Peter Straub – A Dark Matter
Doubleday, New York, 2010

Peter Straub e un autor polifonic, iar A Dark Matter ar putea fi cel mai polifonic roman al său.

Sintetizând, povestea arată cam aşa:

Scriitorul Lee Harwell trăieşte de mulţi ani cu o curiozitate. – Pe la mijlocul tumultuoşilor ani ’60, pe când era elev de liceu, în oraşul său a apărut Spenser Mallon. Niţel mai în vârstă decât el şi cei din cercul lui de prieteni, acesta se transformă încet într-un guru local. În plasa lui cad, rând pe rând, toţi amicii lui Lee, inclusiv iubita sa, viitoarea soţie, pe care toată lumea o strigă Eel (pentru a o deosebi de naratorul nostru, poreclit Geamănul, întrucât şi pe jună părinţii tot Lee au botezat-o la naştere). Spenser Mallon ţine întruniri dubioase în timpul cărora vorbeşte despre lucruri nemaiauzite, îşi vrăjeşte adepţii, şi totul cu un singur scop: de a-i convinge să-l urmeze într-o noapte în pajiştea din spatele complexului universitar, unde – spune el – li se va revela adevărul despre această lume. Singurul care refuză participarea este Geamănul, de unde şi curiozitatea sa de mai apoi.

Romanul se constituie însă într-un experiment literar unic, apelând la un artificiu scriitoricesc greu de aplicat şi care lui Straub îi iese de minune.

Deoarece în pajiştea cu pricina e clar că s-au petrecut lucruri fantastice. Niciunul dintre prietenii săi nu s-a întors de acolo aşa cum era înainte. Unul a luat-o razna şi a trebuit închis într-un ospiciu. Altul a pornit pe un drum greşit, dedicându-se furtişagurilor. Mai mult, Keith Hayward, student la vremea aceea şi unul dintre cei doi bodyguarzi ai lui Spenser, moare mutilat în chip cumplit, iar Meredith Bright, favorita şi iubita gurului, dispare fără urmă. Eel însăşi, sufletul pereche al naratorului, îşi pierde complet vederea.

A Dark Matter este, în fapt, procesul prin care Lee Harwell încearcă să înţeleagă ce s-a întâmplat cu adevărat în noaptea aceea fatidică. Pentru aceasta, îi caută rând pe rând pe toţi participanţii la ritual, le culege mărturiile, le pune cap la cap, tot timpul mascându-şi curiozitatea care-l consumă în spatele dorinţei de a scrie, la îndemnul agentului său, o carte de nonficţiune.

Avem astfel o mulţime de relatări suprapuse, o mulţime de puncte de vedere, o mulţime de glasuri, toate reluând aceeaşi poveste, ca o orchestră care încearcă să susţină aceeaşi temă muzicală. Sigur că apar discordanţe, ba chiar contradicţii, sigur că unele amintiri declanşează reacţii neaşteptate. Romanul se constituie însă într-un experiment literar unic, apelând la un artificiu scriitoricesc greu de aplicat şi care lui Straub îi iese de minune. Tehnica personajului care ia locul altui personaj, îngânându-l, îşi găseşte expresia maximă în persoana lui Hootie, cel închis la ospiciu, care din noaptea ritualului vorbeşte doar în citate din Litera stacojie.

Dacă Peter Straub ne-a oferit în ultima vreme romane cu o construcţie barocă, în A Dark Matter ne oferă mult mai mult. S-ar putea să nici nu existe un termen pentru gradul de complexitate al acestei cărţi. Tocmai de aceea, o adevărată cronică a celui mai recent opus al lui Straub ar trebui să se cheme din start studiu literar. Iar textul de faţă – simplu crochiu.