Suspans pur românesc

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 1 ( iunie, 2010 )
Autor:

Rodica Ojog-Brasoveanu – Cianură pentru un surâs, Editura Nemira, Bucureşti, 2009.
Prima dată când am citit titlul Cianură pentru un surâs,  gândul mi s-a îndreptat spre o parte întunecată a unei lumi pe care urma să o descopăr citind paginile cărţii ce îmi stătea în faţă. Interesul meu a crescut pe măsură ce dădeam pagină de pagină, plăcerea lecturii m-a captivat, iar protagonista Melania mi-a făcut poftă de bomboane şi fondante ori alte soiuri de prăjituri pe care i le dădea lui Mirciulica, personaj răsfăţat din roman.

O zi notată în calendar la sfârşitul verii lui `44 avea să păstreze în taină timp de 30 de ani Femeia cu evantai până când într-o noapte Valerica Scurtu dorind să-şi facă un ceai pentru a-şi recăpăta confortul personal, ţipă disperată vecinilor că din spatele scrinului curge apă. Ea se teme de inundaţie când… secretul se volatilizează, iar locatarii adunaţi rămân muţi de uimire la vederea „femeii cu broboadă de dantelă care le zâmbea din spatele evantaiului”.

În acest moment pe buzele Melaniei Lupu zâmbetul a încremenit, deşi ea este cea care zâmbeşte tuturor vorbindu-le duios şi manifestând prietenie. Celorlalţi colocatari nu le vine să creadă că cele două suluri de pânză pe care le-au găsit sunt un Goya şi un Rembrand, fapt dovedit de facturile din aceeaşi ascunzătoare. O replică a Melaniei Lupu m-a făcut să îmi imaginez continuarea acţiunii fiindcă, spune ea: „Nimeni nu şi-ar fi bătut capul să ascundă atât de bine nişte falsuri.”

Rodica Ojog-Brasoveanu, incontestabia marea doamnă a policer-ului românesc, descrie printr-o manieră psihologică complexă fiecare personaj în parte creându-le acestora o personalitate proprie, bine definită. Astfel, toţi protagoniştii romanului au cotă parte de sarcasm, misticitate, dar sunt şi egoismul. Toate acestea conferă poveştii culoare şi mister.

La propunerea Valericăi Scurtu de a predă cele două tablouri statului cu scop de a se alege cu recompensa, vocea Melaniei Lupu spune timidă că deţine numărul de telefon al unui „prieten” din Amsterdam care ar fi interesat şi ar plăti foarte bine pentru cele două tablouri de valoare inestimabilă.

Văzând în asta şansa lor de a se îmbogăţi, locatarii hotărăsc să păstreze secretul pentru a vinde peste graniţă cele două tablouri. Dar cum socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, lucrurile iau o întorsătură neaşteptată: după câteva ore unul dintre colocatari, Panaitescu, moare. Melania Lupu oferă o soluţie prin care să se evite anunţarea poliţiei înscenând un suicid din care nu lipsesc biletul de adio, nici paharul cu cianură din care Panaitescu,  sătul de viaţă ar fi sorbit o înghiţitură. Această sinucidere perfectă le atrage atenţia poliţiștilor, a căror anchetă se suprapune cu eforturile disperate ale locatarilor de a face faţă numărului crescând de cadavre.
(continuarea acestei recenzii este disponibilă pe NemiraBooks).

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.