Fantasme şi mister sub pana Stăpânului Iluziilor

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 19 ( decembrie, 2011 )
Autor:

Liviu Radu – BabL
Editura Diasfera, Bucureşti, 2004

O problemă foarte mare pe care o am cu volumele lui Liviu Radu este aceea că, de fiecare dată când citesc unul, mi se pare a fi cel mai bun pe care l-a scris. Mai mult decât atât, dacă recitesc vreuna dintre cărţile sale, ajung imediat la aceeaşi concluzie, chiar dacă cu foarte puţin timp în urmă eram convins că cea mai recentă realizare a sa este în fapt cea mai spectaculoasă. Fenomenul are o singură explicaţie logică, şi trebuie să cred că aceasta rezidă în faptul că lucrările maestrului sunt scrise atât de bine, încât o ierarhizare devine posibilă numai sub imperiul impresiei de moment şi, deci, al subiectivismului.

BabL este un volum pe care îl iei din bibliotecă şi îl termini de citit, înainte de a face orice altceva şi fără a te întrerupe. Pentru că lumile în care intri prin paginile cărţii nu sunt lumi din care ai mai dori să ieşi.

Acestea fiind zise, o să vorbesc puţin despre, evident, ultima carte semnată Liviu Radu care mi-a căzut în mâini, chiar dacă ea e scrisă acum ceva vreme. Este vorba despre volumul de povestiri BabL, un volum compact, care ne aduce sub ochi o varietate de istorisiri pline de spectaculos şi învăţăminte, toate, fără excepţie, ridicând plăcerea cititului la rangul de artă (şi aici se vede măiestria unui mare scriitor, care reuşeşte să îl facă pe cititor să se simtă egal deopotrivă cu personajele şi cu autorul… există oare iluzie mai frumoasă?…).

Începând cu coperta IV, pe care întâlnim, surprinzător, schiţa Cazul Iov – secţiune multiplan, un caz care ridică în mintea noastră întrebări amuzante şi, totodată, extrem de îngrijorătoare – căci Liviu Radu este şi un stăpân al paradoxurilor – şi până la ultima povestire din volum, excelenta Dulce durere, domoală, discretă…, care tratează problema dragostei şi a vânzării sufletului, dar nu numai, suntem, pur şi simplu, prizonieri ai penei scriitorului, care nu ne permite vreo pauză în parcurgerea cărţii. BabL este un volum pe care îl iei din bibliotecă şi îl termini de citit, înainte de a face orice altceva şi fără a te întrerupe. Pentru că lumile în care intri prin paginile cărţii nu sunt lumi din care ai mai dori să ieşi.

Nu voi analiza povestirile pe rând, pentru că doresc să las cititorilor plăcerea de a descoperi ei înşişi subiectele şi acţiunea acestora, menţionând doar că veţi găsi aici tot ce vă doriţi, de la fantasticul ironic până la cel cu accente horror puternice, şi de la personaje istorice reale la figuri mitologice. Veţi întâlni vampiri în Psihiatru de noapte (şi în alte povestiri…) şi veţi da peste Jack Spintecătorul (şi peste alte figuri cunoscute…) în Descendenţi. Veţi cunoaşte un foarte interesant Noe în BabL şi veţi cugeta asupra încercărilor Sfântului Anton în Ultima ispitire a acestuia. Totuşi, voi spune ceva mai mult despre două dintre povestiri, care pentru mine au însemnat enorm şi care cred că vă vor atrage şi dumneavoastră, numaidecât, atenţia.

Aşadar, dacă aş fi silit să aleg o „regină” a acestui volum, cu toate că mi-ar fi teribil de greu, în cele din urmă aş opta fie pentru Trudnică procurare a hranei, fie pentru Singurătatea beznei, fiindu-mi absolut imposibil să mă decid între cele două. Iată şi de ce:

Trudnică procurare a hranei este o istorisire melancolică, misterioasă, tragică şi captivantă cu savoare de gothic oriental în tradiţia, poate, a lui Vathek, dar un gothic oriental care se transformă cu uşurinţă într-un fantastic modern şi aventuros, cu atât mai incitant, cu cât păstrează elementele clasice şi adaugă un ritm alert. Stabilindu-se pe noul său domeniu de la Giaur Clisi, Aydin întâlneşte aici o sumedenie de fenomene cumplite, ce par a fi declanşate de prezenţa unor demoni teribili, dar şi o poveste de dragoste care nu este ceea ce pare a fi. Căci demonii pot avea nenumărate şi neaşteptate chipuri…

În Singurătatea beznei, naratorul, un vampir, se vede silit să ia parte la un joc periculos în momentul apropierii Apocalipsei. Pentru că nici Dumnezeu, nici Diavolul nu îl iubesc prea tare, „eroul” acceptă o alianţă vremelnică cu reprezentanţii Bisericii, care îl determină să acţioneze direct împotriva Antihristului. Lucrurile merg mai mult sau mai puţin conform planului, iar vampirul e nevoit să înveţe pe propria piele că nu te poţi juca cu oamenii Domnului, mai ales când miza e atât de serioasă. Şi nici manipularea, nici uzul forţei nu le sunt deloc străine, dacă se dovedeşte necesar…

În cazul în care sunteţi convinşi că literatura română nu are reprezentanţi de talie internaţională, citiţi Liviu Radu. Şi mai vorbim după aceea.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • ion said:

    o recomandare convingatoare ca dovada ca sunt in cautarea cartii,felicitari ,oliviu, ptr felul in care surprinzi esenta mesajului operei

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.