Discursul care poate schimba, dar nu o face

Articol publicat in:Recenzii | 20 februarie 2013
Autor:

Tom Rob Smith-Raportul Secret (Leo Demidov II: The Secret Speech, 2009) 440p., TPB, Editura Paralela 45, Piteşti, 2010, Colecţia Bestseller, Trad. Violeta Vavură, Red. Adrian Creţu

După fenomenalul succes cu care a fost răsplătită pe bună dreptate Copilul 44, prima parte a seriei dedicată lui Leo Demidov, Tom Rob Smith s-a apucat să scrie o continuare a acesteia, intitulată Raportul Secret (The Secret Speech, 2009). Dacă în prima parte am făcut cunoştinţă cu personajul principal, Leo Demidov, agent de bază al securităţii statului în Rusia Sovietică de la mijlocul secolului XX şi a soţiei sale, Raisa Demidova, aflaţi pe urmele celui mai mare şi mai sângeros criminal în serie cu care s-a confruntat Rusia vreodată, de această dată Leo trebuie să lupte pentru a-şi salva familia din ghearele unui duşman ce caută răzbunare cu orice preţ.

La sfârşitul primului volum Leo salvează două fetiţe, faţă de care avea o datorie de onoare, în viziunea lui: părinţii celor două fetiţe, Zoia şi Elena, fuseseră ucişi din cauza lui Leo, aşa că el şi cu Raisa le luaseră cu ei la Moscova şi le adoptaseră, crescându-le şi iubindu-le ca şi cum ar fi fost copiii lor. Dacă Elena, fiind mai micuţă, nu ştia ce se întâmplase cu părinţii ei şi îşi continua viaţa netulburată, Zoia păstra o amintire vie a celor ce se întâmplase cu părinţii ei naturali şi-l ura pe Leo din tot sufletul: pur şi simplu nu-l putea ierta pe cel pe care îl considera direct responsabil de moartea părinţilor ei. Leo este acum directorul secţiei de investigaţie criminalistică a poliţiei din Moscova, unde se ocupă doar de rezolvarea crimelor, neavând nicio treabă cu proaspăt înfiinţata KGB şi cu arestarea fără discernământ a oamenilor nevinovaţi.  Atmosfera apăsătoare de teroare nu a dispărut complet, chiar dacă Iosif Visarionovici Stalin a fost înlocuit de un dictator ceva mai moderat, Nikita Hruşciov. Acesta încearcă parţial să aducă Uniunea Sovietică pe un drum ceva mai civilizat, recunoscând că Stalin a fost un criminal în serie odios, cel mai mare pe care l-a dat civilizaţia umană vreodată, şi începând să elaboreze o serie de reforme care să scoată Rusia din barbarie.

Povestea începe pe vremea când Leo era un proaspăt agent al MGB, securitatea rusă, cu prima lui infiltrare în rândul unor preoţi insurgenţi periculoşi şi cu arestarea conducătorului şi a soţiei acestuia. Ani mai târziu, după prinderea criminalului în serie şi a adoptării celor două fetiţe, Leo este un om schimbat complet, la fel cum încep să se schimbe şi vremurile. Apare un document oficial extrem de controversat, Discursul sau Raportul Secret, elaborat de Hruşciov, care denunţă groaznicele şi nenumăratele atrocităţi comise de Stalin şi de acoliţii săi în întreaga ţară cât un continent contra propriului popor: Stalin a fost un tiran sângeros vinovat de genocid iar Rusia se va schimba. Schimbarea începe cu eliberarea criminalilor de rând care fuseseră condamnaţi pentru infracţinui mai uşoare şi a tuturor femeilor, dar bineînţeles că orice lucru care nu e făcut cu cap are repercusiuni: autorităţile eliberează criminali, dar nu sunt pregătite să-i şi reintegreze pe aceştia în societate. Pe străzi apar oameni periculoşi, cărora nu li se asigură locuinţe, locuri de muncă, asistenţă socială etc. Toate aceste promisiuni că Rusia se va schimba sunt, evident, deşarte, pentru că întreg aparatul pus la punct cu meticulozitate de către Stalin şi cultivat de-a lungul anilor nu poate fi cu uşurinţă înlăturat. Discursul Secret este aruncat în lume şi se declanşează un şir de evenimente fără precedent.

Leo însă se confruntă acum cu un inamic de temut: o femeie-mafiot redutabilă, apărută din negura vremurilor când Leo era agent al securităţii statului şi care vrea să se răzbune cu orice preţ pe Leo pentru necazurile cauzate ei, de care acesta se făcea vinovat. Femeia este nici mai mult nici mai puţin decât conducătoarea haimanalelor criminale din pătura cea mai de jos a societăţii ruse, aşa-numita vory, o frăţie a criminalilor condusă de un regulament al lor, pe care îl respectau cu stricteţe. Aşadar frumoasa Anisya, soţia lui Lazar, unul din preoţii arestaţi şi trimişi în Gulagul siberian de Leo, s-a tranformat acum în Fraera, conducătoarea criminalilor din Moscova, după ce pătimise şapte în puşcărie, şapte ani lungi, în care copilul pe care îl născuse acolo îi fusese luat de autorităţile ruse şi niciodată înapoiat şi în care doar dorinţa de răzbunare pe Leo o ţinuse în viaţă şi cu minţile aproximativ întregi.

Pentru a-l face pe Leo să sufere aşa cum suferise şi ea, Fraera concepe un plan diabolic: o răpeşte pe Zoia, fata cea mare a lui Leo şi îl pune pe acesta să facă imposibilul-să se ducă în cel mai groaznic lagăr creat vreodată în Uniunea Sovietică, adică minele de la Kolîma, unde zeci de mii de deţinuţi ruşi pieriseră de foame, frig, condiţii inumane de muncă şi de trai, de epuizare sau ucişi de gardieni sau de proprii tovarăşi de suferinţă, şi să-l elibere de acolo pe soţul acesteia, pe Lazar. Întrucât Lazar fusese condamnat pentru fapte prea abominabile pentru a fi eliberat pur şi simplu, Leo şi cu fostul său şef, acum protectorul din umbră al acestuia, Frol Panin, concep un plan nebunesc şi periculos: Leo trebuie să se infiltreze în lagărul de la Kolîma şi s-l ajute pe Lazar să evadeze. Cu acordul tacit al Raisei, soţia lui, care îşi iubea nebuneşte fetele şi care ar fi făcut la rândul ei, totul pentru a o salva pe Zoia, Leo îşi dă acordul imediat pentru această incursiune în inima pustietăţii îngheţate a Rusiei. Pentru Leo urmează aventuri periculoase care îi pun viaţa în pericol de nenumărate ori: vasul cu care călătoreşte alături de 500 de deţinuţi este în pericol de scufundare şi o mare parte dintre deţinuţi îşi pierd viaţa într-o furtună pe mare (avem parte de o descriere halucinantă a condiţiilor în care erau transportaţi deţinuţii, mai ceva ca vitele pentru abator), ajunge apoi în lagăr, dar nu este crezut că este un eliberator pentru Lazar şi este torturat aşa cum şi colegii lui îi torturaseră pe deţinuţi, deţinuţi de a căror arestare fusese Leo responsabil, pentru ca răzbunarea Fraerei să-i ducă într-un final, pe Leo şi pe Raisa, până în inima revoluţiei din 1956 de la Budapesta, pentru a-şi elibera fiica, pe Zoia.

Ce capătă ei în schimb din partea Zoiei? Numai ură şi dispreţ, ură pe care ei o răsplătesc cu dragoste şi cu bunătate. Eu, dacă eram în locul lui Leo şi aş fi trecut prin ce trecuse el, iar fiica mea adoptivă m-ar fi tratat cum îl tratează Zoia în schimb pe el, nu ştiu ce făceam (dar în niciun caz n-aş fi avut răbdarea lui Leo). Pentru ca cineva să poată să se mântuiască, trebuie să ajungă mai întâi în iad, iar Leo tocmai de acest lucru are parte. Tarele regimului comunist dus la extrem sunt din nou descrise cu migală şi acurateţe de către autor, care, încă o dată, se documentează minuţios pentru a descrie cât mai realist atmosfera apăsătoare, de paranoia dusă la extrem, pe care demnii urmaşi ai regimului stalinist încă o mai au sădită adânc în fiinţa lor. O lecţie de istorie cutremurătoare dată de unul din cei mai buni scriitori de thrillere al epocii moderne. Nu se ridică la înălţimea senzaţionalului volum anterior, Copilul 44, dar este o demnă continuare.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.