„Condiţiunea materială şi ideală” a suspansului

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 24 ( mai, 2012 )
Autor:

1. „Condiţiunea ideală” a suspansului

a) De mică am fost o behăitoare afurisită. Dar, aşa cum veţi vedea în finalul articolului, astfel de creaturi nu sunt ce par a fi. Nici ele, nici bufniţele. Nici suspansul, chiar dacă sălăşluieşte printre noi.

O formă de suspans, deloc înălţătoare, o întâlnim în grijile „de toate zilele”, de care unii s-au săturat ca de mere creţe. Nu ştiu cum sunt merele astea, am scris doar aşa, de fiţe, pentru că eu mere creţe n-am mâncat niciodată. Cine doreşte, poate înlocui vorba mea cu cea din expresia clasică. Oricum, nici pe mere pădureţe nu pun gura. Şi, în general, nu mănânc mere, unul din motive fiind acela că am sesizat, încă din copilărie, că gustul lor nu-mi creează stări de suspans, ci de resemnare „carpato-danubiano-pontică”. Îmi amintesc de cozile de la Corcodel, aprozarul cartierului de blocuri din pruncia mea, la care stăteam, uneori zadarnic, ca să înlocuiesc merele cu alte roade, exotice, roade reprezentând pomana guvernamentală oferită pe-atunci plebei o dată pe an. La aceste cozi am trăit clipe grele de suspans infantil atunci când mă îngrozea viteza cu care se goleau lăzile cu poame de import, încă necoapte, iar în faţa mea mai erau vreo zece persoane. Aceasta, să zicem, este subcategoria suspansului sancta simplicitas.

b) Peste ani de zile, pomana sus-numită a îmbrăcat forma unui teanc de bancnote de valoare mică, foarte subţire, pe care îl primeam lunar de la stat sub denumirea conspirativă de salariu, în anii cât am lucrat în învăţământ. Cu suspansul de rigoare, desigur, pentru că, predând eu într-un sătuc, la o şcoală complet dependentă de şcoala mai mare din comună, la rândul ei dependentă de oarece liceu din Timişoara, salariul îl primeam când catadicsea secretara şcolii să se deplaseze la oraş după el, adică în zilele de piaţă. În prezent, momente crunte de suspans experimentez de câte ori îmi deschid contul de e-mail, în aşteptarea unui mesaj de la edituri în care să mi se spună că voi primi bani pe cărţile traduse. Mesajul acesta vine rarisim şi numai la insistenţe, aşa că eu mă aleg numai cu suspansul pe care îl trăiesc intens, aprigă şi pătimaşă cum sunt. Voi denumi subcategoria aceasta suspansul temeinic.

2. „Condiţiunea materială” a suspansului. Aplicaţiuni practice

O să mă ierte mentorul Junimii că i-am împrumutat sintagmele, dar prea bine se potrivesc celor două cărţi din categoria suspans pe care le-am citit în ultimul timp: Bună seara, Melania, de Rodica Ojog-Braşoveanu, Nemira, 2011, şi Cutia cu bomboane otrăvite, de Anthony Berkeley, Curtea Veche Publishing, 2010.

Rodica Ojog-Braşoveanu e una din scriitoarele – şi scriitorii – care mi-au încântat adolescenţa. Seria romanelor cu Radu Andronic mi-a atras atenţia, chiar şi la vârsta necoaptă când le-am citit prima dată, asupra unor aspecte ale istoriei pe care manualele nu le subliniau, pentru că nu erau concepute să atragă, ci să îndoctrineze. Cantacuzinul m-a şocat în mod deosebit. Am citit de zeci de ori Agentul secret al lui Altân-Bei. Am vrut să mă căsătoresc cu Radu Andronic, să fiu turcoaica Sadeth, să mi se spună Fluturele Alb, negustoreasa Marghioliţa, ba chiar să mor, numai să nu mă părăsească logofătul cel mândru şi destoinic. Senzaţiile acestea adolescentine sunt echivalentele masculine ale celor trăite de băieţii care, atunci când prindeau un episod din westernul Bonanza, erau fericiţi o săptămână. „Sancta simplicitas” nu se manifestă doar în cei şapte ani de-acasă şi nu caracterizează un anumit sex. Sunt de acord că R. Ojog-Braşoveanu a creat personaje de neuitat în primul rând feminine, dar să nu le uităm pe cele masculine din… Al cincilea as, să zicem. Sau chiar pe stolnicul pomenit mai sus. Melania Lupu este o fiinţă superbă. Fireşte că ne place la nebunie: are şarm şi bun gust, mănâncă „şocolată” şi e ameninţător de inteligentă. Atât de inteligentă, încât după moartea lui Lupu, se însoţeşte numai cu cotoiul Mirciulică. Mi se pare mult mai reuşită decât Magda, din Al cincilea as, roman prea dominat de un patriotism probabil impus de contextul politic al vremurilor când a apărut. În plus, Melania e şi mai credibilă. Înşală şi păcăleşte cât poate, şantajează, ameninţă, dar nu pentru că ar avea porniri criminale, ci pentru că nu are şi vrea. Opusul ei, femeia-bărbat Minerva Tutovan, te atrage după ce ai citit un roman întreg cu ea, pe când Melania îţi cade cu tronc de la primele rânduri.

Bună seara, Melania şi celelalte romane cu Melania nu tremură de suspans. Ele aparţin suspansului de catifea de care vorbeam şi în cazul lui Daphne du Maurier; Rodica Ojog-Braşoveanu se apropie mai mult de ea decât de Agatha Christie, cred eu. Oricum, bravo editurii Nemira că îi publică şi republică romanele. O singură obiecţie am: tanti de pe coperta ultimei ediţii nu se potriveşte deloc cu ideea de Melania Lupu.

Aş fi putut să jur că romanul Cutia cu bomboane otrăvite a mai apărut la noi, dar nu am nicio dovadă. Am întrebat în stânga şi-n dreapta, nimeni nu a ştiut să mă lămurească. Îmi sună foarte cunoscut titlul, parcă am citit cartea cu mulţi ani în urmă, parcă nu… Roger Sheringham mi-e familiar, dar s-ar putea să-mi fie familiar mai degrabă tipul de personaj pe care îl întruchipează. Pentru că Anthony Berkeley e un clasic, iar un aspect clasic se ţine minte la fel de uşor ca unul excentric.

Berkeley apelează la mai mulţi „armchair detectives”, „detectivii de fotoliu” care nu vizitează scena crimei şi încearcă să descopere criminalul discutând cu persoane implicate, citind relatările presei etc. În cazul Cutiei…, ei primesc şi ajutorul inspectorului-şef Moresby, care şi-ar dori cazul încheiat. Îl apasă pe suflet un „cold case” (zeamă lungă şi serialul cu acest titlu, zis Cu sânge rece pe la noi), pe care inspectorul de la Scotland Yard îl vrea un „closed case”.

După primul capitol, când mi-a devenit clar cum avea să se desfăşoare acţiunea romanului, am trecut în stare de alertă şi am vrut să-l abandonez. Perspectiva a cinci sau şase poliloghii, toate ale membrilor Cercului Criminalistic condus de Roger Sheringham, nu mă încânta, ci mă îngrozea. Am dat însă dovadă de conştiinciozitate şi am persistat. Bine am făcut, pentru că, până la urmă, mi-a plăcut. Am sorbit cartea în două zile şi m-am considerat câştigată: am înmagazinat încă un roman clasic, un suspans temeinic, scris bine şi – foarte important – tradus cu simţ de răspundere. Oricât de pre-1989 le sună unora această expresie, dacă s-ar aplica mai des, ne-ar fi mult mai bine ca naţie. Îl felicit pe Constantin Badea, traducător despre care nu am reuşit să aflu nimic căutând pe Google. Mare păcat.

Am apreciat că Berkeley, folosindu-se de pretextul prezentărilor în care personajele îşi expun punctul de vedere în ce priveşte identitatea criminalului, conturează tipologii. Cele de femei sunt parcă mai reuşite. Dintre bărbaţi l-am remarcat nu pe Roger Sheringham, detectiv recurent în romanele autorului, ci pe tremuriciul de Ambrose Chitterwick, omuleţul şters, cu „înfăţişare de capră inteligentă”, care nu are ce căuta printre somităţile domeniului. Ei, dar caprele sunt animale pline de surprize… Şi, într-adevăr, unele behăie inteligent. V-o garantează ruda lor astrală, capricornul.

*

Rodica Ojog-Braşoveanu – Bună seara, Melania, Editura Nemira, Bucureşti 2011

Anthony Berkeley – Cutia cu bomboane otrăvite, traducere de Constantin Badea, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Laura said:

    Daca nu ma insel, eu am acasa, pe la subsol, o editie veche din Cutia cu bomboane otravite. Nu bag mana in foc, insa sunt aproape sigura. In rest, felicitari pentru articol, este pur si simplu, genial!

  • Antuza Genescu (author) said:

    Multumesc, Laura! Am, asa, un feeling, ca esti si desteapta, si frumoasa – combinatie rara, deci cu atat mai pretioasa.

    De-o rasari candva editia veche din pivnita ta miraculoasa, mai da un semn pe suspans. E semn ca mai am pana la senilizare.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.