Douglas Preston, Lincoln Child şi… Aloysius Pendergast

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 2 ( iulie, 2010 )
Autor:

Douglas Preston şi Lincoln Child – Relicva, Relicvariul, Natură moartă cu ciori, trad. Ana Veronica Mircea, Ed. Rao, Bucureşti, 2007, 2008, 2009.

Douglas Preston şi Lincoln Child – Vitrina de curiozităţi, trad. Laura Maria Berteanu, Ed. Rao, Bucureşti, 2008.

Douglas Preston şi Lincoln Child sunt autorii. Agentul special FBI Aloysius Pendergast e eroul, personajul pe care l-au creat ca să rezolve – în stil neortodox –crimele atroce din romanele seriei ce îi poartă numele. Romane dintre care n-au fost traduse până acum în româneşte decât primele cinci, începând cu Relicva (Relic), apărută la editura RAO în iunie 2007, şi terminând cu Flăcările iadului (Brimstone), care va apărea la aceeaşi editură, probabil în septembrie. În cele ce urmează mă voi rezuma la aceste cinci volume, pentru simplu motiv că pe celelalte nu le-am citit.

Relicva, primul roman al seriei, este, aşa cum se întâmplă în marea majoritate a cazurilor, cel mai bun. Sau cel puţin mie mi-a plăcut cel mai mult. E o poveste captivantă da capo al fine. Acţiunea nu trenează nici o clipă, nimic nu e de prisos, totul se leagă, logica acţiunii nu are hibe (oricum, eu nu le-am descoperit). Suspansul e prezent încă din introducere – în a cărei primă parte o expediţie americană cutreieră jungla Amazonului în căutarea misteriosului trib Kothoga şi a unei creaturi încă şi mai misterioase, numită Mbwun. Membrii expediţiei se ceartă, cei mai mulţi pleacă, doi rămân. Unul dintre cei doi dispare, celălalt îi găseşte cadavrul mutilat, iar el însuşi e abandonat de autori în clipa întâlnirii cu o monstruozitate pe care o aude, dar n-o vede încă. Iar în a doua parte a introducerii ajungem într-un depozit de mărfuri dintr-un port brazilian, unde suntem martorii unei crime – fără să-l zărim pe asasin. După care începe capitolul unu şi ne mutăm în Muzeul de Istorie Naturală din New York, o clădire dotată cu subterane din belşug – locul unde se va desfăşura restul acţiunii. Şi unde, până în capitolul 14, când facem cunoştinţă cu Pendergast, sunt săvârşite alte trei crime, anchetate de locotenentul D’Agosta de la Departamentul de Poliţie al oraşului New York.

Dar n-am de gând nici să povestesc aici cartea, nici să număr crimele. Vreau să mai adaug doar că, acţiunea odată ajunsă la primele momente ale vernisajul expoziţiei „Superstiţii”, organizate în Muzeu, suspansul atinge cota maximă, reuşind apoi să rămână acolo, pe culme, până la sfârşitul cărţii, adică pe parcursul a vreo sută cincizeci de pagini. Iar sfârşitul aduce o explicaţie neaşteptată a celor petrecute, deschizând în acelaşi timp o portiţă care permite continuarea poveştii – continuare numită Relicvariul (Reliquary), cel de-al doilea roman al seriei.

Este o continuare în toată puterea cuvântului – aceleaşi personaje, cu optsprezece luni mai târziu, înfruntându-i pe succesorii lui Mbwun – ştiinţa şi-a adus între timp aportul, perfecţionând lucrarea tribului Kothoga. Însă de data asta crimele nu se mai petrec în Muzeu, ci în imensul labirint necartografiat de canale şi tuneluri de sub metropolă, iar victimele sunt mai ales oamenii-cârtiţă, vagabonzii care le locuiesc. Autorii ne oferă descrieri pitoreşti: ale subteranelor cu pricina, a liderului vagabonzilor, numit Mephisto, a unei zone terifiante, botezată „Mansarda Diavolului”. Iar sfârşitul – ultimele peste o sută cincizeci de pagini – e din nou o culme prelungită a suspansului; şi de data asta nu mai e vorba doar de descoperirea unor asasini şi de oprirea unui şir de crime, ci de împiedicarea infestării oceanului cu liliceae mbwunensis, planta-drog a creaturii Mbwun, între timp modificată genetic.

În cel de-al treilea roman, Vitrina de curiozităţi (Cabinet of Curiosities), povestea lui Mbwun s-a încheiat. Dar acţiunea încă mai are legătură cu Muzeul şi, pe lângă Pendergast, mai rămâne în scenă una dintre vechile noastre cunoştinţe – ziaristul Smithback. Iar ciclul de romane începe să-şi merite acum cu adevărat numele – Pendergast nu mai e doar agentul FBI care rezolvă toate misterele, familia lui e direct implicată în acţiune. Cât despre suspans, e şi aici la el acasă, are şi aici un fief extins din final, numai că Pendergast luptă acum pentru propria viaţă – şi pentru a ziaristului imprudent, care a pătruns în gura lupului şi a-nceput deja să-i simtă colţii.

Cel de al patrulea roman, Natură moartă cu ciori (Still Life with Crows), e, într-un fel, cel mai pitoresc. Plecăm din New York, personajele cunoscute din romanele precedente nu mai apar, povestea de familie a lui Pendergast e prezentă, tangenţial, în numai două capitole scurte, a căror acţiune se petrece în casa pe care a moştenit-o (fosta Vitrină de Curiozităţi), iar agentul nostru îşi petrece concediul în Medicine Creek, un orăşel uitat de lume, pierdut într-o mare de lanuri de porumb din Kansas. Locul concediului nu e ales la întâmplare, Pendergast e atras de o omucidere sălbatică, bizară – fiindcă intuiţia îi spune că e vorba de începutul unor crime în lanţ. Şi bineînţeles că nu se înşeală. Crimele continuă – ducându-i pe localnici cu gândul la o poveste veche, cu indieni şi cu un blestem. Agentul FBI îşi stabileşte cartierul general în casa bătrânei domnişoare Kraus, plasată deasupra Cavernelor lui Kraus, fosta atracţie turistică a orăşelului, acum aproape căzută în uitare. Şi îşi desfăşoară ancheta în ciuda ostilităţii şerifului şi având-o drept singură colaboratoare pe Corrie, o adolescentă considerată problemă. Romanul respectă acelaşi tipic, culmea suspansului din final se întinde din nou pe un număr impresionat de pagini şi pe aproape toată durata unei nopţi în care bezna are ca aliaţi o furtună de nisip şi ameninţarea unei tornade, iar misteriosul asasin bântuie mai întâi printr-un abator – o fabrică de prelucrare a cărnii de curcan – şi apoi prin cavernele pe care le cunoaşte ca-n palmă. Cât despre adevărata explicaţie a celor petrecute – ne este oferită de câteva versuri pentru copii, redate în ultimele două pagini.

Şi am ajuns în sfârşit la Flăcările iadului (Brimstone), al cincilea roman al seriei, a cărui versiune în limba română e pe punctul de a vedea aşa-numita lumină a tiparului. Pendergast locuieşte acum în casa moştenită (Vitrina de Curiozităţi), are o pupilă stranie, moştenită odată cu casa, primeşte o scrisoare ameninţătoare din partea unui frate – descris drept un geniu al răului – pe care nu l-a mai văzut de multă vreme. Şi e secondat pentru a treia oară (după Relicva şi Relicvariul) de poliţistul Vincent D’Agosta, acum numai sergent, dar un sergent autor de romane poliţiste. Cei doi se implică în anchetarea omuciderii a unui critic de artă, al cărui trup neînsufleţit, mistuit în adevăratul sens al cuvântului de un foc interior, este descoperit în propria locuinţă îmbâcsită de miros de pucioasă, alături de misterioasa amprentă a unei copite despicate. O a doua crimă similară o alătură taberei anchetatorilor pe Laura Hayward, o altă cunoştinţă din Relicvariul, acum căpitan de poliţie. Şi lucrurile se complică din ce în ce mai mult, povestea se divide pe mai multe planuri – D’Agosta se îndrăgosteşte, Pendergast se îndrăgosteşte, în acţiune intervin un ucigaş plătit, un ziarist ambiţios (pe care-l cunoaştem din Relicvariul şi din Vitrina de curiozităţi), un savant care găseşte un model matematic al dezastrelor abătute asupra oraşelor depravate ale lumii şi un predicator schizofrenic, iar investigaţia se mută din New York în vechile castele ale Italiei, locul în care suntem invitaţi pentru obişnuitul festin prelungit al suspansului din final. Şi ni se oferă pentru prima oară un final care ne lasă în suspans – D’Agosta se întoarce la New York fără să ştie dacă Pendergast mai trăieşte sau nu. Nici cititorul nu ştie cu mult mai multe, are doar nişte bănuieli şi aşteaptă să-i fie confirmate de romanul următor.

În concluzie, nu susţin că seria Pendergast e o colecţie de capodopere nemuritoare, dar Preston şi Child sunt doi maeştri incontestabili ai suspansului şi nu mă îndoiesc că romanele lor pot fi o lectură extrem de plăcută pentru orice iubitor al genului.

Etichete:
Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

7 comentarii »

  • Revista Suspans.ro numărul 2 « Mircea Pricăjan said:

    […] Veronica MIRCEA — Douglas Preston, Lincoln Child şi… Aloysius Pendergast (Douglas Preston şi Lincoln Child, Relicva, Relicvariul, Natură moartă cu ciori, Vitrina de […]

  • monytza3s said:

    O serie care m-a fascinat si cea mai buna de mister-groaza dupa parerea mea.

  • Uite că… « VERONICISME said:

    […] joi, 15 iulie, 2010 — Vero … mai şi scriu câte ceva, deşi recenziile nu-s pasiunea vieţii […]

  • Primit de tradus – Brimstone | Câmpul alb, oile negre… said:

    […] În loc de avanpremieră: Douglas Preston, Lincoln Child şi… Aloysius Pendergast […]

  • iuzyhi said:

    HDKNkh gxnrqnkwcpow, [url=http://bxtgzxzqgpyj.com/]bxtgzxzqgpyj[/url], [link=http://gkwsuvlwumle.com/]gkwsuvlwumle[/link], http://vmhohujpdeuc.com/

  • Vă sfătuiesc să profitaţi | VERONICISME said:

    […] sunt mişto, faine, super… cum vă place mai mult să spuneţi. (Aici mi-am detaliat părerea despre ele.) Puteţi să mă credeţi pe cuvânt, cred că în ţara asta […]

  • VladM said:

    Stie cineva ceva despre data de aparitie a volumului 7, „cartea mortii” ?

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.