Despre Apollo 18

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 18 ( noiembrie, 2011 )
Autor:

cel nu de mult scăpat în lume de Dimension Film şi în care se vorbeşte despre Beniamin, Natanail şi Ioan, trei inocenţi, unşi cavaleri ai cosmosului şi trimişi la moarte prin lapidare, pe Lună

*

Lansat în septembrie 2011
Regia: Gonzalo Lopez Gallego; producător: Timur Bekmambetov
Cu: Warren Christie, Ryan Robbins, Lloyd Owen

Mare pişicher e satelitul Pământului nostru. Nu se dă cunoscut şi nu-i deloc primitor. Cică niciuna din misiunile umane trimise pe el n-ar fi fost „de chiar”. Niciun om n-ar fi aterizat pe Lună. Eu, spun sincer, cred că a fost.

Apollo 18 nu m-a şocat până în măduva oaselor, cum susţine una din reclamele de pe site-ul oficial al filmului. Dimpotrivă, nici măcar nu mi-a făcut piele de găină/gâscă. M-a lăsat cu un sentiment de treabă nedusă la capăt. Păi, aşa se întâmplă când urmăreşti un material găsit întâmplător, întotdeauna lipsesc explicaţiile, e menit numai să-ţi stârnească interesul la început şi pe urmă să te bage într-o ceaţă din care nu mai ieşi. Fie mori, pentru că devii personaj în film — şi ăsta, zău, e cazul ideal, pe care mi l-aş dori eu câteodată —, fie rămâi în viaţă, dar şi cu senzaţia sâcâitoare că vrea cineva să te ducă de nas şi mai câştigă şi bani din asta. Aşa că m-am întrebat şi eu, precum cintezele lui Topârceanu: „Cine-i?… Ce-i?… Ce-a fost pe-aici?” Multe răspunsuri n-am obţinut. Nemulţumirea nu mi s-a stins nici după ce-am vizitat site-ul oficial. E la fel de grea ca atunci când am primit cartea Evanghelia după Satana, care n-avea pe copertă decât autorul, titlul şi o referire la un premiu (nemeritat). Şi era slabă rău, parol!

Bazându-se pe ideea că lumea îl va urmări cu sufletul la gură datorită misterului, a ideii de conspiraţie, atât de bătută în anii 1970, a atmosferei de horror şi suspans, producătorii se culcă pe-o ureche şi parcă lasă totul pe seama actorilor, nici ei foarte inspiraţi în roluri de cosmonauţi abandonaţi.

N-a avut cine ştie ce succes de casă Apollo 18, ba a fost şi cotat de critici drept nasol. S-a filmat în Vancouver, British Columbia, însă a fost promovat ca materialul brut al presupusei misiuni Apollo 18, pierdut şi găsit recent. Unde, cum, de către cine? mă agit iarăşi eu, curioasă ca o pitulice. Habar n-am, nimeni n-a vrut să mă lămurească. NASA cică ar fi fost şi ea implicată puţin în film, dar neagă că va merge mai departe cu proiectul. Ca pentru a sublinia una din tendinţele actuale din industria horror, aceea de a susţine că filmul e un material video descoperit accidental, Bob Weinstein, şeful de la Dimension Films, declară: „Noi, oamenii, ştim că ni se ascund lucruri. Gândiţi-vă la WikiLeaks: chiar există secrete la care oamenii obişnuiţi nu au acces.” Acelaşi Bobenstein contrazice ideea că filmul ar fi o producţie bazată pe imaginaţie: „N-am filmat nimic. L-am găsit. Am găsit un copilaş!” Pleosc.

Din altă perspectivă, de ce să nu credem că misiunea Apollo 18 s-a desfăşurat în realitate şi s-a încheiat trist, iar un curajos inconştient a vrut să scoată un film pornind de la ea? Poate nu i s-a dat voie, a insistat şi-a sfârşit şi el la fel de trist, ca misiunea. Aţi auzit, sper, de The Invaders, cu Roy Thinnes. Nici pe el nu l-a crezut nimeni la început… Şi, uite-aşa, am închipuit şi eu scheletul unui alt film, dar nu voi permite nimănui să-l transpună pe ecrane, de teamă că va fi şi mai puţin apreciat decât cel în discuţie. Sau că mă va găsi NASA şi-mi va lua piuitul, iar peste câţiva ani veţi găsi un material filmat de mine, cu doi extratereştri mascaţi în ruşi, dar întrerupt brusc, exact în clipa când îşi scot măştile şi unul e Mr. Bean, iar celălalt Benny Hill. „Somebody stop me!”

N-aş zice neapărat că Apollo 18 e un dezastru. Mai degrabă e nemuncit. Bazându-se pe ideea că lumea îl va urmări cu sufletul la gură datorită misterului, a ideii de conspiraţie, atât de bătută în anii 1970, a atmosferei de horror şi suspans, producătorii se culcă pe-o ureche şi parcă lasă totul pe seama actorilor, nici ei foarte inspiraţi în roluri de cosmonauţi abandonaţi. De apreciat că e, totuşi, un film horror în care nu se urlă îndelung nici atunci când personajele descoperă un astronaut rus executat de litoextratereştri şi simt că îi paşte şi pe ei o soartă similară.

La urma urmei, e vorba, chipurile, de un material neprelucrat, de imagini scăldate, teoretic, în groază şi mister. Eu însă nu m-am înfiorat nicio secundă, nu mi-a fost teamă să opresc filmul şi să merg până la baie, deşi era deja întuneric afară. Pe lângă asta, filmul mi s-a părut foarte scurt. Ştiu că durează aproximativ nouăzeci de minute, dar eu am avut impresia că n-a ţinut nici jumătate de oră şi vă jur că n-am adormit, ca la alte filme, şi n-am ratat niciun cadru. Să fie asta, până la urmă, o calitate a filmului? Dacă ar fi fost şi lung, şi filmat cu tremurici, poate s-ar fi ajuns la un rezultat catastrofal, vezi Blair Witch Project.

Despre regizor, mai nimic, în afară de ceea ce se poate deduce din aprecierile mele. E un spaniol tinerel, aflat la al treilea film în cariera lui şi la primul film în limba engleză. Să-i urăm succes picadorului. Producătorul Timur Bekmambetov, născut în Kazahstan, e renumit pentru două filme cu vampiri.

Actorii la rând. Comandantul Nathan Walker e jucat de Lloyd Owen, englez, distribuit în multe piese de teatru şi în rolul de tată al tânărului Indiana Jones din serialul de televiziune botezat după faimosul personaj. Astronautul Ben Anderson e jucat de Warren Christie, actor născut în Belfast, dar crescut în Londra… Londra din Ontario. Fiind mai tinerel, nu merită menţionat, deocamdată, decât un rol secundar din Battlestar Galactica. Locotenent-colonelul John Grey, care, în film, rămâne pe orbită, dar tot o mierleşte în final, e interpretat de Ryan Robbins, canadian, distribuit, şi el, în B. Galatica, dar şi în Stargate Atlantis.

Tot vorbind de Apollo, mi s-a făcut dor de Capricorn One. Un film excelent. Imposibil să nu mă gândesc la el, şi nu pentru că sunt capricorn. Nu de Lună e vorba în film, ci de Marte, dar aluzia e clară. E un apropo la ideea că aterizarea omului pe Lună, adică misiunile Apollo, a fost o mare păcăleală.

… Iar când s-a terminat Apollo 18, mi-ar fi plăcut să vizitez site-ul lunartruth.com. Nu de alta, dar era recomandat la sfârşit. Apărea scris frumos pe ecran, ca o invitaţie. Mă rodea curiozitatea. Din păcate, mă roade şi acum, pentru că site-ul nu e accesibil. Şi nu cred că e de vină browserul meu. Dar nu mă dau bătută. Voi încerca să-l accesez până va ceda şi se va deschide. Sau mă va găsi NASA. Din nou.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Razvan T. Coloja said:

    Un film cu adevărat dezamăgitor. Găuri în explicații, motivări stupide gen ”guvernul ne vrea moartea, că d’aia ne-a trimis aci”, filmat chiar enervant (fără să poată surprinde efectul ăla de Blair Witch project) iar subiectul goangelor extraterestre e deja atât de răsuflat că de la ”Alien” încoace nu a reușit nimeni să-l mai revitalizeze. Mai jenantă decât filmul a fost doar promovarea care i s-a făcut, în frunte cu trailerul ăla înșelător.

  • diana said:

    Da pai, mare dreptate, e un adevarat mister inexplicabil. Pana la un punct, in trailer, vad imagini din misiunea Apollo 13, ceea ce e normal, dupa aceea imaginea este aceiasi insa secventele numai sunt atat de familieare,imi par necunoscute. Cat despre acel site browserul meu l-a cautat dar e ca si cum mi-ar trebuii un cod, sau ar fi acoperit de ceva astfel incat sa nu-l pot detecta. Nu e o prostie, nu e ceva ireal sau imposibil, nu e ceva normal in anormalitatea noastra de a crede, ci doar un cuvant am: MISTER

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.