Jules Verne şi cazul morţilor fotogenice

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 2 ( iulie, 2010 )
Autor:

Guillaume Prévost – Camera obscură, trad. Mihaela Stan, Editura Nemira, Bucureşti, 2010

Este 15 august 1855 și parizienii se pregătesc să o primească pe regina Victoria a Angliei. Dar când unul dintre supușii majestății sale e asasinat, scandalul riscă să înlocuiască ospitalitatea. Norocul lui Napoleon al III-lea stă doar în curajul și îndemânarea lui Jules Verne și a prietenului său Felix, doi tineri care se joaca de-a anchetatorii, în lipsa unor succese profesionale care sa îi țină în casa.

Deslușirea crimei e complicată – victima a fost ucisă la locul de munca, adică în cabinetul în care își pregătea trucurile de medium. Cineva reușise să intre, pe fereastră, în aceasta cameră și să îl ucidă cu doua gloanțe, fiecare în cate un ochi. Criminalul fugise apoi tot pe fereastră, nu înainte de a lăsa lângă victimă un săculeț cu bani falși și un căpăcel de cupru.

Ancheta vizează la început spiritiștii din anturajul victimei; Jules și prietenul său descoperă fapte oripilante – indicii despre un mic trafic cu cadavre, camere în care se pare ca se făceau experimente pe ele, un fotograf care pozase toate acestea. Când un al doilea, apoi un al treilea și al patrulea om sunt asasinați in același mod, legătura cu fotografia devine clară: lângă fiecare din ei sunt găsite bucăți de aparate de fotografiat.

Camera obscură are multe ingrediente care îl pot prinde în mreje pe cititor: doi anchetatori simpatici, unul dintre ei chiar iubit de public pentru cărțile pe care le-a scris mai târziu, incursiuni în zonele obscure ale Parisului vremii, apariția unei tinere ingenue care îl pune pe jar pe Jules, un criminal care pare sa râdă în nasul poliţiei și o serie de crime foarte greu de deslușit. Finalul cărții dă toate răspunsurile dorite de cititor; explicațiile sunt logice, ghicirea criminalului nu e imposibila, deci satisfacția lecturii poate veni din multe părți.

Există în carte o serie de clișee care îl pot deranja pe cititorul de romane polițiste; foarte multe dintre ele se dovedesc spre sfârșit a fi glume și aluzii la alte cărți și la alte mistere, și deci pot să fie scuzabile într-un fel. Ca multe alte mistere scrise de curând, Camera obscura mizează mult pe extremele comportamentului uman, aspect pe care îmi e ceva mai greu să-l scuz, dar – una peste alta – cartea a fost citită cu simpatie și în mare parte savurată.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.