În paşi mici

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 15 ( august, 2011 )
Autor:

Hank Nesser – Cu ochii minţii
Tradurcere de Constantin Dumitru-Palcus
Editura Trei, Bucureşti, 2011

Am întâlnit de mai multe ori în literatură teme magistral alese şi, totuşi, ratate exemplar. N-o să dau exemple, ca să nu fiu acuzat că-s manierist ori, şi mai rău, elitist. Dar bănuiesc că nu spun lucruri noi: e vorba despre cărţi care promit marea cu sarea, iar înăuntru dai de o apă stătută şi deloc frumos mirositoare.

Ei, acum mai exagerez şi eu, pentru că romanul poliţist despre care vă vorbesc acum nu e chiar un fiasco. Că, dacă ar fi să luăm de bune mesajele publicitare şi promovarea de care au parte autorii nordici din domeniu, am crede că, odată ce avem un thriller scandinav în mâini, l-am prins pe Dumnezeu de-un picior. Sau măcar de-un deget. Iar cine zicea că asta e literatură de citit în tren, avea oarecum dreptate. Numai că prin oraş eu nu pot circula cu trenul. N-avem şine, deocamdată. Aşa că am citit cartea lui Hakan Nesser, „Cu ochii minţii”, în pat. Şi bine am făcut, pentru că de multe ori pe parcursul lecturii am simţit că aş trage un pui de somn.

Hakan Nesser e un autor prizabil. În plus, observ o serie de similitudini între el şi ceilalţi scriitori nordici de cărţi poliţiste: aplecarea către decorurile sumbre, deloc solare, o anumită sobrietate a relaţiilor sociale, un tehnicism matematic în căutarea răspunsurilor şi, last but not least, o tenacitate bine temperată.

Un profesor de liceu se trezeşte mahmur în propria casă, fără să-şi aducă aminte ce s-a întâmplat în ultimele 12 ore. Întreg decorul camerei în care zace pare să spună că acolo a avut loc o petrecere stropită cu mult alcool. Soţia profesorului nu e la fel de norocoasă. Şi ea zace, numai că în baie. Moartă. Profesorul, năucit, se apucă să facă ordine prin casă, ignorând total amănuntul că, dacă a fost vorba despre o crimă, probele ar fi trebuit lăsate intacte. În fine. Intră în scenă detectivii, poliţia, martorii şi se creionează portretul unui om care şi-a ucis nevasta, probabil, din gelozie. Şi, pentru că profesorul nostru nu-şi aminteşte nimic, lucrul acesta vine ca o mană cerească pentru anchetatori, cărora li se pare că probele sunt grăitoare. Profesorul ajunge după gratii şi, în scurt timp, într-un institut de boli nervoase. De aici încolo, mă aşteptam ca acest roman să mă dea pe spate. Trebuie s-o recunoaşteţi: misterul unui astfel de thriller nu poate fi mai mare decât în cazul de faţă, când până şi personajele principale află adevărul odată cu cititorul. Numai că Nesser încetineşte ritmul. Başca faptul că adaugă acţiunii elemente fanteziste, uşor rizibile: amănuntul, deloc de neglijat, că, aflat internat în clinică, profesorul nostru e vizitat de către un personaj misterios, la ceas de seară, care se dovedeşte a fi un bărbat deghizat în femeie. Şi, evident, profesorul este şi el ucis. Asta după ce, în prealabil, din discuţiile purtate de anchetatori cu colegii de serviciu ai profesorului şi ai victimei, aflăm că trecutul femeii ucise e plin de secrete ruşinoase şi care ar fi trebuit să fie date uitării pentru ca aceasta să fi putut avea o viaţă liniştită (how predictable!). Deci, ne-am înecat la mal, ca individul ăla colorat pe care UE ne somează să-i zicem „rom”.

Trebuie, totuşi, să fiu onest până la capăt: nu m-am „chinuit” cu romanul acesta. Adică nu pot să spun, cu mâna pe inimă, că nu mi-a plăcut deloc. Există o cursivitate a acţiunii, nişte personaje credibile (laolaltă cu altele, mai puţin reuşite) şi un plot care, cel puţin în faza incipientă, părea promiţător. E şi asta o strategie: să porneşti în trombă, plin de elan şi cu încredere în forţele proprii, ca pe parcurs să ridici piciorul de pe acceleraţie şi să te laşi în voia drumului. Numai că, din punctul meu de vedere, în cazul unui roman poliţist lucrurile trebuie să stea exact viţăvercea.

Hakan Nesser e un autor prizabil. În plus, observ o serie de similitudini între el şi ceilalţi scriitori nordici de cărţi poliţiste: aplecarea către decorurile sumbre, deloc solare (deh, dacă stau într-o zonă nefavorabilă luminii naturale!), o anumită sobrietate a relaţiilor sociale, un tehnicism matematic în căutarea răspunsurilor (din acest motiv, îmi pare că toţi anchetatorii nordici sunt la bază ingineri, pentru că nu au eleganţa şi sclipirea de geniu ale unor Miss Marple ori Hercule Poirot) şi, last but not least, o tenacitate bine temperată. Adică o dorinţă de a merge la sigur, cu paşi mărunţi, dar fermi.

„Cu ochii minţii” e, aşadar, un roman călduţ, uşor de citit, uşor de uitat, fără pretenţii de originalitate. O carte bună de citit vara, dacă tot vreţi să vă răcoriţi un pic cu gheţurile nordului. Dar atât. Putea ieşi ceva grandios, pentru că liniile generale ale acţiunii erau ofertante. Autorul a preferat, probabil, să păstreze misterul pentru romanele lui ulterioare. Om trăi şi-om vedea.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

6 comentarii »

  • dan said:

    Io zic, chiar nu le iese romanu’ polisisti noridicilor, da’ deloc. Si i-am cam citit p-astia in voga.

  • danboeriu said:

    io zic că unora le iese. camilla lackberg, de exemplu, e meseriaşă.

  • dan said:

    Da, Lackberg da. Nu chiar genu’ meu, da’ e buna.

  • Alina J said:

    Acum vreo patru luni am vrut sa citesc aceasta carte dar am renuntat la jumatatea romanului, ceea ce nu prea-mi sta in obicei. Nu am foarte mult timp pentru lectura si simteam ca pierd vremea in timp ce as putea alt roman mai bun. Se pare ca nu am fost singura dezamagita de acest roman.
    Prefer oricand o carte de Agatha Christie.

  • IB said:

    Dar de Jo Nesbo si Arne Dahl ce ziceti? Parerea mea e ca scriu bine!

  • danboeriu said:

    @ alina j: şi eu prefer aşa, dar nu e întotdeauna după preferinţe. 🙂

    @ ib: nu i-am citit (încă), dar voi ţine cont de sugestia ta.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.