Despre mecanismele terorii. Mitologia lui H.P. Lovecraft

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 2 ( iulie, 2010 )
Autor:

H.P. Lovecraft, Chemarea lui Cthulhu şi alte povestiri stranii, traducere de Ligia Caranfil, Editura Leda, 2009

Traducerea colecţiei de povestiri „Chemarea lui Cthulhu”, ale lui H.P. Lovecraft, la Editura Leda reprezintă un eveniment. Pe cât de important şi de influent este Lovecraft, pentru literatura fantasy & horror a secolului XX, pe atât de puţin cunoscut este el în România.

H. P. Lovecraft

În timpul vieţii, Lovecraft a fost un personaj singuratic şi retras, aproape de ceea ce el numeşte, în ficţiunile sale, „un artist decadent”. A publicat un număr extrem de mare de poezii, povestiri scurte şi eseuri, în revistele pulp ale epocii şi în jurnale de amatori, unele dintre acestea editate chiar de el însuşi; a întreţinut o corespondenţă extrem de bogată, care îi eclipsează, cantitativ, opera de ficţiune şi care, pusă cap la cap, reprezintă una dintre cele mai remarcabile colecţii de documente literare ale începutului de secol XX; s-a considerat mereu mai degrabă un poet decât un prozator, poemele şi eseurile sale depăşind, cantitativ, de trei ori povestirile scrute; a trăit precar, din averea tot mai redusă a familiei sale, şi a murit la doar 46 de ani, sărac, bolnav de cancer şi suferind de subnutriţie.

The Cthulhu Mythos

În centrul panteonului pentru care, poate, Lovecraft este cel mai bine cunoscut printre fanii literaturii science fiction & fantasy se situează „Vechii zei” sau „Marii strămoşi”. „Chemarea lui Cthulhu”, povestirea care dă titlul volumului de la Editura Leda, este una dintre piesele fundamentale pentru universul lui Lovecraft; un grup de marinari descoperă, accidental, o cetate în mijlocul mării, din care eliberează un demon teribil, în vreme ce un val de paranoia loveşte, în vise, firile mai sensibile din întreaga lume. La originea viselor se află Cthulhu, o zeitate infernală care aşteaptă, în cetatea scufundată R’lyeh, ziua când stelele îi vor fi favorabile pentru a domni din nou peste omenire.

Cthulhu şi ceilalţi „mari strămoşi” sunt elemente recurente ale unei serii de povestiri oarecum complementare, dintre care o parte sunt prinse în volumul de faţă. „Cel care şuşoteşte în întuneric” este un miniroman ce istoriseşte întâlnirea unui savant retras, Henry Akeley, cu o rasă extraterestră ale cărei avanposturi s-ar ascunde în pădurile munţilor neumblaţi de lângă Townshend, din statul Vermont. Miniromanul e una dintre cele mai reuşite piese ale volumului de faţă, iar finalul său, cu creierul lui Akeley transplantat într-o maşinărie, deschide calea unui curent ce se va intitula, mult mai târziu, „new weird”, „noul straniu”.

Zeităţile acestui panteon sunt extratereştri nemuritori, din civilizaţii mult mai avansate decât cea a oamenilor şi din locuri în care nici una dintre legile universului cunoscut nu se aplică. „Pentru a obţine esenţa externalităţii reale, fie de timp, de spaţiu şi de dimensiune, nu trebuie să uiţi că lucruri precum viaţa organică, binele şi răul, iubirea şi ura, şi toate atributele locale de acest tip ale unei rase neglijabile şi trecătoare numite umanitate, nu există de nici un fel”, arată Lovecraft într-o scrisoare.

Horror cu blazon

Selecţia de la Leda e o bună introducere în literatura lui H.P. Lovecraft, care nu se rezumă la „mitologia Cthulhu”. Lovecraft e un excelent autor de povestiri horror şi un maestru al imaginilor poetice, în descendenţa lui Poe şi a lui Baudelaire. „Veneticul”, „Dulăul” şi „Ilustraţia din carte” sunt astfel de povestiri gotice, sumbre, în care gustul pentru lucrurile vechi şi rare ia forme maladive, coşmareşti.  O componentă esenţială a povestirilor lui Lovecraft este atmosfera, susţinută de o scriitură calofilă, bogat ornamentată şi pigmentată, uneori, cu arhaisme. Referinţele livreşti, trimitreile la titluri şi la ediţii rare, cultivate mai târziu de Borges, sunt parte a blazonului aristocratic al scriiturii lui Lovecraft.

Tot la editura Leda au mai apărut, în anii trecuţi, în dispăruta colecţie „Galeria fantastică”, alte două volume de povestiri ale lui Lovecraft: „Dagon şi alte povestiri macabre” & „Demoni şi miracole”. Colecţii cu povestiri ale lui Lovecraft au mai fost publicate, după 1990, la editurile Corint, Dacia, Vremea şi Bastion.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Flav said:

    De mult timp am pus ochii pe aceasta carte, dar acum sunt convins ca merita si cu prima ocazie o voi achizitiona.

  • Flav said:

    Tocmai am comandat, printre altele, si aceasta carte. De-abia astept sa o citesc!

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.