Furia îngerilor? Nu, căderea îngerilor!

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 1 ( iunie, 2010 )
Autor:

Argument

Suspansul vinde. E un fapt greu, dacă nu chiar imposibil de contrazis. Ceea ce nu înseamnă că suspansul este o literatură de rangul doi, care se supune numai şi numai regelui comerţ şi reginei marketing. Am depăşit toţi, sper, dihotomia aceea falsă dintre calitatea literară intrinsecă a unui text şi vandabilitatea lui, aşadar între textul bun (şi obligatoriu „greu”) care nu se vinde tocmai de bun ce-i şi textul facil, care îşi îmbogăţeşte autorul.

Literatura de suspans e o umbrelă generoasă, care adună laolaltă thrillerul, romanul istoric, romanul mistic şi ezoteric, thrillerul psihologic şi cel lovecraftian, policier-ul, scrierile horror şi romanul negru ş.a.m.d. Există însă şi aici – ba, permis fie-mi să spun, chiar mai mult decât în alte zone ale literaturii – reguli clar stabilite, o axiologie bine pusă la punct, care permite o nemiloasă despărţire a thrillerelor bune de cele proaste. Numai că, spre disconfortul criticilor care strâmbă de multe ori elitist din nasurile subţiri, aici clasificarea aparţine, mai vizibil decât în cazul altor genuri literare, cititorilor. Pentru că, din fericire, scrierile de suspans se sustrag (cel puţin deocamdată) snobismului falşilor consumatori de literatură „grea”, care îşi cumpără tone de cărţi bune pe care nu le vor citi niciodată.

Cei care cumpără cărţi de suspans poţi fi sigur că le vor şi citi şi vor fi în măsură să îşi stabilească propriile lor ierarhii. Pe asta mizează şi rubrica noastră, la drept vorbind.

***

SIDNEY SHELDON, FURIA ÎNGERILOR, Orizonturi, Bucureşti, 1993

Îşi mai aduce cineva aminte de Sidney Sheldon? Autorul în vogă la noi la începutul anilor 90, cel care prin 2004, dacă nu mă înşel, a intrat în Cartea Recordurilor cu cel mai mare număr de romane traduse? Cum a intrat, aşa a şi ieşit, pare-se, căci puţini mai vorbesc astăzi despre el. Furia îngerilor e o carte pe care am avut nenorocul să o citesc cu ceva vreme în urmă şi care, pentru că am citit-o toată (!!), mi-a rămas în memorie. La drept vorbind, un thriller prost e un thriller care se citeşte în câteva ceasuri, dar nu pe nerăsuflate, ci pe sărite. De aceea mi-e greu să îmi amintesc de cărţile pe care eu le consider proaste: pur şi simplu le abandonez după primele 20 de pagini.

Să revin la îngerii noştri. Personajul principal, Jennifer Parks, e o tânără avocată deşteaptă, frumoasă şi inevitabil săracă urmărită de ghinion atât în amor, cât şi în profesie. După ce îşi ratează startul în meseria de asistent al prim-procurorului Di Silva, Jennifer se îndreaptă spre avocatură. Îşi clădeşte cariera caz după caz, apără toţi amărâţii care îi calcă pragul până ce îşi face un adevărat renume printre confraţi şi nu numai. Cum acţiunea risca să devină de-a dreptul plicticoasă, apare inevitabilul bărbat frumos, bogat, deştept şi extrem de însurat de care se îndrăgosteşte Jennifer, împotriva tuturor piedicilor de ordin moral (o adevărată dramoletă sentimentalo-morală, ce mai!). Cedează, evident, farmecelor lui Adam, dar nu ştiu cum se face, că-n viaţa ei sentimentală mai intră un bărbat, la fel de seducător, numai că întunecat: Michael Moretti, unul din capii Mafiei. Aceleaşi oprelişti morale, care se încheie cu aceleaşi scene de amor nebun.

Spre final, lucrurile se precipită, nu de alta, dar cam era cazul: fiul lui Jennifer cu Adam moare în urma unei banale căzături, Adam – ajuns senator şi, în final preşedinte al Statelor Unite (Sheldon nu se încurcă în amănunte de genul verosimilităţii şi altele asemenea) îl urmăreşte pe Moretti, acesta o urmăreşte la rându-i pe Jennifer, o împuşcă (dar nu o omoară, că ar fi fost păcat să moară bunătate de avocată) şi se împuşcă, dar el chiar moare. Ghinionul lui. Rămasă singură, Jennifer se întoarce, tristă şi cu sufletul pustiit, la avocatură. Show must go on, aşadar.
Să vedem care-s hibele, aşa, în linii mari:

– personajele sunt sărăcuţ conturate, pe o schemă dihotomică simplistă (bun/rău, campion al dreptăţii/mafiot, sărac/bogat etc.); în plus, eroina principală, Jennifer, e dintru început predictibilă: săraca fată frumoasă şi deşteaptă, fără noroc în amor, care înfruntă cu mâinile goale o societate ostilă, se dedică apărării celor săraci şi oropsiţi ş.a.m.d.

– lipsa totală de verosimilitate: ajunsă personaj public, în atenţia presei aşadar, Jennifer reuşeşte să ascundă unei lumi întregi existenţa fiului ei! Cu toate astea, nu-l creşte într-o grotă, ci cumpără ditamai casa într-o zonă bogată a New Yorkului, îi angajează o bonă, îl duce la şcoală… Tot de neverosimil ţine şi păstrarea departe de ochii lumii şi ai aceleiaşi prese a relaţiei ei de amor cu viitorul senator – preşedinte al SUA (ce credeţi voi, autorul nostru nu se mulţumeşte cu jumătăţi de măsură), cu toate că cei doi locuiesc o bună bucată de vreme împreună, într-o locuinţă închiriată de el, fireşte. Din toată povestea asta cea mai şifonată iese presa americană, care nu pare a fi-n stare să descopere absolut nimic! Să vină la noi, să-nveţe meserie, că ar avea de la cine.

– o panoplie simbolică simplistă, facilă: un canar galben cu gâtul sucit pus în plic şi trimis unui „ciripitor”… Într-adevăr, greu de decriptat.

– răsturnări de situaţie deopotrivă previzibile şi incredibile: adică, alea previzibile sunt plictisitoare şi dintru început evidente, iar alea incredibile sunt pur şi simplu imposibile!

Unde mai pui că după cartea asta s-a făcut şi un film, prin 1983, cu acelaşi nume, în regia lui Buzz Kulik, cu Jaclyn Smith (Jennifer), Ken Howard (Adam) şi Armand Assante (Moretti).

Dacă aţi avut norocul de a nu fi citit cartea şi de a nu fi văzut filmul, vă sfătuiesc nici să nu încercaţi. Cum spuneam, timpul e un bun preţios…

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Revista Suspans.ro, primul număr « Mircea Pricăjan said:

    […] MORĂRAŞU – Furia îngerilor? Nu, căderea îngerilor! (Sidney Sheldon, Furia […]

  • Valyada said:

    Si puteti recomanda niste thriller-uri mai bune va rog?

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.