Cine pe cine sărută şi cine pe cine omoară?

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 15 ( august, 2011 )
Autor:

Oana Stoica-Mujea şi Andra Pavel – Sărutul morţii
Editura Tritonic, Bucureşti, 2011

Am citit Sărutul Morţii cu aşteptări foarte mari pentru că era intens lăudată pe diverse bloguri şi site-uri şi, ca întotdeauna când te duci la pomul lăudat cu sacul, ai o strângere de inimă. Începi să te gândeşti că poate n-o să-ţi placă şi dacă nu-ţi place, oare e ceva în neregulă cu tine pentru că nu ai remarcat ce carte bună e, sau e ceva în neregulă cu ceilalţi că n-au remarcat ce carte proastă e? Din fericire, astfel de gânduri dispar repede după vreo câteva capitole din cartea scrisă în tandem de Oana Stoica Mujea – un nume deja cunoscut în materie de crime writers – şi Andra Pavel – un nume care a devenit cunoscut o dată cu romanul de faţă.

Spre deosebire de alţi cititori, eu cred că am reuşit să-mi dau seama când a scris Oana şi când a scris Andra. Pasajele pesimiste, încărcate de cinism, în care personajele cad în butoiul cu melancolie şi disperare par mai degrabă opera Oanei, un scriitor mai experimentat, pe când pasajele în care personajele mai nutresc un grăunte de speranţă sau îşi iau soarta în mâini par ieşite din tastatura tinerei Andra. Desigur, e greşit să generalizăm, însă asta e impresia pe care mi-a lăsat-o.

Cartea pare un film hollywoodian în care personajele principale înving toate obstacolele şi omoară toţi răufăcătorii în ciuda piedicilor de ordin personal.

Acţiunea cărţii e foarte intensă, mereu se întâmplă ceva, pasajele de acţiune curg unul după altul cu uşurinţă; cartea pare un film hollywoodian în care personajele principale –  Anastassia (de meserie criminal plătit, cu talente de telepat, acum fugară)  şi Iolanda ( de meserie poliţist, nevrotică, şi acum tot fugară ) – înving toate obstacolele şi omoară toţi răufăcătorii în ciuda piedicilor de ordin personal (răni grave, răpiri, iubire neîmpărtăşită etc). Hm, tocmai am alăturat cuvintele răni şi răpiri cu iubire neîmpărtăşită? Da, căci personajele noastre, deşi par de gheaţă, gata să tortureze şi să ucidă un om cât ai clipi din ochi, au şi o inimă. O inimă capabilă să iubească până la epuizare, o inimă din care izvorăşte chiar şi impulsul de a-l ucide pe cel drag. Lucru pe care Anastassia îl face fără să ezite şi pe care Iolanda şi-ar dori uneori să-l facă.

Finalul e în coadă de peşte, din păcate, e singurul meu regret cu privire la carte. După patru sute de pagini de urmăriri şi răsturnări de situaţie mă aşteptam la un deznodământ mai clar, mai bine explicat şi mai motivat. Aşa am rămas cam cu buza umflată… Asta până la următoarea carte care le va avea în centru pe cele două doamne, căci cuplul Anastassia-Iolanda are la fel de mult potenţial ca duetul Oana–Andra, aşa că vom mai auzi, cu siguranţă, de ele.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.