De-a dreptul palpitant, nu-i aşa?

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 5 ( octombrie, 2010 )
Autor:

Agatha Christie – Cadavrul din bibliotecă
trad. Mihai Caraiman
Editura Rao, Bucureşti, 2009

Cei care au şansa de a deveni cei mai buni în domeniul în care activează îşi permit de multe ori să jongleze cu tabuuri, cu prejudecăţi ori cu lucruri deja bine fixate în mintea oamenilor. Eu n-am niciun dubiu că, în materie de carte poliţistă, Agatha Christie e de departe cea mai credibilă semnătură. De aceea, atunci când se decide să reinventeze într-un mod inteligent un clişeu deja prăfuit, asta nu poate decât să-i bucure pe destinatarii acestei cosmetizări.

Exact lucrul acesta l-a făcut cu romanul „Cadavrul din bibliotecă”. Încă înainte de a da cuvântul protagoniştilor, autoarea explică, într-o notă introductivă, că şi-a dorit mereu să dea unei teme clasice de roman poliţist (cum e un cadavru într-o bibliotecă) un parfum nou, s-o prezinte într-un mod care să nu fie plictisitor pentru cititor. Evident că nicio carte a Agathei Christie nu e plictisitoare; cu atât mai lăudabilă e iniţiativa scriitoarei de a remixa un motiv – deja perimat – într-o manieră surprinzătoare.

Decorurile sunt, totuşi, acelea cu care autoarea ne-a obişnuit. Niciodată în romanele Agathei Christie nu găsim elucidarea unor crime care au loc la periferia societăţii; nu vorbim, aşadar, de omoruri motivate de foame ori de răzbunări între cerşetori. Lumea în care se învârt eroii romanelor Agathei Christie este aceea a high-class-ului britanic, în care snobismul, bovarismul şi arivismul îşi găsesc matca perfectă. E şi cazul romanului de faţă.

Avem vechea familie burgheză britanică, formată din domnul şi doamna Bantry, care trăiesc într-un conac şi au în subordine o gloată întreagă de cameriste, bucătari, grădinari. Liniştea aproape perfectă şi tihna unei vieţi într-un paradis idilic le sunt zdruncinate într-o dimineaţă, când una dintre fetele din casă le dă vestea că în bibliotecă, aflată la parter, zace o tânără moartă. Autoarea are un dar special în a reliefa zumzetul clevetitor care acoperă orice orăşel, în momentul în care se naşte o astfel de veste cutremurătoare. Echivalentul bârfei ţăţeşti de la noi este şoapta suculentă din conacurile englezeşti, cu nimic mai nobilă, de altfel. Principalul suspect este Basil Blake, un tânăr din lumea filmului, care-şi condimentează viaţa cu diverse escapade nocturne, petreci orgiastice şi experienţe bahice. Numai că, aşa cum se întâmplă de cele mai multe ori în astfel de romane, primul suspect nu constituie neapărat lozul câştigător. E şi un pic de atmosferă de thriller aici, pentru că nu degeaba protector al lui Ruby (aşa se numea fata găsită moartă) este un bătrân invalid, Conway Jefferson, care-şi duce existenţa într-un scaun cu rotile. Suferind enorm în urma pierderii soţiei, a fiului şi a fiicei într-un accident de avion, bătrânul Jefferson, ajutat doar de noră şi de ginere (Adelaide şi Mark), îşi găseşte refugiul sufletesc în acordarea unei atenţii sporite (şi nu doar afectivă, ci şi puternic materială) acestei tinere femei. Cu cât acţiunea prinde mai mult contur, cu atât îşi fac apariţia noi şi noi personaje. Ba chiar şi un alt cadavru, aparţinând unei tinere fete de vârstă şcolară, complet carbonizat şi găsit într-o maşină abandonată. Cea chemată, în mod neoficial, să rezolve aceste mistere este aceeaşi miss Marple, una din eroinele-simbol ale literaturii Agathei Christie. Relaţiile de cauzalitate pe care miss Marple le stabileşte între faptele prezentate derivă nu întotdeauna dintr-o logică imbatabilă (deşi asta prevalează, evident), ci şi dintr-o cochetă şi nedisimulată intuiţie feminină. Agatha Christie îi dăruieşte lui miss Marple nu doar mintea unui investigator de excepţie, ci şi resorturile unei personalităţi de o exemplară banalitate. Umanizarea celei înzestrate cu darul deconspirării criminalului potenţează, astfel, credinţa într-un adevăr al firescului, într-un miracol al corectitudinii etice. Miss Marple devine simpatică nu doar prin solidaritatea cititorului – tot mai avidă pe parcursul lecturii – în a-l pedepsi pe criminal, ci şi datorită înzestrării acesteia de către creatoarea ei cu nişte calităţi perfect atribuibile oricărui anonim.

Nu pot să divulg nici mersul „anchetei”, nici concluzia surprinzătoare a ei. Pentru că asta ar însemna să nu mai vreţi să citiţi cartea. Garantez că povestea respectă toate cerinţele genului. Aşa încât nu trebuie decât să-i daţi bătaie. Pe mine finalul ei m-a prins în creierii nopţii, fără să-mi fi dat seama. Din nou! Asta înseamnă să fii sclavul unui roman bun.

Dac-ar fi să reproşez ceva cărţii şi, în general, stilului Agathei Christie, lucrul acesta ar fi că autoarea nu e cea mai talentată creatoare de dialog firesc. Personajele vorbesc, deseori, într-un mod straniu, deloc compatibil cu situaţiile prin care trec ori cu statutul, poziţia, calitatea sau starea emoţională în care se găsesc. La descoperirea cadavrului din bibliotecă, de pildă, doamna Bantry îşi sună o prietenă pe care o întreabă, aproape excitată şi fericită de această ruptură brutală a cotidianului liniştit, dacă nu i se pare că totul e atât de palpitant! Or, nicio femeie întreagă la cap, având un asemenea şoc, nu va putea să-i spună unei cunoştinţe că un cadavru găsit în propria casă e un lucru „palpitant”. Decât, poate, dacă respectivul cadavru aparţine soacrei. Aici, însă, n-a fost cazul.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Sorina said:

    „Dac-ar fi să reproşez ceva cărţii şi, în general, stilului Agathei Christie, lucrul acesta ar fi că autoarea nu e cea mai talentată creatoare de dialog firesc. Personajele vorbesc, deseori, într-un mod straniu, deloc compatibil cu situaţiile prin care trec ori cu statutul, poziţia, calitatea sau starea emoţională în care se găsesc. La descoperirea cadavrului din bibliotecă, de pildă, doamna Bantry îşi sună o prietenă pe care o întreabă, aproape excitată şi fericită de această ruptură brutală a cotidianului liniştit, dacă nu i se pare că totul e atât de palpitant! Or, nicio femeie întreagă la cap, având un asemenea şoc, nu va putea să-i spună unei cunoştinţe că un cadavru găsit în propria casă e un lucru „palpitant”. Decât, poate, dacă respectivul cadavru aparţine soacrei. Aici, însă, n-a fost cazul.”
    Finalul acestei recenzii anulează tot ce are mai bun romanul poliţist al Agathei Christie. Îl anulează pe cititorul însuşi. Pe cel care „palpită” atunci cînd în sfîrşit i se întîmplă un lucru ieşit din comun. E o metalitate englezească ce se reliefează în limbaj, dar e o mentalitate comună ce se reliefează în emoţii. Există două personaje ale Aghatei Christie, doi detectivi, Tommy şi Tuppence care se plictisesc în afara senzaţionalului, a crimei, a misterului. Dialogul acolo e şi mai absurd, dacă vrei, dar tocmai asta dă un farmec aparte cărţilor. Eticheta englezească respectată cu stricteţe întotdeauna intră în contact, era să scriu, în conflict, cu neprevăzutul. Personajele păstrează caracterul lor pur englezesc şi, tocmai de aceea, dialogul, în situaţiile senzaţionale, are un parfum absolut unic. Ceva ce nu mai poate fi întîlnit nicăieri, nici chiar la Conan Doyle.

  • danboeriu said:

    îmi pare rău să te dezamăgesc, însă veridicitatea unui roman poliţist nu e dat doar de inteligenţa speculativă a detectivului (capabilă să decupeze de-necrezutul în felii raţional-explicabile), ci şi de detaliile aparent nesemnificative ale „decorului”, cum ar fi un limbaj firesc, adaptat perfect situaţiilor prin care trec protagoniştii. în plus, nu cred că există un „farmec” englezesc în a da replici tâmpite, aşa cum face ingenua doamnă bantry în acest roman. mesaje eliptice – da, ironii fine – da, umor usturător – da. replici nelalocul lor – nu.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.