Fantoma trecutului

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 17 ( octombrie, 2011 )
Autor:

Doina Ruşti – Fantoma din moară
Editura Polirom, Iaşi, 2008

Nimic din aspectul ori titlul volumului de faţă nu prevestea ceea ce aveam să găsesc în interiorul lui. „Fantoma din moară”, cartea Doinei Ruşti, este un exemplu tipic de deviere a cititorului de la intenţiile sale iniţiale în ceea ce priveşte conţinutul unei cărţi. Ca s-o spun mai benign: e o formă de captare a atenţiei celui care citeşte romanul şi de conducere a acestuia către zone în care nu credea că va intra. O formă inocentă de manipulare. Norocul acestui roman e acela că, deşi nu te întâlneşti cu un thriller în adevăratul sens al cuvântului, te aduce în faţa unei savuroase satire acoperită în haine mystery.

Doina Ruşti are un talent extraordinar în a zugrăvi cu umor lumea aceea în care adevărurile oficiale sunt atât de stupide, încât imbecilitatea lor nu mai surprinde pe nimeni.

Am avut senzaţia că autoarea are nişte poliţe de plătit. Cartea aceasta nu s-a scris dintr-o nevoie acută de a crea ficţiune, ci mai degrabă din necesitatea scriitoarei de a-şi auto-exorciza nişte demoni ai trecutului. Lucrul acesta transpare atât din tema aleasă (aceea a unei mori părăsite, care e asociată, în mintea sătenilor, cu o apariţie fantomatică, gata să se plieze obedient pe aşteptările fiecăruia în parte), cât şi din construcţia oarecum inegală a romanului: prima parte, cu rezonanţe diaristice, ne-o prezintă pe Adela Nicolescu, faţă în faţă cu un roman care-i descrie, cu minuţiozitate diabolică, copilăria. Ceea ce pare la început o poveste cu vag iz poliţist se transformă, în partea a doua, într-o frescă socială a unei comunităţi rurale româneşti din vremea comunismului. Urmând o logică regresivă, cea de-a treia parte a „Fantomei din moară”, şubredă ca dimensiune, însă compensator-explicativă, aduce lămuriri suplimentare în ceea ce priveşte istoricul acestui mister de nepătruns al nălucii dindărătul construcţiei părăsite a morii. Toate cele trei părţi ale romanului încearcă o reconciliere tardivă cu un trecut măcinat de tare adânci. Nu înseamnă, prin asta, că Doina Ruşti caută circumstanţe atenuante unei epoci a delaţiunii şi a terorii; dimpotrivă: autoarea nu face altceva decât să creioneze, în tuşe groase, destinul unei colectivităţi din care firescul şi naturalul relaţiilor sociale a dispărut cu desăvârşire. Personajele Doinei Ruşti, văzându-se puse faţă în faţă cu un prezent din care toate regulile de convieţuire firească au fost eliminate, recurg la un set nou de principii şi moduri de a se raporta la realitate: fuga din faţa acesteia. Şi, pentru că o asemenea evaziune nu era posibilă într-un regim al lipsei totale de libertate, eroii cărţii găsesc involuntar alinarea într-o lume ficţională. O lume care, din cauza ororilor cotidiene, ajunge să se confunde cu realitatea. Ţăranii Doinei Ruşti sunt convinşi că moara e aducătoare de ghinion, că uciderea câtorva săteni între pereţii acesteia are legătură cu un duh malefic care a pus stăpânire pe sat.

Doina Ruşti are un talent extraordinar în a zugrăvi cu umor lumea aceea în care adevărurile oficiale sunt atât de stupide, încât imbecilitatea lor nu mai surprinde pe nimeni. Repetarea la nesfârşit a unor enormităţi face ca acestea să devină, cu timpul, axiome. Aşa se întâmplă, de pildă, cu falsa dilemă a unora de a intra sau nu în Partidul Comunist. O lămureşte urgent şi expeditiv unul dintre personaje, Lică: „Dacă eşti mulţumită de situaţia ţării, desigur, intri în partid din simpatie, dar, dacă nu eşti mulţumită, atunci chiar trebuie să intri, deoarece schimbarea nu poate fi făcută decât din interior” (p.154).

Lumea comunismului românesc a fost o temă amplu tratată în literatura noastră de după 1989. Ceea ce o diferenţiază pe Doina Ruşti de încercările altor autori în acest sens este tocmai disponibilitatea ei de a trata fictiv-satiric o societate din care umorul a fost evacuat nemilos. Rememorarea ilar-compensatorie, cu împletiri mitice şi fantastice, a perioadei anterevoluţionare e o marcă a Doinei Ruşti. Şi o face cu naturaleţe, anecdotic, caricatural, într-un stil light, dar nu facil. Peste toate clişeele sociale ale epocii (muşamalizarea violurilor săvârşite de miliţieni, înaintarea în grad a infractorilor doar pentru că au aderat la P.C.R., furtul mărunt cotidian, deriva existenţială zilnică, penuria de alimente şi apă etc.), Doina Ruşti aşază cu dărnicie un duh al blândeţii, dublat de un umor tăios şi muşcător pe alocuri.

Construcţia personajelor, chiar dacă uşor deficitară din punctul de vedere al identităţii lor, vine în susţinerea ideii de uniformizare a ansamblului. Protagoniştii romanului „Fantoma din moară” nu sunt fundamental diferiţi structural, pentru că fac parte dintr-o societate în care individualitatea s-a topit în marea masă a „omului nou”. Cu toate acestea, schematismul creionării lor şi surprinderea lor în momente grăitoare pentru conturarea unui panou al epocii sunt elemente care au făcut ca panorama acelei lumi cu fundu’-n sus să fie redată convingător şi sugestiv.

Cartea Doinei Ruşti este, aşadar, un roman care surprinde plăcut. Mai ales pentru că oferă o perspectivă originală şi savuroasă din punct de vedere literar a unui trecut obsedant. Cu atât mai mult cu cât, sunt sigur, şi Doina Ruşti simte că fantomele acelei epoci ne mai bântuie încă. Şi măcar de-ar fi simpatice precum fantoma din moară!

P.S. Recunosc: am dezvoltat o nouă obsesie. Caut greşelile de redactare (cratime aiurea, virgule nelalocul lor etc.) în fiecare carte pe care-o citesc. Şi sunt neplăcut surprins să găsesc, într-o carte editată de ditamai Poliromul, exemple de genul: „spune-ţi-ne un banc” (p.198), „Neicuşoru, sorbea…” (p.202), „terasa lui Rafailă, era plină de clienţi” (p.390), „n-aş ştii” (p.260), „va ştii” (p.420), „semăna atât de bine, ca-i fi zis…” (p.336), „de-aici în colo” (p.359), „banii albaştrii” (p.368), „ochii albaştrii” (p.401). O atenţie sporită n-ar strica.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.