Conu’ Afurisitu’ sau Istoria diavolului

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 14 ( iulie, 2011 )
Autor:

Robert Muchembled – O istorie a diavolului
Traducere din franceză de Em. Galaicu-Păun
Editura Cartier, 2002

Există o sumedenie de cărţi foarte utile pe care, oricât te-ai strădui, nu le poţi contabiliza; de cele mai multe ori sunt de negăsit prin librării şi cu atât mai puţin în bibliotecile publice. Norocul sau şansa mai pot regla ceva din acest destin interzis al unei cărţi. O istorie a diavolului este unul dintre aceste volume rare şi dificil de procurat. O carte indispensabilă pentru orice cititor, fie el şi ocazional.

Robert Muchembled a cercetat istoria fascinaţiei răului din ultimele 8 secole; o fascinaţie mereu actuală, dar parcă niciodată atât de explozivă şi diversificată cum se întâmplă în contemporaneitate.

Francezul Robert Muchembled este un profesionist al interferenţelor culturale europene, analizate riguros din Evul Mediu până astăzi. El scrie pornind mereu de la un principiu salvator: numai cunoaşterea trecutului poate descifra mai bine prezentul labirintic. Înarmat cu această convingere, Robert Muchembled a cercetat istoria fascinaţiei răului din ultimele 8 secole; o fascinaţie mereu actuală, dar parcă niciodată atât de explozivă şi diversificată cum se întâmplă în contemporaneitate. Robert Muchembled înregistrează doar percepţia occidentală asupra diavolului, mizând pe faptul că celelalte culturi nu au cum sa schimbe paradigma culturală. Interesează felul cum istoria corpului, istoria spiritului şi istoria socială compun o istorie atipică cum e cea a diavolului. Seducător este felul în care Robert Muchembled analizează momentele decisive ale acestei istorii, cum e, de pildă, crepusculul diavolului. Nu doar Europa Luminilor a contribuit la această diminuare, ci mai ales interiorizarea răului prin inventarea fantasticului. În această fază culturală ne regăsim în lecturile noastre moderne, pentru că, deodată cu această interiorizare, supranaturalul capătă respect şi consacră imaginarul diabolic. E foarte utilă, apropo de această metamorfoză culturală, Filmoteca diavolului pe care o propune autorul la sfârşitul studiului, notând cronologic toate filmele importante despre diavol, apărute până în anul 1999.

Ca un Gulliver în istoria copiilor speriaţi de Baubau, Robert Muchembled e tot mai încredinţat că spune o poveste şi nu o istorie riguroasă, notată sobru.

Robert Muchembled scrie un studiu captivant şi despre lumea modernă, amintind reclame, benzi desenate, filme, fotografii, reviste etc. Nu-i scapă nimic acestui cercetător de o flexibilitate rară în tratarea unor subiecte, totuşi, academice. Dincolo de virtualul acesta seducător, de tehnică şi civilizaţie, nu există despărţiri notabile de generaţia secolului al XII-lea. Prea mult o forţă obscură, diavolul a avut nevoie de corporalitate şi aici imaginarul nostru dintotdeauna şi-a făcut bine treaba. Negru sau verde, uneori roşu, gigantic sau invizibil, el este capabil să ia toate formele posibile, preferându-le pe cele ecleziastice. Acestora li se alăturau superstiţiile pornite din legende şi mitologii diverse. Robert Muchembled inventariază toate aceste date şi de nenumărate ori izbucneşte în râs, devine ironic ori autoironic, nu-şi ascunde alura de om modern care evaluează lumea primitivă în lupta cu reprezentările diavolului. Iată un exemplu: „Până-n secolul al XII-lea, lumea era prea fermecată pentru a-i permite lui Lucifer de a ocupa întreg spaţiul fricii, al spaimei şi al angoasei. Sărmanul diavol avea prea mulţi concurenţi pentru a domni de unul singur”. (Cum probabil aţi sesizat, traducerea, bună de altfel, este insuficient stilizată, existând numeroase incoerenţe şi erori de tehnoredactare. Dar, hei, şi-a băgat dracul coada în istoria lui, ar fi fost culmea să nu… Trecem peste şi înţelegem…)

Ca un Gulliver în istoria copiilor speriaţi de Baubau, Robert Muchembled e tot mai încredinţat că spune o poveste şi nu o istorie riguroasă, notată sobru. Doldora de informaţii, Robert Muchembled alege un ton jucăuş, în ciuda bogăţiei documentare şi a relevanţei ştiinţifice. Ultimul capitol, dedicat „Demonilor de la sfârşitul celui de-al doilea mileniu” este edificator pentru timpul nostru. Un studiu sintetic foarte util despre felul cum tehnica cinematografică şi mass media avansează în problema demonicului.

„Diavolul este întotdeauna un copil al timpului său”, spune Robert Muchembled. După lectură, Istoria diavolului propusă de profesorul francez este, de fapt, o veritabilă istorie a copilăriei umanităţii. Nu ştiu dacă asta are în vedere Robert Muchembled sau faptul că, cu fiecare generaţie, diavolul se întruchipează în funcţie de imaginarul colectiv al unei generaţii. Dacă poartă sau nu pecetea noastră, asta rămâne de văzut.

Un proverb irlandez spune că „Cel ce cu Diavolul se însoţeşte nu se mai opreşte”. Drept pentru care, numărul viitor voi prezenta o altă istorie a diavolului. Dacă mă ajută Dumnezeu.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • marian said:

    Mi-a placut foarte mult recenzia.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.