Echipa castraveciorilor murați

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 5 ( octombrie, 2010 )
Autor:

Anthony Berkeley – Cutia cu bomboane otrăvite
Editura Jurnalul Naţional, Colecţia Carte de buzunar, Bucureşti, 2010

Cutia cu bomboane otrăvite a apărut pentru prima oara în 1929; este una dintre cărțile polițiste pe care Anthony Berkeley le-a publicat sub numele său real. Cartea ni-i prezintă pe cei şase membri ai cercului de criminaliști fondat de detectivul amator Robert Sheringham, oameni cu greutate în societatea englezeasca a vremii lor – avocați, scriitori sau dramaturgi de succes.

Selectați cu grijă și în funcție de aptitudinile lor detectivistice, membrii clubului ne sunt prezentați în momentul în care li se comunică detaliile primului caz de care vor trebui să se ocupe. E vorba de o otrăvire, iar victima e Joan Bendix, o femeie respectabilă care și-a găsit sfârșitul înainte de vreme din pricina poftei ei pentru bomboanele de ciocolată. Soțul ei intrase din întâmplare în posesia unei cutii cu asemenea dulciuri, primită prin poştă de o cunoștință de la clubul pe care îl frecventa. Bomboanele conțineau nu lichior, ci nitrobenzen, o otravă foarte puternică folosită în doze mici în industria cofetăriei, asemănătoare la gust cu migdalele.

Membrii clubului primesc cazul în momentul în care poliţia renunță la a-l mai cerceta – se ajunsese la concluzia că vinovatul nu va putea să fie găsit. Ei primesc și indiciile adunate de polițiști și o săptămână în care să investigheze pe cont propriu, urmând ca după acest timp să își prezinte fiecare concluziile, pe parcursul a încă şase zile. E trasă la sorţi ordinea în care ei vor vorbi, apoi fiecare e liber să ducă orice fel de anchetă dorește.

Se dovedește până la urmă că fiecare membru al clubului a ales să acuze pe altcineva, iar prezentarea modului în care a ajuns fiecare la o concluzie aparent imbatabilă face deliciul cititorului și al colegilor de club. Cumpătați, politicoși, logici până în măduva oaselor, investigatorii emit cu graţie tot felul de raționamente bazate adesea pe modul în care văd ei societatea și psihologia englezilor, obiecte de studiu interesante în sine.

Cutia cu bomboane otrăvite poate fi citită și ca o expunere despre avantajele și mai ales riscurile folosirii celor mai obișnuite metode ale detectivilor amatori. Deducția, inducția, interogarea abilă a martorilor sau acumularea de cunoștințe tehnice și psihologice pot cu siguranță să fie utile, dar pot și să ducă la erori regretabile, iar Berkeley ne prezintă câteva moduri în care rețetele acestea dau greș.

Cartea e un roman polițist clasic și e cât se poate de agreabilă. Poate părea repetitivă de la un punct încolo, dar meticulozitatea aceasta servește unui scop: ilustrarea idiosincraziilor scriitorilor de romane cu detectivi amatori, rezolvarea elegantă a unui caz complicat și descrierea modului în care personalitatea unui detectiv poate influența alegerea metodelor de investigare și ajungerea sau nu la o concluzie valabilă. Cred că inițiativa de a republica acest mic roman a fost una bună, păcat că cei de la Jurnalul Național au decis să nu continue această serie de cărți de buzunar.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.