Fauna locală

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 23 ( aprilie, 2012 )
Autor:

Tudor Călin Zarojanu – Mass Media Insider
Editura Polirom, Iaşi, 2012

Tudor Călin Zarojanu e ziarist. Nu că n-aţi fi ştiut voi detaliul acesta, numai că e bine să fie amintit tuturor acelora care vor vrea să citească romanul său. În Mass Media Insider, autorul foloseşte stilul jurnalistic chiar şi în momentele în care intenţia este de a revela aspecte ce ţin mai degrabă de gândurile personajului principal decât de dedesubturile atât de controversate ale lumii în care se învârte.

 E un fel de rebus literar, un soi de şotron al identităţilor, în care efortul de a reconstitui în viu povestea îţi dă o nebănuită satisfacţie.

De ce am hotărât să scriu despre cartea asta în revista Suspans? Simplu: am pornit la lectura cărţii cu gândul că, dacă tot mă aflu în faţa unui document inedit referitor la mizeriile presei româneşti post-decembriste, va fi imposibil să nu găsesc lucruri palpitante, care să mă ţină cu sufletul la gură sau care, măcar, să-mi accelereze pulsul. M-am înşelat şi nu prea. M-am înşelat pentru că, deşi se anunţa a fi o scriere-bombă, în care aveam în sfârşit să aflăm TOTUL despre maşinaţiunile din presa românească, cartea e cuminţică. Adică nu am aflat lucruri care să mă mire din cale-afară (bine, s-ar putea să fie vorba şi despre faptul că eram familiar cu unele practici descrise în roman), nu am asistat la dezvăluiri spectaculoase ori, ca să mă scufund în clişeele actuale jurnalistice, la spectacole „incendiare”. Este vorba, de fapt, despre un pseudo-jurnal, semnat de un anume Ştefan Barack (n-are legătură cu Obama şi nici cu piersica ungurească) şi trimis spre citire lui Zarojanu. Autorul îşi ia, astfel, o precaută distanţă faţă de povestirile din carte, deşi e limpede că se referă la propria experienţă în lumea ziaristicii româneşti. De ce zic, totuşi, că nu m-am înşelat până la urmă: pentru că suspansul pe care ţi-l provoacă romanul e unul de natură secundară; adică se naşte în raport cu dorinţa ta arzătoare de a descoperi cine se ascunde în spatele personajelor. E un fel de rebus literar, un soi de şotron al identităţilor, în care efortul de a reconstitui în viu povestea îţi dă o nebănuită satisfacţie. Repet: e ca un joc al propriilor amintiri, o imensă ghicitoare palpitantă şi dătătoare de bătăi de cap. Târziu în roman mi-am dat seama că, cu o singură excepţie (a personajului-narator, un alter-ego al lui Zarojanu), personajele păstrează iniţialele persoanelor reale pe care le întruchipează. Am aflat, aşadar, că Iulian Chirvase e Ion Cristoiu, Cristian Virgil Tănase e C.V. Tudor (cel care a publicat listele cu duşmanii neamului, instigând populaţia la linşarea unor intelectuali „reacţionari”), Nae Vărzaru e Nicolae Văcăroiu (nu bea votcă, ci whisky), Claudiu Teodor Popa e C.T. Popescu (fost coleg de şcoală generală cu Barack), Ilie Grosu pare a fi Ioan Groşan, Helmuth Radu Păduraru e Horia-Roman Patapievici, Livia Hornu Laţea e Lucia Hossu-Longin, Marian Tătucu e „marele om de televiziune” Mihai Tatulici, Grig Andreescu (redactor-şef la Lumina) e George Arion (redactor-şef la Flacăra), Ian (poet, autor al volumului Ieşirea din Ianid) e Ioan Es Pop (Ieudul fără ieşire), Andrei Pleşa e… nu, nu e Pleşu, ci Adrian Păunescu (şef la Lumina lui Andrei Pleşa) ş.a.m.d. În legătură cu Păunescu, Zarojanu are o opinie tranşantă, fiind intrigat de faptul că şi-a numit revista Flacăra lui Păunescu: „În cei nouăzeci de ani de existenţă ai revistei, el fusese unul dintre numeroşii redactori-şefi, necum proprietar. Cum ar fi ca un fost director Coca-Cola să înfiinţeze Coca-Cola lui Vasile?” (p.257).

Îmi pare bine şi că-i dă peste nas „marelui ziarist, mare caracter” Bogdan Chirieac, ziaristul prins cu mâţa-n sac şi care, totuşi, participă la toate emisiunile televizate unde este invitat, luându-şi masca profesionistului sadea, care nu se jenează de micile găinării din cazierul propriu: „celebra convorbire de la cârciuma Don Comandante, pe malul lacului Colentina, înregistrată şi dată publicităţii de unul dintre cei trei convivi, al treilea fiind intermediarul şantajului, mare ziarist, mare caracter, dispărut şi el din presă cu ceva timp înainte, după ce se descoperise că scrisese un articol devastator împotriva unei firme care întâmplător se afla în competiţie directă cu o firmă la care întâmplător el era acţionar” (p.79).

Bottom line: cartea nu se citeşte ca un roman, ci ca un document încifrat, cu personaje uneori lesne recognoscibile, alteori rămase într-un enervant anonimat. Păcat, însă, că autorul n-a mizat mai mult pe latura spectaculoasă a evenimentelor, mulţumindu-se să redea o imagine acribioasă a unui mediu nociv, dar şi dătător de satisfacţii. Romanul e alert, însă creionarea brutală şi urgentă a personajelor face ca această isterie kinetică a presei de după 1990 (ziariştii migrează şi-şi schimbă locurile de muncă cu o suspectă reprofilare, având un vag iz oportunist) să pară o junglă pestriţă, neînchegată şi, în ultimă instanţă, nefrecventabilă. Cred că marele regret al lui Zarojanu nu este că a făcut parte dintr-o asemenea faună (reiese clar că-şi iubeşte meseria, în ciuda răbufnirilor perfect justificate), ci că a fost contemporan cu ea în zorii naşterii democraţiei româneşti de după ‘90. Din această cauză, tot farmecul unei meserii care se face cu maximă responsabilitate se diluează, în roman, într-o acomodare dureroasă cu un mediu corupt şi haotic. Călin Tudor Zarojanu scrie, aşadar, un roman al unei iubiri trădate. Chiar dacă discutabil sub aspect literar, romanul e scris cu vervă, cu vână, cu mici momente de haz, cu suspans şi bucuria descoperirii misterelor din spatele măştilor. Suntem, cum ar veni, contemporani cu disimularea. Şi T.C. Zarojanu are grijă să ne-o reamintească.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Tudor Calin Zarojanu said:

    Fie şi cu întârziere, mulţumesc frumos.
    Călin

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.