Exorcista fără Exorcizări

Articol publicat in:Recenzii | 18 ianuarie 2013
Autor:

Phil Rickman – Relicvele Altarului (Merrily Watkins VIII: The Remains of an Altar, 2006) 646p., MMP, Nemira, București, 2012, Colecția Suspans, Trad. Gabriel Stoian, Red. Nicoleta Ghement

Despre Phil Rickman am auzit prima oară atunci când Nemira a publicat „Urzeala Păcatului” (Merrily Watkins VIII: The Fabric of Sin, 2007) anul trecut, în noiembrie. O copertă interesantă, o descriere pe măsură și primul roman apărut în România din seria dedicată de Rickman lui Merrily Watkins, căreia i-a dedicat până acum nu mai puțin de unsprezece romane (primul apărut în 1998, ultimul în 2011).

Merrily Watkins este unul din cele mai neobișnuite personaje principale-eroine pe care le-am întâlnit vreodată în literatura universală. Merg în Anglia de vreo șase ani, petrecându-mi acolo cam șase luni pe an, dar, dacă aș fi întâlnit pe stradă vreo femeie-preot, aș fi rămas cu gura căscată. Pentru că asta este Merrily: preoteasă (sau vicar) în Biserica Anglicană, având aceleași atribuții pe care le are orice preot – botează, cunună, ține slujbe, etc.

Este văduvă (soțul infidel i-a murit cu mult timp în urmă în urma unui accident de mașină și, de atunci, își crește singură fata de aproape șaptesprezece ani, Jane). Merrily are și un prieten, în persoana lui Laurence ‚Lol’ Robinson, mare amator de cântece bisericești, cu care se înțelege foarte bine, dar cu care încă nu locuiește, deși este evident că țin foarte mult unul la celălalt.

Merrily, o fumătoare înrăită (ca pentru a completa acest tablou nonconofrmist) mai este, în timpul liber, și exorcistă. Nu în sensul acceptat de toată lumea (luptându-se cu demoni care posedează fetițe nevinovate), ci anchetând discret și făcând mici slujbe religioase, pentru ca sufletele chinuite care bântuie locuri străvechi sau oameni aparent inocenți să se poată odihni în pace. De această dată Merrily este chemată să investigheze niște accidente de mașină ciudate, care s-au petrecut într-un sat din apropierea satului în care locuiește chiar ea, Ledwardine. Satul în cauză se numește Whychehill și este așezat pe dealurile Malvern din ținutul Herefordshire, o zonă superbă din Anglia, în apropierea graniței cu Țara Galilor. Este o zonă încărcată de istorie, plină de monumente antice ridicate de celți, dar care și-a pierdut mult din farmec datorită extragerii în cantități industriale a pietrei, prin intermediul a numeroase cariere, acum abandonate. Toți cei care au fost protagoniști ai accidentelor de mașină din Whychehill sunt oameni respectabili, cu capul pe umeri, deși spun că au tras brusc de volan atunci când în cale le-a apărut un glob strălucitor de lumină.

Am uitat să adaug că pe aceste meleaguri, precum și în Ledwardine, și-a desfășurat activitatea, la începutul secolulu trecut, cel mai mare compozitor care a trăit vreodată în Anglia, Edward Elgar. O altă victimă a prezențelor malefice din Whychehill este Hannah Bradley, o femeie atrăgătoare, care, atunci când face naveta cu bicicletă către serviciu, simte o prezență înfricoșătoare în apropierea sa însoțind-o, la rândul ei, pe bicicletă. Locuitorii acestui sat sunt nemulțumiți de transformarea unui vechi han sătesc într-un club de noapte, cu muzică asurzitoare, club responsabil parțial, în viziunea sătenilor, de numeroasele accidente de mașină produse în ultimul timp: tinerii merg la club, se distrează, cosnumă alcool și, eventual, și niște substanțe…euforice (deși un prieten polițist de-al lui Merrily, Frannie, îl suspectează pe patronul clubului că face trafic dedroguri la nivel național, deși nu are nicio dovadă solidă în sprijinul afirmației sale), pleacă cu mașina, apasă pedala de accelerație prea tare și gata, se produce accidentul.

De această dată, ca urmare a unui accident deosebit de grav, în care au murit două persoane, preotul din Whychehill, Syd Spicer, o cheamă pe Merrily, cunoscându-i reputația de anchetator cu nas fin și de exorcistă, pentru a elucida misterul și pentru a face ceva în privința acestor accidente misterioase. Merrily este întâmpinată cu reticență de săteni, martorii își schimbă brusc părerea, multe accidente au fost mușamalizate, trecâd practic neobservate, mai nimeni nu prea vrea să stea de vorbă cu ea. Treptat-treptat, încep să iasă la iveală fapte de mult îngropate, asta mai ales după ce un bărbat este descoperit cu gâtul tăiat pe o piatră ritualică de pe un deal din apropierea satului. Tim Loste, un dirijor de cor al bisericii foarte talentat, este arestat, în ciuda opoziției prietenei sale, Winnie. Loste are reputația de om ca nebun, alergând de colo, vorbind singur, dirijând coruri invizibile, deși, înainte de a o cunoaște pe Winnie, actuala sa iubită, fusese un om chibzuit, talentat, mare amator al compozițiilor lui Elgar.

În paralel cu ancheta desfășurată de Merrily se mai desfășoară și acțiunea de protest a fiicei sale, Jane, la adresa construirii pe un deal din apropierea satului său, Ledwardine, de locuințe de lux. Zona, afirmă ea, susținută și de studiile unui mare savant de la începuturile secolului XX, Alfred Watkins, este împânzită de Linii Ley, linii invizibile care leagă între ele monumente megalitice de dinaintea erei noastre și biserici din Evul Mediu. Așadar, dacă pe acest deal s-ar construi locuințe de lux, aceste linii ar fi distruse și s-ar pierde încă o legătură importantă cu istoria. Jane are de luptat penreu acest caz cu aproape multă lume: consilieri corupți (în persoana lui Lyndon Pierce), directorul de la școală la care ea este elevă (mai are un singur an și termină liceul), un inspector școlar etc. Singurii care o ajută (mama ei cam neglijând-o, un aspect negativ foarte pregnant atribuit unui protagonist de altfel foarte simpatic) sunt Gomer, un bătrânel foarte simpatic, și Lol, prietenul mamei sale, deși acesta intervine foarte târziu. Lucrurile se complică destul de mult atunci când apare un articol despre acest caz într-un imprtant ziar londonez, The Guardian, care nu-i descrie în termeni foarte elogioși pe cei care vor să distrugă Liniile Ley.

Un roman masiv, bine scris, nu prea alert, ba chiar deseori acțiunea trenează, dialogurile sunt lungi și, mi s-au părut mie uneori, inutile. Cazul este foarte interesant, foarte bine documentat (apar numeroase personaje reale, astfel încât fantezia autorului nu poate zburda chiar cu mare nonșalanță: Edward Elgar, Alfred Watkins, Algernon Blackwood, scriitorul), personajele sunt variate și interesante. Pe lângă Merrily, care trebuie să recunosc, m-a uimit (preoteasă fumătoare, exorcistă, șocant de atrăgătoare, așa cum este descrisă deseori, nonconformistă, anchetatoate pricepută), mai apare și Syd Spicer, preotul din Whychehill, cel care o chemaă pe Merrily să oficieze eventuala slujbă de după anchetă (este denumită slujbă, nu ritual de exorcizare), deoarece, susține el, și-a piredut credința și nu se simte în stare. Syd este preot, dar înainte a fost membru SAS (Trupele Speciale ale Regatului Unit), și încă unul foarte bun. Soția l-a părăsit (de fapt nu l-a părăsit, așa cum aflăm mai târziu, ci el le-a trimis departe pe ea și pe fiica ei, deoarece se temea ca fata să nu devină dependentă de droguri), este cinic, dar și inteligent, plin de mistere care așteaptă să iasă la iveală. Per total, un roman plăcut, în buna tradiție a romanelor clasice ale Agathei Christie, dar cu elemente de modernitate, care-l fac mult mai atrăgător.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.