşa se face că, chiar după ce ai citit cartea, nu poţi să nu te gândeşti în continuare la Cristina Man, să te întrebi ce ar fi putut face, ce ai fi făcut tu în locul ei. Ceea ce o obligă întrucâtva pe Ştefana Czeller să valorifice excelentul potenţial al acestui personaj creionat în tuşe atât de puternice şi distincte într-o viitoare scriere. Nu de alta, dar ar fi păcat ca Cerneală şi sânge să rămână cântecul de lebădă al Cristinei Man!

Asta cu atât mai mult cu cât căile deschise de acest roman sunt nenumărate. Da, e un thriller care virează pe alocuri în horror, dar afli în el şi fragmente de adevărat roman istoric ori psihologic, precum şi tuşe viguroase sociale ori politice. Intriga include, în mod cât se poate de democratic, toate clasele sociale: bogaţi, vagabonzi, oameni politici, reprezentanţi ai media. E un roman care se revendică, în mod evident, de la acest spaţiu ideologic şi geografic, un martor credibil şi convingător al istoriei actuale, în care raporturile mediei cu puterea, precum şi cele din interiorul puterii sunt analizate cu ochiul lucid şi bine informat al unei jurnaliste ce dă dovadă de cultura participativă indispensabilă acestei meserii – şi care, din nefericire, lipseşte celor mai mulţi dintre reprezentanţii breslei. (O paranteză: trebuie să ai cu adevărat imaginaţie ca să-ţi închipui, fie şi preţ de câteva pagini, că Iaşul actual ar putea lua într-o bună zi locul Bucureştiului. E doar constatarea amară a unui alt ieşean!)

Există, fireşte, şi în această carte captivantă, câteva umbre, câteva scene mai şterse, câteva întorsături de frază care lasă de dorit: „… o clătinare şăgalnică a cozii ori o întindere jucăuşă a lăbuţei” sau „Cine ştie când şi dacă vom găsi trupul său” sunt scăpări pe care am convingerea că nu le vom mai regăsi în viitoarele scrieri ale Ştefanei Czeller. Că tot veni vorba de „lăbuţă”: există câteva amănunte care sporesc gradul de neverosimil al scenei atacului Fetiţei. E destul de puţin probabil ca un maidanez să reacţioneze în acest fel şi, în al doilea rând, ce să caute fereastra deschisă la ceas de început de iarnă într-o redacţie despre care ştim că e friguroasă şi pusă pe economii la sânge la căldură!? Cu toată marea atenţie la detalii şi abilitatea de a controla cu un condei sigur şi intriga, şi multitudinea de personaje, de lucrat ar mai fi fost, cred eu, la elementele de fantastic şi la verosimilitatea lumii paralele care se insinuează progresiv în realitate (scena din cimitir dintre Kim şi Zaharia, de pildă). O mai mare exploatare a îndoielilor Cristinei, a spaimei ei de rupere de realitate, de sine, de ceilalţi, a fricii de nebunie aşadar, în dauna elementelor de fantastic care irup pe alocuri forţat în real ar fi fost, poate, binevenită. Nici scenele siropoase de amor nu au fost în mod necesar paginile mele favorite, dar trebuie să admit că, poate cu excepţia primei tentative de cunoaştere în sens biblic dintre Cristina şi Alex (cea din baie), care poate fi discutabilă, celelalte sunt suficient de bine articulate pentru a putea fi considerate fragmente acceptabile.

Sunt, aceste din urmă rânduri, cârcotelile unui cititor căruia i-a plăcut atât de mult cartea asta, încât ar dori-o perfectă! Atât şi nimic mai mult.

… Ba da, ceva ar mai fi: nerăbdarea cu care aştept următoarea scriere a Ştefanei Cristina Czeller.

— • —

Puteţi citi un fragment din Cerneală şi sânge în numărul 2 (iulie 2010) al revistei noastre.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

10 comentarii »

  • Bear said:

    Multumiri, Diana! Mai vrei? Vom mai avea de citit pentru tine 🙂

  • Diana (author) said:

    Vrei, calule, ovăz? Sigur că mai vreau, timp să fie 🙂

  • Stefana said:

    Imi pare bine ca ti-a placut si multumesc pentru acele „carcoteli” ce dovedesc o lectura atenta. Poate va fi si alta data pentru Cristina Man, cine stie…
    Of topic, e ciudat cum, ziariste iesene fiind, nu ni s-au incrucisat pana acum pasii. 🙂

  • Diana (author) said:

    @Ștefana,
    Chiar mi-a plăcut. Mult. Felicitări și la mai multe 🙂

    Tot off topic: nu e timpul pierdut, nu? Trec eu într-una din zilele viitoare pe la redacție. Mi-ar face plăcere să ne vedem față către față 🙂
    Dacă ai și tu chef, firește.

  • Stefana said:

    Sigur ca da.

  • De bine « Ugly Bad Bear's said:

    […] Tot Ştefana e în atenţia Dianei Morăraşu, în ultimul Suspans: […]

  • Pacheţel de vară (2): 3 x Ştefana Czeller « Ugly Bad Bear's said:

    […] romanul CERNEALĂ ŞI SÎNGE, debutul în volum al Ştefanei, despre care puteţi citi mai multe aici sau […]

  • Bogdan said:

    salut diana tot caut pe net un contact un mail ceva un cont de facebook , pe multe pagini aopare numele tau dar nici o urma de legatura

  • Diana (author) said:

    Explicația e simplă: nu sunt întotdeauna sigură că am chef să comunic cu toți cei care vor să stea de vorbă cu mine. Mi-e mai comod așa.
    Totuși, în notificarea primită de la suspans.ro, apare IP-ul tău și o adresă de email. A ta este? Dacă mi-ai putea da și mie un amănunt, două, să izbutesc să îmi dau seama care Bogdan ești, te-aș putea contacta eu.

  • Suspans.ro : » Articole » Transformarea (fragment de roman)_Suspans.ro said:

    […] este continuarea romanului Cerneală şi sânge, recenzat de Diana Morăraşu aici şi din care puteţi citi un fragment aici. Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.