Judecătorul Stephen King şi sentinţa perfectă

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 15 ( august, 2011 )
Autor:

Stephen KingFull Dark, No Stars
Hodder & Stoughton, Londra, 2011

Cele patru nuvele din această culegere sunt cele mai bune proze pe care le-am citit vreodată. Aşa spun de câte ori termin o carte de Stephen King. E foarte probabil ca extazul meu să se datoreze şi faptului că n-am mai citit de multă vreme o carte foarte bună, ci am nimerit numai rateuri sau producţii mediocre.

Sunt fan Stephen King de la începutul anilor 1990 şi nu încetez să mă mir de ce poate să facă acest om cu vorbele. Am pe lista mea de preferinţe mulţi autori care ştiu să-şi ducă naraţiunea în ritm susţinut zeci şi chiar sute de pagini. Totuşi, talentul de-a povesti al lui Stephen King e singular. Mulţi sunt de acord cu asta, dar nu spun de ce. Pentru mine, caracterul singular al acestui autor e neintervenţia voită în evoluţia personajelor. Uşurinţa cu care parcurg ele întâmplările sumbre pe care sunt nevoite să le trăiască sau pe care le generează ele însele provine tocmai din caracterul neinvaziv al stilului de-a povesti. Eroii sunt indivizi cuminţi, care şi-ar dori să trăiască normal, nu neapărat lipsit de griji, dar fără evenimente care să le dea viaţa peste cap. Toţi ne dorim asta şi toţi avem parte, mai devreme sau mai târziu în viaţă, de o nenorocire care ne tulbură atât de tare, încât e posibil să nu ne mai revenim în urma ei.

Pentru mine, caracterul singular al acestui autor e neintervenţia voită în evoluţia personajelor. Uşurinţa cu care parcurg ele întâmplările sumbre pe care sunt nevoite să le trăiască sau pe care le generează ele însele provine tocmai din caracterul neinvaziv al stilului de-a povesti.

Patru personaje, doi bărbaţi şi două femei, trec printr-o astfel de nenorocire şi alunecă într-o zonă fără bariere şi limite mintale, unde e întuneric beznă şi nu răsar stele niciodată.

Tessa Jane (din Big Driver) e o scriitoare necăsătorită, o fire veselă şi deschisă, tolerantă faţă de micile neajunsuri ale traiului şi binevoitoare cu ignoranţa. Şi tocmai bunăvoinţa era s-o ducă pe calea pierzaniei. Dacă ar fi refuzat-o pe bibliotecara Ramona Norville, n-ar fi aflat niciodată ce porniri criminale zac în ea. Totuşi, e o victimă. Nu ucide pentru că-i place, nu e pasionată de sânge şi tortură. Omoară pentru că trebuie să se răzbune, iar a face apel la poliţie ar fi soluţia cea mai neinspirată, care i-ar călca în picioare existenţa mai mult decât a făcut-o deja un ticălos de camionagiu.

Darcy Anderson (A Perfect Marriage) e o soţie şi-o mamă cu un mariaj perfect. Are doi copii mari, plecaţi la studii sau pe cale să se căsătorească, şi un soţ căruia nu are ce-i reproşa, în afară de mărunţişuri. Reproşuri ei însăşi ar trebui să-şi facă, pentru că a trăit atâţia ani lângă un criminal foarte inteligent. E uimitor cum un trai liniştit îţi acoperă faţa cu un voal des şi nu-ţi dai seama cui îi faci de mâncare şi cu cine dormi şi lucrezi în pat. Iar când, în sfârşit, afli adevărul, iar bărbatul acela ştie că ştii ce-a făcut, tot îl laşi să te manipuleze. Nu mergi la poliţie. Nici Tessa Jane, nici Darcy Anderson nu vor să afle alţii prin ce-au trecut. Se ruşinează. Tess se teme că-şi va pierde intimitatea, Darcy, că vor avea de suferit copiii. Aşa că se complace să trăiască mai departe cu un killer, dar numai pentru că ştie că, la un moment dat, i se va ivi ocazia să-şi potolească neliniştea. Nu se va răzbuna pe soţul ei pentru că a ucis în repetate rânduri, ci pentru că i-a pângărit existenţa atâta vreme.

Tessa Jane şi Darcy ucid amândouă din răzbunare şi amândouă se tem de gura lumii. La sfârşit, sunt, totuşi, nişte învingătoare, pentru că soarta e dreaptă cu ele (iar Stephen King inteligent) şi scapă nepedepsite. Un singur lucru le va tulbura liniştea: mai există cineva care ştie ce-au făcut şi care a promis să tacă. În cazul lui Tess e o femeie căreia ea i s-a confesat de bunăvoie. Iar la Darcy Anderson vine în vizită detectivul Holt Ramsey, un soi de Columbo care ştie să pună exact întrebările periculoase, menite să te dea de gol. King se dovedeşte iertător: nu la închisoare îşi vor petrece viaţa cele două personaje, ci în casa lor, în mediul lor, printre temerile care nu le vor dispărea niciodată din suflet. Pentru că sunt, în realitate, nişte criminale, indiferent pe cine au ucis.

Înainte de a trece la personajele masculine, simt nevoia să fac o mărturisire. De când am terminat de citit Full Dark, No stars, nu-mi dă pace o întrebare: ce-aş fi făcut în locul lui Darcy şi-al Tessei? Şi, de câte ori mi-o repet, ştiu foarte bine ce răspuns trebuie să-mi dau, aşa că mi-l dau exact pe acela. Şi nu mi-e deloc ruşine de el.

Şi-acum, e vremea bărbaţilor…

Fermierul Wilfred Leland James (1922) ne mărturiseşte de la bun început că i-a făcut de petrecanie nevestei, pentru că nemernica voia să vândă ferma familiei. Singura lui părere de rău e că a fost obligat să-l târască în povestea asta şi pe fiul său şi i-a nenorocit viaţa. O poveste excelentă, în care şobolanii îmbracă roba de judecători şi-l determină pe protagonist să-şi ia viaţa în cel mai potrivit mod posibil. Citiţi şi, după ce vi se face greaţă de la priveliştea superbă din camera de hotel a lui Wilfred (cea din fântâna fermei e şi mai spectaculoasă), bucuraţi-vă! Şi recunoaşteţi că, măcar o dată în viaţă, aţi cunoscut un om care merita o soartă similară. Sunt destul de haină la suflet?

Pe site-ul lui Stephen King se spune că toate cele patru nuvele au ca temă pedeapsa sub formă de răzbunare pentru un act criminal. Afirmaţia nu e valabilă şi în cazul nuvelei Fair Extension, pe care am lăsat-o la urmă intenţionat. Proza asta e de-a dreptul science-fiction. Dave Streeter, bolnav de cancer, se întâlneşte întâmplător cu un oarecare domn Edvil (iu-hu!), care spune că, de sute de ani, vinde oricui exact ceea ce caută, contra unei sume de bani virate regulat în conturile sale. Şi nu numai atât: când Dave acceptă să i se prelungească viaţa, e de acord ca toate nenorocirile abătute asupra lui să se întoarcă asupra prietenului său cel mai bun din copilărie şi a familiei acestuia. Şi, după cum veţi vedea că decurg lucrurile, Dave Streeter s-ar putea considera cel mai fericit om de pe pământ. Până când descoperă că are altă problemă: vrea mai mult decât are. Adevăratul sfârşit al nuvelei îl vom afla când ne vom reîntâlni cu toţii în lumea drepţilor (sper!), pentru că pe Dave Streeter Dumnezeu îl poate pedepsi.

Aşadar, bărbaţii sunt ucigaşi care nu ezită să facă rău ca să se răzbune ori să le meargă bine, iar femeile sunt victime care devin criminale numai şi numai din cauza faptelor comise de violatorii şi ucigaşi din viaţa lor. Mi-a plăcut foarte mult acest punct de vedere. M-a uns la inimă. Aşa mi-am spus la început. Apoi mi-am adus aminte de Annie Wilkes.

Unii fani King s-au răsculat şi-au început să ţipe online că se consideră păcăliţi de King, pentru că au cumpărat ediţia cartonată, din care lipseşte povestirea Under the Weather, şi acum sunt nevoiţi să cumpere şi ediţia broşată, care o conţine. Eu am avut noroc că am cumpărat ediţia broşată (cea cu pasărea pe copertă) de la început. Şi mă consider în avantaj: povestirea e proaspătă. Nu cea mai proaspătă, dar a fost scrisă în 2011. O consider o avertizare pentru cei care spun că iubirea e cel mai frumos sentiment de pe pământ. Este, dar nu şi atunci când începe să miroase.

Nu pot încheia articolul fără să atrag atenţia asupra postfeţei acestei culegeri de nuvele. E obligatoriu s-o citiţi. Reţin, deocamdată, doar două mărturisiri de-ale lui King: e un tip care ia toate lucrurile în serios şi nu-i tolerează pe scriitorii care nu-şi fac datoria aşa cum se cuvine. Nici eu. Bravos! Uite că mai e cineva care gândeşte ca mine.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

3 comentarii »

  • Andrei said:

    abia astept sa o traduca si Nemira. Toata lumea a zis ca e o carte excelenta. As putea sa o citesc si in engleza, nu e problema, dar daca o traduce Mircea e parca preferabil sa o citesc in romana.

  • Adriana said:

    Excelenta recenzie!^^
    Si eu abia astept sa apara la editura Nemira. Stephen King este, incontestabil, un scriitor deosebit si preferatul meu.

  • Suspans.ro : » Articole » Stephen King: O ecranizare şi o coproducţie tată-fiu_Suspans.ro said:

    […] Antuza Genescu, în recenzia sa ceva mai recentă, găzduită tot de revista noastră (aici), […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.