Esenţa dorinţei împlinite: Profesionismul romanului poliţist

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 4 ( septembrie, 2010 )
Autor:

George ArionDetectiv fără voie, ediţia a II-a
Crime Scene Publishing, Bucureşti, 2009

Mecena este un motan virtual. De neatins. Babu a fost un motan maidanez superb, alb cu gri. A trăit cincisprezece ani şi în prima lui săptămână de viaţă l-am botezat Mecena. La presiunile lui, am fost nevoită să-i schimb numele, pentru că numai aşa reacţiona la tentativele mele de a-l educa. Babu s-a căsătorit cu Matilda, devenită Diţi, şi au avut nenumăraţi pui. Pe fiecare pui, când s-a născut, am încercat să-l botez Mecena, indiferent de sex. N-am avut noroc. M-am ales cu Miaurice, Stamate, Kitzike, Petwick, Gugu, Cristofora etc. Aşa că am rămas cu nostalgia unui motan care să poarte numele Mecena. Însă nu pentru că aşa mi s-ar fi căşunat la un moment dat. Dorinţa mea a fost întru totul justificată.

În primii ani de liceu am primit, doar ca să citesc, două romane poliţiste care au fost, vreme lungă în sufletul meu, la mare cinste: Atac în bibliotecă şi Profesionistul. Iar în mintea mea au fost cele mai bune cărţi de pe pământ. Îmi amintesc că aveau coperte simple, în două culori, parcă, şi n-ai fi zis că între ele se ascunde o comoară de umor, dar mai ales un talent care lipsea de prea mult timp în peisajul romanului poliţist românesc. Asta am simţit la primul contact cu romanele domnului George Arion, aşa am ştiut să-l apreciez atunci.

Spre mulţumirea mea, mulţi dintre colegii mei de vârstă au citit cărţile amintite. Să nu uităm că pe vremea aceea se citea pe rupte. Romanele domnului Arion aveau alt timbru decât cele care se găseau numai prin bibliotecile unora, cărţi cu muşchetari, cocoşaţi şi pardaieni, aprobate de părinţi şi dascăli cuminţi, demni slujitori ai bunei-cuviinţe. Un timbru nou, vesel şi dătător de elan, exact ce-i trebuia elevei care urma să dea treapta a doua, terorizată de gândul că, dacă pică examenul, ajunge să lucreze la întreprinderea de utilaje pentru ridicat şi transportat. Atac în bibliotecă şi Profesionistul nu-i furnizau răspunsurile la întrebări legate de adiabate şi polinoame de coşmar, ci, printre altele, un repertoriu pe care nu i-a fost ruşine să-l servească celor despre care bănuia că sunt cam netezi pe creier. „Bă fleandură, cască pavilioanele tale de godzilă şi bagă la bostan ce-ţi gavaresc.” Nu-i superb, la cincisprezece-şaisprezece ani? De câte ori nu m-am adresat prietenilor cu „fraţi căuzaşi”, mai ales în practica agricolă, sau cu „cetăţeni şi cetăţene”? De câte ori n-am spus „am încheiat citatul?”

Din păcate, a trebuit să dau romanele înapoi. Adio, profesionistule Andrei Mladin! Adio, motanule Mecena, erou felin, care din multe belele ţi-ai scos stăpânul! I-am plâns multă vreme pe amândoi. Pe la începutul anilor 1990, am reuşit să pun mâna pe Atac… şi Profesionistul din nou. Nu mi-a fost sortit nici de data asta să mă bucur prea mult, pentru că n-am apucat să le citesc până la sfârşit. Cineva, nu ştiu nici acum cine, mi-a dat un „atac în bibliotecă”. Suferinţa mea a atins paroxismul. Iar adio Mladin, iar adio Mecena! Şi totuşi, Dumnezeu mă iubeşte şi pe mine. Nu demult am intrat a treia oară în posesia cărţilor cu Mladin şi Mecena, mulţumită însuşi autorului lor, căruia vă daţi seama cât de recunoscătoare îi sunt. Acum le ţin ca pe sfintele moaşte în biblioteca din dormitor, păzite de filodendroni şi dracene.

Vă invit să râdeţi împreună cu mine de personajul care, bine ameţit, ar vrea să se folosească de alpenştoc şi piolet ca să se urce în pat (la prima lectură m-am uitat în dicţionar ca să aflu ce-or mai fi şi astea, dar numai după ce am tras o porţie de râs, pentru că mă amuzau şi aşa, fără să ştiu ce înseamnă). Să râdeţi de indivizi care vin la ziar declarând că au creat un perpetuum mobile sub forma unui titirez. Să vă întrebaţi cum e posibil ca o cofetărie să se numească Zambilica. Dar, printre hohote, să observaţi că, într-o carte apărută în anii 1980, se pomeneşte de Pink Floyd şi se face aluzie la apa caldă distribuită cu picătura, la cozi, la produse de lux accesibile doar unora. La Pepsi, de exemplu. Pentru băutura asta l-am invidiat până la ură pe drăgălaşul ziarist Andrei Mladin, dar l-am iertat când am văzut că bea şi o zeamă tristă numită oranjadă. Pepsi se găsea, pentru o provincială ca mine, numai la mare. Şi la Bucureşti, cum am aflat din roman. Eu beam cicola şi brifcor – nu-mi cereţi să le scriu cu iniţială mare, mai ales dacă faceţi parte dintre cei mai tineri, care nu le-au gustat niciodată. Aşadar, râdeţi, dar sesizaţi că e vorba de romane de o disidenţă discretă, inteligentă.

Astăzi nu mai cumpărăm dero de la alimentara din colţ, după ce am stat la coadă, ci plimbăm coşuri prin supermarket. Nu mai ascultăm piese muzicale jalnice, ci urlături cu versuri penibile. Zău că mă distrează de mă tăvălesc pe jos cântecelul care îl scoate din sărite pe eroul Mladin: „Mansarda mea e la parter/De-acolo eu privesc spre cer/Care se află dedesubt/Pământ deasupra e demult”. Comparaţi-l cu „E fatal/cum te mişti superfinal” şi veţi vedea cum unele versuri de azi îţi trezesc brusc nevoia de a înghiţi un antiemetic.

De ce îmi place şi acum ziaristul Andrei Mladin? Pentru că, deşi există sub formă de erou literar, n-ar fi exclus să dai peste unul ca el în realitate. Un trăsnit. Un deştept. Un căutător de necazuri cu lumânarea. Un dezvăluitor de mistere. Şi, desigur, un susţinător al justiţiei. Adică un detectiv fără voie de care profită miliţia ca să rezolve cazuri apăsătoare. Andrei Mladin nu se dă în lături de la mardeală şi chiolhanuri ca să ducă la bun sfârşit sarcina pusă în cârcă de diverşi căpitani. Dar are bun simţ. Şi un foarte dezvoltat simţ al ridicolului – o virtute pe care rar o mai întâlneşti astăzi, când compromisul devorează în fălcile sale uriaşe calităţi ca teama că te faci de râs sau ruşinea. Mladin ştie să joace, e conceput ca un actor perfect, se prinde repede, nu pierde vremea. Nu dă greş în momentele esenţiale, doar e protagonist de roman. E burlac şi îi plac pisicile. Se învârte, de voie, de nevoie, printre hoţi care se dau pe brazdă şi criminali care se răzbună. E solicitat de angajaţi ai miliţiei cinstiţi şi capabili. Trăieşte într-o lume în care se ascultă muzică la maguri şi casuri – a trecut o veşnicie de când n-am mai folosit şi n-am mai auzit prescurtările astea! – şi se fumează ţigări Arberia (oare mai există?). Are parte de clasicele cucoane băgăreţe care supravieţuiesc de la o epocă la alta. Duduia Margareta, vecina curioasă din Atac în bibliotecă, locuieşte cu noi în bloc. E vecina care ţine uşa deschisă când fierbe diverse organe animale a căror origine nu îndrăznim s-o cercetăm. Care caută prin gunoi sticle goale, pentru că a făcut prea mult bulion şi nu mai are în ce să-l toarne până la iarnă, când o să şi-l verse în burdihanul galactic. Care bea cafea şi mănâncă supă pe bancă, în faţa geamului nostru, lângă celelalte promotoare de bârfe.

Poate că nu am fost suficient de serioasă în acest articol. Poate ar fi trebuit să-mi astâmpăr elanul şi să subliniez mai mult harul domnului George Arion, aşa cum o impune locul pe care şi l-a câştigat în literatura noastră poliţistă. Însă am circumstanţe atenuante. Nu am reuşit să citesc decât o mică parte din romanele sale. Şi am aflat cam târziu, spre ruşinea mea, că după Atac în bibliotecă s-a făcut un film. Am început deja să-l caut, m-a atras şi distribuţia. Dar e sigur că voi reveni, pentru că vreau să aflu Pe ce picior dansaţi? sau dacă vi s-a dezvăluit Misterul din fotografie.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.