Crăciun francez

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 19 ( decembrie, 2011 )
Autor:

Georges Simenon – Crăciunul lui Maigret
Traducere de Nicolae Constantinescu
Editura Polirom, Iaşi, 2011

După cinzeci şi trei de romane din seria Maigret sunt puţine noutăţi pe care le poate nota un recenzent după lectura celui de-al cinzeci şi patrulea.

Ca în toate cărţile precedente, şi în aceasta comisarul Maigret desluşeşte un caz complicat, luând-o înaintea subordonaţilor săi şi a cititorilor. Ce e nou e cadrul – în acest roman comisarul nostru conduce ancheta de acasă şi avem astfel în sfârşit prilejul să o cunoaştem mai bine pe doamna Maigret şi să ne băgăm puţintel nasurile în viaţa privată a familiei. Avem parte de imaginea unui comisar în halat de casă şi pantufles, de leneviri matinale în prima zi de Crăciun, de anticiparea cuvintelor celuilalt şi de tandreţea liniştită a unui cuplu sudat.

Avem parte de imaginea unui comisar în halat de casă şi pantufles, de leneviri matinale în prima zi de Crăciun, de anticiparea cuvintelor celuilalt şi de tandreţea liniştită a unui cuplu sudat.

Chiar şi cazul de care se va ocupa comisarul e de sărbătoare: în imobilul de peste drum de al său o fetiţă imobilizată la pat de un picior rupt îl vede, în noapte de Ajun, pe Moş Crăciun, venit să-i aducă o păpuşă frumoasă şi să caute ceva sub scândurile duşumelei. Fata e cu capul pe umeri şi nimeni nu se îndoieşte de povestea ei, care ajunge şi la urechile cuplului Maigret. Amândoi simt că ceva e în neregulă, că dacă lasă lucrurile aşa cum sunt se va petrece o dramă, iar Maigret decide să se bărbierească totuşi, să se îmbrace şi să purceadă la identificarea acelui Moş Crăciun misterios.

Doamna Maigret va avea astfel ocazia să îl vadă pe soţul ei în acţiune – dându-le instrucţiuni la telefon subordonaţilor, convocând martori şi ciocnind cu ei câte un păhărel de lichior de porumbe, vizitând „locul faptei” de vizavi şi, în genere, relevându-şi eul profesional, pe care ea nu îl prea văzuse până atunci. Poate pentru că e ea de faţă, sau poate pentru că e totuşi Crăciunul, Maigret e ceva mai puţin mofluz decât de obicei. Contribuie fără îndoială la asta şi faptul că în centrul anchetei e o copilă care-i merge imediat la inimă şi care reactivează durerea surdă a acestui cuplu fără urmaşi.

Nu e niciodată vorba de noi vs. ei şi niciunul dintre oamenii căzuţi în păcat pe care trebuie să-i adune şi să-i predea judecătorilor de instrucţie nu sunt monştri.

Ca în orice carte cu Maigret, indiciile se acumulează treptat, suspectul devine tot mai evident şi, în final, explicarea misterului e coerentă şi măcar în detaliile sale neaşteptată. Cred că cei mai mulţi fani ai lui Maigret nu citesc romanele în care acesta e personajul principal pentru senzaţiile tari pe care le-ar putea oferi (sau, mai bine zis, cei care caută senzaţii tari au abandonat cu siguranţă seria demult). Pentru mine aceste cărţi sunt frumoase pentru că lumea pe care o conţin e o replică bună a realităţii, pentru că ştiu deja că nu va fi prea mult sânge şi că sofisticările thrillerelor moderne sunt departe şi, bineînţeles, pentru că ştiu că Maigret nu se crede bun şi nu îi crede pe cei pe care-i anchetează răi. Nu e niciodată vorba de noi vs. ei şi niciunul dintre oamenii căzuţi în păcat pe care trebuie să-i adune şi să-i predea judecătorilor de instrucţie nu sunt monştri. Cele mai multe crime sunt comise de oameni obişnuiţi care îşi pierd răbdarea sau se lăcomesc sau nu au de ales, iar seria aceasta a lui Simenon e cea mai veridică pe care o ştiu, din acest punct de vedere.

Toate acestea fiind spuse, Crăciunul lui Maigret e, pentru un fan al comisarului, o carte simpatică şi plăcută care nu se abate de la normă. Celor obişnuiţi cu Maigret le va plăcea, ceilalţi probabil că nu vor ajunge la ea. Singurul meu regret e că editura Polirom a ales să ciopârţească volumul Un Noël de Maigret excluzând celelalte două nuvele care fuseseră incluse în cartea originală (Sept petites croix dans un carnet şi Le petit restaurant des Ternes, ambele fără comisarul Maigret). A rezultat o ediţie în română de vreo sută de pagini, cel mai subţirel Maigret de până acum.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Nusica said:

    Sunt minunate,dar atat de scumpe…

  • Adina (author) said:

    15-20 de lei unul. Noroc ca nu ies totusi multe intr-un an, altfel am ajunge la faliment 🙂

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.