Coreea de Nord: nimic de invidiat

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 22 ( martie, 2012 )
Autor:

Barbara Demick – Nothing to Envy – Ordinary Lives in North Korea
Granta Books, Londra, 2010

Credeai că viaţa ta în comunism a fost grea? Credeai că părinţii tăi au suferit în urma regimului impus decenii la rând de către soţii Ceauşescu? Sau poate credeai că după Revoluţie se putea şi mai bine şi ai devenit nostalgic după Epoca de Aur. Poate cea mai bună paralelă pentru un român e cartea Nothing to Envy – Ordinary Lives in North Korea de Barbara Demick. Poate că la fel cum eroul lui Chuck Palahniuk vizita întrunirile bolnavilor de cancer ca să poată să fie mulţumit de propria lui viaţă, un român ar trebui să parcurgă cartea de mai sus ca să devină brusc fericit de ceea ce are.

Barbara Demick este o jurnalistă care şi-a petrecut aproape o treime din viaţă în peninsula celor două Coree ca jurnalist pentru Los Angele Times. A făcut patru vizite în Coreea de Nord într-o perioadă în care nu mulţi turişti străini erau lăsaţi să intre în această cuvă a totalitarismului şi a intervievat sute de oameni care au reuşit să fugă peste graniţă în China, Coreea de Sud sau Mongolia.

Citiţi cartea în timp ce lângă voi se răceşte o felie de pizza, iar acea felie va fi cea mai bună pe care aţi mâncat-o vreodată. Pentru că nimic nu vă face să apreciaţi mai mult un pahar de Cola decât rezumatul a jumătate de secol în care două generaţii se considerau norocoase dacă primeau 700 de grame de orez pe lună.

Nothing to Envy – Ordinary Lives in North Korea este povestea a şase asemenea oameni, spusă din perspectiva lor. Este o poveste nediluată, dură, o introspectivă aproape de nedigerat a vieţii omului de rând sub cel mai aspru guvern al planetei.

Cu toţii am auzit câte ceva despre Coreea de Nord. Despre cruzimea grănicerilor, despre poliţia lor secretă, despre Kim Jong-Il sau Kim Il-Sung, foamete, lagăre şi metodologia comuniştilor de spălare a creierului. Problema e că ceea ce ajunge la noi, europenii, e filtrat prin maşinăria de propagandă a acestui stat totalitar şi prin motorul de dezinformare al Statelor Unite. Adevărul e undeva pe la mijloc, şi cine să-l cunoască mai bine decât cei care au reuşit să scape din mijlocul lui?

Cele şase personaje ale cărţii sunt cât se poate de reale. Sunt femei şi bărbaţi de vârste diferite care au reuşit în cele din urmă să fugă din cea mai bine păzită ţară a Asiei. Unora dintre ele le-au fost schimbate numele la publicarea cărţii, în 2009, deoarece rudele lor rămase în Coreea de Nord erau în pericol să fie târâte în lagăre de muncă forţată, în caz că serviciile secrete din DPRK ar fi citit ce au de spus foştii cetăţeni nord-coreeni.

Nothing to Envy prezintă nu doar aspectele radicale ale vieţii în Coreea de Nord, dar şi situaţii de nişă, cum ar fi întâlniri romantice printre blocurile cufundate în beznă ale Pyongyang-ului, viaţa unui medic pediatru lipsit de orice fel de ustensile ori medicamente, impresiile unui student în cea mai prestigioasă universitate a Partidului ori situaţia unui copil de opt ani într-unul dintre orfelinatele ţării. Veţi citi despre marea foamete de la mijlocul anilor ’90, despre îndoctrinare, despre moartea lui Kim Il-Sung şi ce a însemnat ea pentru nord-coreeni, despre cum poţi să faci supa mai consistentă cu scoarţă de copac pisată şi iarbă proaspătă. Şi citind despre toate acestea, viaţa sub Ceauşescu vi se va părea cu adevărat idilică.

Farmecul Barbarei Demick este că poate să transpună informaţiile brute furnizate de fugari în ceva ce la bază rămâne non-ficţiune, dar lasă impresie de roman de aventuri. Or fi de vină imaginile dure ori faptul că atinge elemente pe care nu te-ai aştepta să le găseşti într-o relatare – descrieri detaliate ale oraşelor industriale, conversaţii cu vecinii de bloc, şocul cultural al urmăririi unei emisiuni TV sud-coreene – dar cartea în sine mi s-a părut ca un film artistic extrem de interesant.

Printre pagini afli la ce poate duce îndoctrinarea juche şi cum, după trei zile de foame, eşti în stare să furi mâncare de la un bebeluş. Afli ce expresie au copiii atunci când sunt pe cale să moară şi cum o glumă legată de înălţimea lui Kim Jong-Il îţi poate trimite întreaga familie într-un lagăr de concentrare. Este o carte plină de realism, deloc plictisitoare, pe care am citit-o la foc rapid în nici trei zile şi pe care aş fi în stare să o încep din nou mâine.

Citiţi Nothing to Envy fie şi numai pentru a afla cum ne-ar fi putut fi viaţa în anii ’80 dacă Nicolae Ceauşescu nu şi-ar fi dorit cu ardoare un premiu Nobel pentru Pace. Ca să vă amintiţi frânturi şi să observaţi similitudini cu regimul fostei Republici Socialiste România, totul învelit într-o mantie de tradiţie şi mentalitate asiatică.

Citiţi cartea în timp ce lângă voi se răceşte o felie de pizza, iar acea felie va fi cea mai bună pe care aţi mâncat-o vreodată. Pentru că nimic nu vă face să apreciaţi mai mult un pahar de Cola decât rezumatul a jumătate de secol în care două generaţii se considerau norocoase dacă primeau 700 de grame de orez pe lună.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Suspans.ro : » Articole » Acvariile din Pyongyang_Suspans.ro said:

    […] comunist al celui mai totalitar stat de pe planetă. Cartea este mult mai interesantă decât Nothing to Envy a Barbarei Demick din mai multe motive. În primul rând tratează subiectul vieţii unei singure […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.