Despre criminali în serie, cu rigoare

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 19 ( decembrie, 2011 )
Autor:

Peter Vronsky — Serial Killers: The Method and Madness of Monsters
Editura Berkley, imprint Penguin SUA, 2004

Din când în când îmi place să iau un text non-fiction şi să-mi aerisesc creierul de fantezia autorilor precedenţi. Să iau ceva crud şi real, poate chiar presărat cu date istorice ori statistici, ceva ce să mă aducă mai aproape de „zilele noastre”.

Aşa am dat peste „Serial Killers: The Method and Madness of Monsters” a lui Peter Vronsky.

Mă aşteptam la o enciclopedie a criminalilor în serie. Să fie luaţi cronologic şi descrişi la modul grotesc, flamboiant. Ceva ce să provoace scârbă şi dezgust. Spre surprinderea mea, scriitura a fost cât se poate de cerebrală şi bine-gândită.

În „The Method and Madness of Monsters” nu veţi găsi umor macabru, nu veţi găsi elemente de stil, dar nici plictiseală ori monotonie, în ciuda structurii simetrice a cărţii.

Dacă v-aţi întrebat vreodată care e sursa tangibilă a sociopaţilor din cărţile voastre preferate, poate studiul lui Peter Vronsky e următorul volum pe care ar trebui să-l citiţi.

Vronsky începe primul capitol cu două păţanii prin care a trecut, evenimente care l-au pus – întâmplător – în carne şi oase în faţa a doi criminali în serie, dintre care unul chiar Andrei Chikatilo, supranumit „Măcelarul din Rostov”. Faptul că la vremea respectivă nu ştia că cele două persoane erau la apogeul lor criminal l-a făcut pe autor să se întrebe câţi dintre oamenii care trec pe lângă tine pe stradă au comis crime, asta în condiţiile în care Chikatilo părea un bătrânel simpatic când Vronsky i-a luat un interviu prin 1990.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la „The Method and Madness of Monsters” este că nu caută să şocheze şi nu insistă la modul clişeic asupra criminalilor în serie consacraţi. De exemplu, Jack Spintecătorul este amintit scurt, iar Richard Ramirez, Ed Gein şi alţii cu nume rezonante sunt trecuţi în revistă rapid, fără stăruinţă inutilă. Autorul insistă în schimb asupra categoriilor în care un criminal în serie ar putea fi aşezat: în funcţie de modus operandi, în funcţie de numărul şi tipologia victimelor, în funcţie de trecutul şi în special copilăria ucigaşului ori de motivele care ar putea mâna pe cineva să înceapă să ucidă cu sau fără discriminare.

Impresia cu care ajungi la ultimele pagini e că nu poţi găsit prea multe elemente comune criminalilor în serie. Nimic ce să poată fi aşezat într-un manual şi spre care să te îndrepţi în caz că un lunatic începe să taie gâturi în oraşul tău natal. Până şi VICAP (sistemul informatic al FBI-ului, folosit la identificarea şi catalogarea infractorilor) necesită introducerea riguroasă a sute de elemente de identificare, tipologii, metode şi presupuneri până să poată forma un profil al ucigaşului în serie – şi acela vag şi şubred.

Din cartea lui Vronsky afli cât de stilat era Ted Bundy, ce educaţie primise şi că – surprinzător – omul avusese o viaţă aproape perfectă în copilărie şi adolescenţă, diferit de noi prin absolut nimic. Că nu a avut o mamă abuzivă, că nu a suferit traume, lovituri la cap, că acel catalizator care l-a mânat să omoare şi să violeze (în ordinea asta) douăzeci de femei rămâne un mister până în ziua de azi. Poate singurul lucru care ar putea duce mintea spre faptul că era ceva în neregulă cu Ted Bundy ar fi fost faptul că după încarcerare, atunci când psihologii şi-au înfipt degetele în creierul său, faimosul Bundy a început să vorbească despre el la persoana a treia.

Mai încolo afli despre Paul Bernardo şi Karla Homolka, doi tineri îndrăgostiţi cu aspect fizic impecabil şi un background de clasă superioară a societăţii, doi tineri care în anii ’90 au violat şi sfârtecat fete tinere şi femei. Supranumiţi „The Ken and Barbie Murderers”, Bernanrdo şi Homolka au inclus-o printre victimele lor şi pe sora Karlei, o fată de doar 15 ani al cărei viol a fost în amănunţime filmat de cei doi iubiţi.

Lectura cărţii se face fluent, iar textul reuşeşte să-ţi menţină interesul ascuţit, incluzând pe alocuri statistici surprinzătoare, precum faptul că 82% din criminalii în serie ucid doar membri ai propriei lor rase ori că 95% din femeile are ajung ucigaşi în serie o fac fie pentru profit, fie ca o componentă a unui cuplu de parteneri.

Poate cele mai surprinzătoare elemente ale lui „The Method and Madness of Monsters” le constituie pasajele în care sunt amintite mici gesturi ori evenimente din timpul săvârşirii crimelor. Cum ar fi momentul în care un criminal în serie, în timp ce-şi încătuşa victima pe bancheta din spate a unui autoturism, i-a atins din greşeală sânul şi şi-a cerut scuze stânjenit. Ca după nici zece minute tânăra respectivă să fie sugrumată cu o pungă de plastic trasă peste cap, tăiată în bucăţi şi aruncată într-un şanţ de pe marginea drumului.

Cartea transpiră de pasiunea cu care autorul tratează aceste subiecte şi de fascinaţia lui pentru mentalitatea şi tipologia criminalilor în serie. De admirat e faptul că Vronsky acordă la fel de multă atenţie cazurilor obscure care datează din secolele trecute şi unor nume care în condiţii normale nu ţi-ar spune absolut nimic. Din punct de vedere al documentării, autorul şi-a făcut extrem de bine lecţiile, trasând paralele cu ucigaşi în serie din Europa, Asia, Africa şi acordând o deosebită atenţie detaliilor vieţii criminalului, cu accent pe copilărie, relaţia lui cu familia şi societatea.

În „The Method and Madness of Monsters” nu veţi găsi umor macabru, nu veţi găsi elemente de stil, dar nici plictiseală ori monotonie, în ciuda structurii simetrice a cărţii.

Dacă v-aţi întrebat vreodată care e sursa tangibilă a sociopaţilor din cărţile voastre preferate, poate studiul lui Peter Vronsky e următorul volum pe care ar trebui să-l citiţi.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.