Cui nu-i plac romanele poliţiste?

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 15 ( august, 2011 )
Autor:

Arthur Hailey – Detectivul
Traducere din lb. engleză de Silviu Genescu
Editura Nemira, Bucureşti, 2011

Un scriitor de best-sellers aduce oarecum cu un criminal în serie. Spre sfârşitul carierei, e limpede pentru toţi cititorii săi că omul are un modus operandi bine stabilit: cum îi vine ideea, felul în care-şi face documentarea pentru carte, cum scrie efectiv, cum construieşte povestea şi personajele, temele pe care le abordează şi care se potrivesc în logica sa proprie, ca nişte piese dintr-un puzzle. Decorul se mai schimbă, însă odată ce te-ai prins care e reţeta succesului, ar fi şi aiurea să n-o foloseşti până încetează a mai avea efectul scontat.
În ultimul său roman, Arthur Hailey dă lovitura, din nou, de astă dată abordează genul policier – dacă nu mă înşel, este singurul roman poliţist pe care-şi pune el semnătura. Şi asta se vede, vă zic de la bun început. Pe de altă parte, nu cred că Hailey ar fi urmărit să se încadreze musai în gen…

Hailey este maestru la îmbinarea mai multor planuri, de aici şi dinamica romanului, uneori poate ameţitoare prin succesiunile de povestiri în povestire.

Cartea debutează palpitant: e seara târziu şi detectivul nostru, sergentul Malcolm Ainslie din cadrul departamentului de poliţie al oraşului Miami, încă prins cu treburi de serviciu, se pregăteşte să plece spre casă, când un apel telefonic îl întoarce din drum. Ce să vezi, un criminal în serie pe care chiar Ainslie l-a băgat la răcoare şi care urmează a fi executat chiar a doua zi dimineaţa, vrea neapărat să se spovedească lui Ainslie şi numai lui. De aici, totul e mai mult decât previzibil: nelegiuitul recunoaşte crimele ce i s-au pus în spinare… mai puţin una, şi aşa porneşte vânătoarea după un al doilea ucigaş.

Abordarea este o combinaţie între stilul făcut celebru de detectivul Columbo şi un whodunit clasic. Se suprapun două cazuri, ca în serialele CSI: ştim din primele pagini cine este criminalul în serie, ca prin reminiscenţele lui Ainslie să aflăm apoi cum s-a derulat ancheta ce a dus la prinderea acestuia. În paralel, tot Ainslie este cel care se luptă să dovedească că există un autor diferit pentru crima nerecunoscută, dezvăluit în scris spre finalul cărţii. Zic asta în mod special fiindcă cititorul se prinde cine este ucigaşul cu mult înainte ca identitatea sa să apară în negru pe alb, deşi asta nu te opreşte din lectură defel.

Hailey este maestru la îmbinarea mai multor planuri, de aici şi dinamica romanului, uneori poate ameţitoare prin succesiunile de povestiri în povestire. Cartea abundă în detalii specifice muncii de investigaţie, unele chiar exagerat de repetitive, cum ar fi apariţia benzii de poliţie şi a codurilor de transmisie radio pe care aceştia le utilizează în comunicările lor. Pe mine, una, m-au agasat oleacă, pe moment.

Ai zice şi că pleiada de personaje e supărătoare, dacă ele n-ar fi extrem de şterse. În afara detectivului, ceilalţi abia dacă există de sine stătători şi mai degrabă se coagulează în personaje colective: victimele, colegii şi şefii lui Ainslie, procurorii şi avocaţii, familia; sau ca în cazul criminalului în serie, definit scurt şi cuprinzător prin porecla sa, Animalul, cumva amintind de bestia biblică.

Unul din leitmotivele romanului îl reprezintă asemănarea dintre poliţişti şi preoţie. Hailey atinge din zbor ideea execuţiei ca pedeapsă pentru cei mai răi dintre cei răi

În construcţia personajului central Hailey adună la un loc clişee reprezentative pentru detectivul rebel din filmele americane: bărbatul între două vârste, obosit de grozăviile pe care le vede, uneori chiar gata să renunţe la slujba care îl macină lent, care bate pasul pe loc deşi ar putea face o carieră strălucită, cu o familie înţelegătoare pe care, culmea, o trădează pe ici, pe colo, generând astfel niscai frământări interioare, doar atât cât să fie oleacă mai complex. Faptul că Ainslie este un răspopit şi un erudit pune gaz pe focul acesta al poliţistului cu mai mult de o dimensiune.

De altfel unul din leitmotivele romanului îl reprezintă asemănarea dintre poliţişti şi preoţie. Hailey atinge din zbor ideea execuţiei ca pedeapsă pentru cei mai răi dintre cei răi, fie conform legilor statului ori legilor de viaţă, fără a se pronunţa neapărat pro sau contra, precum şi problema pierderii credinţei printr-o cunoaştere aprofundată.  Din zbor, zic, pentru că totuşi rămâne un roman uşor.

Mi-a plăcut mult însă că a ţinut să menţioneze de cel puţin două ori că civilizaţia religiilor nu se întinde pe mai mult de cinci mii de ani din toată istoria pământului, a universului. Uneori suntem atât de prinşi în tradiţiile şi datinile noastre că uităm că ele sunt… contrafăcute, cum Hailey bine subliniază exemplificând alcătuirea Bibliei.

Deznodământul este de aşteptat, însă ultima replică a detectivului mi-a cam lăsat un gust amar. Apoi am meditat mai mult la finalul acesta şi la ce o fi vrut Hailey să spună cu întreg romanul, prin prisma temelor de care am vorbit mai sus. Şi mi-a adus aminte de bunică-mea, şi alţi oameni care ajunşi la apusul vieţii contemplă religia, credinţa şi pe Dumnezeu, unii devin (mai) religioşi, citesc Biblia – sunt convinsă că aveţi şi voi exemple. Având în vedere că avea vreo 77 de ani când a scris Detectivul, probabil asta face şi Hailey aici, în felul său.

Iar felul său nu e deloc rău, toate fiind zise, nu mi-a venit să las cartea din mână până la punctul final.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

8 comentarii »

  • Ramona said:

    Imi plac la nebunie, citesc romane politiste de cand aveam 10 ani. Nu mai mai satur de ele. De abia astept sa citesc si Detectivul

  • Laura said:

    Wow, m-ai facut curioasa, chiar voiam sa imi comand cartea asta pe cuponul luat de la nemira pentru recenzia mea din suspansul de luna asta 🙂 M-a atras ceva la ea, nu stiu ce anume si din ce ai povestit tu, sigur mi-ar placea.

  • Suspans.ro : » Articole » Editura Nemira vă aşteaptă la Târgul Internaţional Gaudeamus 2011_Suspans.ro said:

    […] Carl Hiaasen, Strip Tease, Croco-deal, Goală puşcă; Don Winslow, Goală puşcă; Arthur Hailey, Detectivul; Chelsea Quinn Yarbro, Nopţile bestiei; Simon Scarrow, Centurionul; Jess Walter, Zero; Robyn […]

  • Roxana said:

    Un articol excepţional, foarte bine scris. Am vrut să prezint, alături de alte cărţi al acestui autor şi această carte, dar am făcut doar o trimitere aici. Felicitări pentru articol, foarte bune cărţile lui Arthur Hailey, în general, foarte bună şi această carte. O recomand şi eu cu căldură 🙂

  • Alexutza (author) said:

    Mă bucur că v-a plăcut cartea și vă mulțumesc pentru aprecieri! Întotdeauna contează 🙂

    La multe lecturi bune înainte!

  • Arthur Hailey şi romanele sale extrem de captivante « bibliodevafiliala3 said:

    […] Alte romane excelente scrise de Arthur Hailey, care surprind dedesubturile şi faţa nevăzută a vieţii şi organizării diferitelor meserii sau lumi închise publicului larg sunt şi: Roţile / Wheels ( care ne poartă prin lumea industriei automobilistice, ecranizat într-o miniserie care i-a avut în distribuţie pe Rock Hudson şi Lee Remick ; Hotel, aşa cum îi este şi numele, ne povesteşte despre dedesubturile unui hotel vechi şi cu tradiţie din New-Orleans, roman ce a fost ecranizat atât ca film în 1967, cât şi ca serial (1983) în regia lui Aron Spelling ; Medicamentul fatal / Strong medicine – în care prezintă probleme şi fraude din industria farmaceutică … de asemenea ecranizat într-un film de televiziune (1986) care l-a avut în distribuţie pe Patrick Duffy, cunoscut mai bine pentru rolul său Bobby Ewing, din serialul Dallas. De fapt toate cărţile lui Arhtur Hailey mi-au plăcut, au fost extrem de interesante, captivante şi bine documentate. A fost un autor de bestseller mult timp şi aproape toate cărţile lui au fost ecranizate. O carte apărută recent,  în 2011 este Detectivul, pe care o găsim, extrem de bine prezentată de Alexandra Popescu, aici. […]

  • Cărți, muzică, film « Aventurile Alexutzei în căutarea fericirii said:

    […] – curat serendipitous – tot zilele acestea o doamnă din Deva apreciază pozitiv una dintre recenziile scrise de mine pentru revista Suspans și pe lîngă această bucurie de a avea o confirmare că […]

  • Peregrin printre edituri – Salonul Editurilor Hunedorene 2012 (2) « bibliodevafiliala3 said:

    […] apărută scrisă de autorul Arthur Hailey, autor despre care am scris anterior, iar a cărei recenzie, scrisă de Alexandra Popescu, m-a făcut extrem de curioasă în privinţa cărţii. Dintre […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.