Cimitirul Buna-Vestire

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 18 ( noiembrie, 2011 )
Autor:

Tudor Arghezi – Cimitirul Buna-Vestire
Editura Art, Colecţia „Biblioteca pentru toţi”, Bucureşti, 2011

În octombrie, la şaptezecişicinci de ani de la întâia sa apariţie, „Cimitirul Buna-Vestire” al lui Tudor Arghezi a fost reeditat de Jurnalul Naţional împreună cu Editura Art în Colecţia „Biblioteca pentru toţi”. O ediţie critică solidă, prefaţa lui Eugen Simion, tabelul cronologic realizat de Teodora Dumitru după cel al ediţiei academice din 2000 (Mitzura Arghezi şi Traian Radu) şi referinţele critice din anexă culese de Cătălin Sturza însumând peste cincizeci de pagini.

Dacă intriga e simplă, arabescurile în schimb sunt extraordinare. Arghezi jonglează cu fizionomii groteşti, portrete hidoase, observaţii colosale, expresii atinse de geniu artistic, scoborâri uluitoare sau jocuri de limbaj halucinante.

„Cimitirul Buna-Vestire” e o „fabulă vitriolantă” consideră prefaţatorul Eugen Simion, „cea mai swiftiană scriere din proza românească” (Mircea Cărtărescu)  care „aparţine sferei imaginarului apocaliptic arghezian” (Nicolae Balotă), „o frescă grotescă” (Pompiliu Constantinescu) ce-şi are originea în pamfletul cultivat de Arghezi înainte de primul război mondial. „Un basm, în parte satiric, în parte serios vizionar”, crede George Călinescu, pe când Dumitru Micu susţine că avem de-a face cu „o însumare de «proze»”, căci nu e nici roman – în accepţiunea clasică -, nici poem, cum îl subintitulează Arghezi.

Intriga e simplă. Unanian Gulică, „dobitoc blând şi sentimental” cu „ştofă de reformator” şi „situaţie de om foarte salutat” (deoarece toată lumea-l consideră încornorat pe-o filieră ministerială), scrib de tomuri şi discursuri pentru diverse „autorităţi” literare ori politice, îşi ia doctoratul însă ratează sprijinul rectorului, care i-ar fi dat o catedră universitară la pachet cu o nepoată „cocoşată şi neagră ca un geamantan, natură cultă şi delicată, însă cu o călcătură de pelican”. Gulică e căsătorit, deja aşteptând să-i vie pe lume a şasea progenitură. Naşul copiilor săi, Ministrul, „evanghelistul înghiţitorii şi al rânzei nesătule, cu toate borhoturile ce i s-au aruncat în privăţile gurii cu lopata, cu butoiul şi cu căruţa”,  i-a promis ani la rând un post de universitar; strâns cu uşa, în al doisprezecelea ceas îi va oferi postul de… intendent, „hingher de morţi”, al cimitirului Buna-Vestire. Gulică îşi va lua postul în primire (camioanele cu lucruri intersectându-se cu trei cortegii funerare), unde se va confrunta în scurt timp cu resurecţia morţilor avuţi în păstrare.

Dacă intriga e simplă, arabescurile în schimb sunt extraordinare. Arghezi jonglează cu fizionomii groteşti („acuzatorul e un om mărunt […] cu ochi vineţi şi cu buzele cojite de o uscăţime a gurii, ras pe stropiturile de vărsat şi cu o frunte îngustă cât o curea. Căutătura lui de hoţ învecinată cu o falcă încheiată ca un topor şi cu un zâmbet silit, strâns şi încreţit ca de o bubă…”), portrete hidoase („Ai cunoscut babă mai nebună, codoaşă mai cinică, porc mai vulgar, pomanagiu mai dialectic şi mai neruşinat, maimuţoi mai plângăreţ la strâmtoare, patriot mai de tinichea? […] Fleoanca lui cu floacă şi creierul lui degenerat au borşit cuvintele, au parşivit ideile, au scrântit simţămintele”), observaţii colosale: „Cât o să te mai gândeşti, măi băiete? Dacă Diderot se gândea cât tine, ar fi făcut lumea din nou.”,  expresii atinse de geniu artistic („somnul ramolismentului optimist de după-amiază”), scoborâri uluitoare (Gulică, consideră nevastă-sa, „e destul de prost ca să se lase uns cu miere într-un loc unde nu poate ajunge cu limba”) sau jocuri de limbaj halucinante, „La indicativul prezent, «purcezi» evocă puricii şi purceii. Nişte purcei ceva mai mari decât purceii, nişte iezi de purcei, nişte purcezi…”.

În partea întâi, Gulică îşi ia doctoratul şi se alege cu nefericitul post, partea a doua e rezervată instalării familiei Unanian în casa intendentului din curtea cimitirului, iar partea a treia a scrierii e destinată învierii morţilor. Ca o curiozitate, învierea morţilor are pentru cler un caracter infam odată ce se petrece fără acordul sinodului şi reprezintă nici mai mult nici mai puţin decât o „calamitate profesională”. Şi nu doar pentru preoţime! Sunt afectaţi „împletitorii de coroane, negustorii de flori, de lumânări, industria panglicilor, a pietrelor şi monumentelor funebre, atelierele de coşciuge şi cruci de lemn, dricarii, cioclii (…)” etc. Se instituie o comisie specială, apar tensiuni între înviaţi şi „încă-viii”, „mişeii”, cei care trebuie „corectaţi radical” şi totul ia o turnură neaşteptată.

Din cauza structurii eterogene, „Cimitirul Buna-Vestire” e o şansă piedută de a smulge literatura românească (încă din deceniul patru al secolului trecut!) din balcanic şi caragialesc, risipită din prea marea dorinţă a maestrului de a plăti poliţe duşmanilor (Nicolae Iorga – „al nostru mare învăţat ale cărui păreri despre propria valoare întrec toate fanteziile teatrului comic”),  „vârfurilor” vremii (Cincinat Pavelescu, Ion Pillat/senatorul Pilaf „avar ca o găină, erotic ca iepurele de casă şi ca broasca”, „dă tot ce are în testicul, ca un cotoi pasional”), din dorinţa de a ridica o idiosincrazie legată de incinerare la rang de regulă etc. Atenţia maestrului îndreptată spre încondeierea unor lucruri ce-l măcinau sau încrâncenau a dus la o creaţie mozaicată al cărei singur liant e limba utilizată alocurea genial. O hartă în tuşe poetice a multiplelor registre: o poveste erotică (capitolul 9), o inserţie la limita gratuităţii (cap.10), un pamflet deşănţat (cap.15), unul virulent (cap.46), o satiră socială reuşită (cap.17), un fragment pedagogic (cap.48), un dialog sclipitor (cap.65), o poveste fantastică (cap.67) etc.

Revenind la aparatul critic, nu aş merge atât de departe încât să consider că în „Cimitir…” e vorba de o „degradare universală a materiei” (Valeriu Cristea), ochiul rânjit, „scuipatul nasului”, „gâtul pântecos”, „curba tânără a subsuorii obrajului” aparţin mai degrabă contactului cu avangarda şi suprarealismul (Victor Brauner, Saşa Pană, Geo Bogza i-au fost contemporani) şi nici nu cred că e vorba de vreo „limbă falsă”, cum bine observa şi Tudor Vianu, limba devine ca o plastilină moale în mâna poetului, modelată cu virtuozitate, cu ştiinţa ludicului. Iar ca să consideri că fantasticul lui Arghezi e „un accesoriu necesar pentru explicitarea unei moralităţi” (Dan Sergiu Pavel), asta nu e decît o supralicitare ce ţine de barocul unei critici mult prea preţioase.

O carte scrisă minunat, o ediţie deosebită.

*

Pentru cei care au ratat până acum şansa de a se întâlni cu marele Arghezi în calitate de pictor al resurecţiei, iată două mostre:

„O vie activitate se petrece, de cum se înnoptează în cimitir, altădată atât de liniştit. Se arată un om alb, a cărui figură nu se poate vedea, şi strigă: «Sculaţi!». El strigă pe nume câte vreo patruzeci, cincizeci. Un zgomot lăuntric urmează chemării şi apar, pe brânci, persoanele numite din pământ. După ce s-au ridicat în picioare, omul alb îi cercetează dacă nu lipseşte niciunul, dacă s-a înfiripat la loc fiecare, dacă n-au uitat în mormânt niscaiva mădulare (…).” [pg.208]

„Au fost arestaţi următorii pentru port de nume ilicit: Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosetti, Veniamin Kostaki şi un aşa-numit Alexandru cel Bun. Au mai fost prinşi, într-alte provincii, un Dimitrie Cantemir, un Tudor zis din Vladimiri, şi alţii, iar jandarmii mai sunt pe urmele, fugărite prin pădurile Snagovului, Ardealului şi ale Bucovinei, ale câtorva şefi de bandă, porecliţi Ţepeş, Mihai şi Ştefan. Toţi aceştia au fost găsiţi fără hârtii asupra lor, neputând să justifice numele, neavând meserie cunoscută, nici domiciliu (…).

Anchetat de poliţie, individul Alexandru cel Bun pretinde că a stăpânit, din Suceava, Moldova, treizeci şi ceva de ani (…). La percheziţie, în buzunarele lui de golan nu s-a aflat nicio para.” [pp.214-215]

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.