Intrigi la graniţa Imperiului Roman

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 14 ( iulie, 2011 )
Autor:

Simon Scarrow – Centurionul
Traducere de Gabriel Stoian
Editura Nemira, Col. Suspans, Bucureşti, 2011

Simon Scarrow s-a născut în Nigeria, locuieşte în Anglia şi scrie romane istorice a căror acţiune se desfăşoară în perioada romană care a rămas în memoria omenirii pentru a doua invazie a Britaniei (43 d.H.) şi campaniile militare care i-au urmat. În această serie (Eagle), până în momentul de faţă, au apărut zece titluri, al unsprezecelea – Garda Pretoriană – urmând să vadă lumina tiparului anul acesta. E limpede pentru orice cititor că autorul nostru cunoaşte bine noţiuni de strategie militară romană, pe care le completează în chip fericit cu elemente care ţin de viaţa şi civilizaţia momentului. Cele două personaje centrale, Macro şi Cato, soldaţi dârzi, primul servind drept îndrumător celui de-al doilea, formează un cuplu interesant a cărui evoluţie este urmărită cu răbdare şi precizie de-a lungul seriei.

Adevăratele vedete ale romanului sunt însă chiar cei doi protagonişti. Macro şi Cato ne sunt prezentaţi cu bunele şi cu relele lor, cu slăbiciunile şi mai ales cu atributele lor pozitive: curajul, inteligenţa, onestitatea.

Centurionul este cel de-al optulea episod al poveştii celor doi. Cartea marchează totodată despărţirea autorului de obişnuinţa sa de a alătura titlurilor particula Eagle. Detaliu poate neînsemnat şi nerelevant, totuşi unul care a făcut bine seriei, ajutând la o transmitere mult mai clară a mesajului. În orice caz, decizia Editurii de a începe traducerea cu acest volum nu afectează cu nimic plăcerea lecturii; cărţile seriei pot fi citite foarte bine şi separat, autorul având grijă să ofere suficiente detalii de fundal, încât acţiunea să curgă fără poticneli cauzate de goluri de informare. Chiar şi aşa, pentru întregirea imaginii, cine a citit fascicula anterioară, The Eagle in the Sand, unde începe aventura cuplului Macro-Cato în provinciile răsăritene ale Imperiului Roman, are desigur un avantaj.

În deschidere îl întâlnim pe centurionul Castor, care şi-a ridicat un fort pe malul fluviului Eufrat, la graniţa cu Imperiul Part, urmărind să apere cea mai recentă “achiziţie” romană, înfloritorul oraş comercial Palmira, mărul discordiei dintre cele două imperii de peste o sută de ani. Când oamenii săi sunt atacaţi de o divizie partă şi fortul este cucerit, Palmira se află în pericol. Vestea primejdiei ajunge la cohorta A Doua Iliră, condusă de centurionul Macro, secondat de mai tânărul Cato, odată cu ordinul de a porni în apărarea capului de pod roman care este Palmira. Pentru a complica şi mai mult situaţia, Vabathus, regele Palmieri, cade într-o cursă întinsă chiar de unul dintre fiii săi, simpatizant part, care urmăreşte să urce el însuşi pe tron, chiar dacă este al treilea născut al tatălui său. Între zidurile oraşului, regele, Amethus (primul său născut) şi câţiva apropiaţi se văd puşi pe fugă de locuitorii răsculaţi şi revoltaţi de supuşenia suveranului lor faţă de Imperiul Roman. Se refugiază astfel în cetate, de unde poartă cu toate forţele lupte de rezistenţă. În tot acest timp, cel de-al treilea fiu al împăratului Vabathus, Balthus (un chefliu şi-un nesupus, cel mai puţin probabil să-i succeadă tatălui la tron), se află plecat la vânătoare, fapt ce se dovedeşte cu noroc. Ceata lui de vânători interceptează cohorta de avangardă, în fruntea căreia se găsesc Macro şi Cato, trimisă de reprezentanţii împăratului roman în sprijinul aliatului palmiran. Cu ajutorul acestui Vabathus izbuteşte Cato să străbată oraşul şi să ajungă în cetatea asediată, pentru a-l anunţa pe rege că nu este singur şi că nu mai are a se teme de nimic.

Sigur că lucrurile nu decurg toate ca la carte, sigur că trădarea pândeşte la toate colţurile şi că deznodământul, deşi fericit, nu este lipsit de surprize. Simon Scarrow ştie să se joace cu nervii cititorului, ştie să creeze atmosferă şi ştie să reconstituie o întreagă epocă din doar câteva detalii bine plasate. Scenele de luptă, unele întinzându-se chiar pe zeci de pagini, prin gradul lor ridicat de detaliere sunt dovada clară că autorul într-adevăr cunoaşte tehnica militară din acea perioadă. Şi că ştie să o folosească în doze potrivite pentru a da veridicitate ţesăturii narative.

Adevăratele vedete ale romanului sunt însă chiar cei doi protagonişti. Macro şi Cato ne sunt prezentaţi cu bunele şi cu relele lor, cu slăbiciunile şi mai ales cu atributele lor pozitive: curajul, inteligenţa, onestitatea.

Centurionul m-a convins că Simon Scarrow merită urmărit pe viitor. Abia aştept o nouă întâlnire cu Macro şi Cato.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.