La început a fost Tarotul. Dar la sfârșit?

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 3 ( august, 2010 )
Autor:

Thierry Carmes – Cântul arcanelor şi Plângerea arcanelor
trad. de Diana Morăraşu
colecţia Suspans, Ed. Nemira, Bucureşti, 2009, 2010

Primele zeci de pagini ale primului volum al trilogiei Arcanelor mi-au adus aminte, pe alocuri, de Graham Masterton: atrocități cumplite, pigmentate cu un sadism greu de închipuit și, mai ales, dimensiunea inumană a asasinului. Apoi, după primele două crime, narațiunea pare a osteni întrucâtva: apar multe explicații, personajele par a fi croite din aceeași plămadă, cu mici variații… Și, pe neașteptate, Carmes rupe ritmul și te proiectează într-o poveste New Age, o lume insolită, populată cu drogați și homosexuali. E limpede, Cântul și Plângerea  Arcanelor pot fi suspectate de multe păcate, numai de predictibilitate, nu! Ritmul alert este în mod fericit întreținut de un stil verbal, non-literar, precum și de maniera «senzaționalistă» de abordare a subiectului. Singurele pasaje în care lectura – și, în egală măsură, traducerea – par a lâncezi întrucâtva, sunt cele pur descriptive, explicative – se știe doar prea bine că explicația dăunează grav suspansului! Din fericire, acestea nu sunt prea multe și de obicei autorul reușește să evite cu pricepere astfel de capcane, grație și unei bune cunoașteri a simbolurilor, pe care le exploatează atât pentru transmiterea unui mesaj, cât și în beneficiul scriiturii.

Un șir de asasinate inspirate de tarotul de Marsilia, o conspirație mondială care are drept miză eliberarea forțelor oculte ale întunericului și – ce altceva? – stăpânirea lumii… Un thriller exotic al cărui fir roșu îl constituie străvechiul joc marseilez, apărut în jurul anilor 1500, care a constituit sursă de inspirație pentru scriitori precum André Breton și suprarealiști. A fost totuși insuficient exploatat în literatura ulterioară, ceea ce asigură trilogiei lui Carmes nota de originalitate și insolit indispensabilă unui thriller reușit. Cu atât mai mult cu cât această trilogie inițiatică (pentru că da, se va traduce la un moment dat și al treilea volum!) se revendică de la surse oculte dintre cele mai diverse: magie albă, magie neagră, voodoo haitian, șamanism, totemism aborigen, vrăjitorie antileză.

E cât se poate de evident că lui Thierry Carmes i-a plăcut să călătorească mult și  cu folos. S-a familiarizat cu culturile alternative indigene pe care, ținând cont de ușurința scriiturii, a ajuns să le stăpânească în profunzime, evocând ceremonialuri complicate cu o pană pe alocuri expresionistă. Întregul rezultat e un fel de sincretism captivant, esoteric, care se transformă progresiv, sub ochii cititorului, într-o filozofie New Age bizară, dar cu atât mai atrăgătoare. Ai sentimentul că undeva, în spatele rândurilor, autorul se amuză de figura perplexă a cititorului ca un adevărat Dieu trickster care, în spatele măștii, este însă ”mortal” de serios.

Rezumând, se poate spune fără riscul de a exagera că acestui thriller fantastic nu îi lipsesc calitățile care transformă o asemenea scriere într-o carte bună: o erudiție evidentă, deloc apăsătoare și pretențioasă, originalitatea subiectului (cum notam, tarotul nu a fost încă suficient de exploatat în literatură, ca să nu mai vorbim de experiențele mistice ale lui Carlos Castaneda! Iar punerea lor laolaltă este cu adevărat o idee sclipitoare), o bună stăpânire a tehnicilor stilistice, atât în planul scriiturii, cât și al construcției (de pildă, titlurile diferitelor părți din aceste prime două volume ale trilogiei sunt remarcabile).

Singura condiție pe care cititorul trebuie să o îndeplinească pentru a se putea bucura pe deplin de carte este să accepte să intre în joc așezându-se, dintru început, sub semnul regulilor impuse de autor. Nu e deloc greu, dat fiind că acțiunea se desfășoară într-o lume atât de apropiată de a noastră, o lume a spiritelor, a blestemelor, a farmecelor, o lume a cărei existență o presimțim, dar nu suntem întotdeauna dispuși să deschidem ochii asupra ei. Divertismentul însângerat orchestrat de un Crupier sadic începe cu prima levată, prima ucidere ritualică. Urmează, de-a lungul celor două volume, un lung șir de crime care corespund arcanelor tarotului marseilez: Papesa, Împărăteasa, Împăratul, Papa, Îndrăgostitul, Faetonul, Justiția, Ermitul, Roata Norocului, Forța, Spânzuratul…

Singurul care se sustrage acestei vânători de oameni este Nebunul, Le Mât, singura carte fără număr întruchipată de tânărul Matthias Broquère, cel menit încă de la facerea lumii să se opună forțelor răului orchestrate de Organizația fără de nume, care include membri fără de număr. Tânărul, un funcționar cât se poate de oarecare într-o multinațională din buricul Parisului, se hotărăște să dea ascultare unei chemări ancestrale pe care o percepe în mod confuz. Rupe legăturile cu lumea civilizată și își ia zborul spre Chile. Inițiat în șamanism, el își va continua „pelerinajul sufletului” (simbolistica arcanelor) în insula Paștelui, în deșertul australian și înapoi în Franța, în Marsilia, punctul nodal unde, de la Nostradamus încoace, a început totul. Matthias, asemenea majorității personajelor lui Carmes, este o figură policromă, cu plusuri și minusuri, în care binele și răul, puterea și slăbiciunea se împletesc în proporții variabile. Apărat doar de ignoranța și naivitatea lui, Nebunul ajunge să trăiască vertijul supraviețuirii în imensitatea concretă a lumii, a lumilor, la drept vorbind. Pe parcursul periplului inițiatic își pierde carapacea de orășean, cu obtuzitatea și opacitatea caracteristice, și devine călătorul solitar care se eliberează din chinga prejudecăților, a oricăror povești personale. E liber să reproducă sau nu schemele existenței sale prealabile, regăsindu-și astfel o virginitate, o inocență cu atât mai valoroase în zilele noastre. Matthias uită de propria lui blazare, uită că avea totul la picioare, dar nu avea chef de nimic. Cel care a pornit în astfel de călătorie poate în sfârșit pătrunde în mod onest, pe ușa din față, cu respect și precauție, cu iubire chiar (reprezentativă este relația cu Esteranguy) în istoria și cultura celuilalt, manifestându-se cu delicatețea oaspetelui, nicidecum cu brutalitatea cuceritorului. Matt are soarta lumii în cufăr, pachetul lui magic de cărți de Tarot este oglinda fidelă a uciderilor ritualice săvârșite de Crupier. Cum sfârșitul e tot mai aproape cu fiecare crimă, tânărul ajunge să își simtă tot mai acut limitele, neputința, ignoranța. Spre sfârșitul celui de-al doilea volum al trilogiei Matt face pasul decisiv dincolo, în întuneric, și ajunge să ucidă. Violența lui, violența caracteristică scrierii în ansamblul ei, e doar un reflex al cotidianului; și atunci de ce ajunge să ni se pară atât de întunecată, de insuportabilă? Pentru că, cred eu, nu e decât o fațadă: violența nu face decât să mascheze întrebarea reală în jurul căreia se structurează edificiul narativ: periplul inițiatic, acumularea de cunoștințe, accesul la planul mistic al lumii pot schimba cu adevărat un om? Sau, în cele din urmă, asemenea lui Matt, suntem cu toții prinși în jocul inexorabil al întâmplărilor și obligați să reacționăm conform unui plan prestabilit? Cine e Matthias, în cele din urmă? Omul-șaman care poate schimba cursul lumii sau Nebunul, cartea fără număr din jocul de Tarot care se așează unde și cum dorește mâna care face extragerile? Între datoria impusă și constrângerea implacabilă, Matthias încă poate alege libertatea. O alegere cât se poate de omenească, nu-i așa? Și atunci? Să fie vorba, în cele din urmă, despre un eșec inițiatic? Nu știu încă, dar sunt sigură că cel de-al treilea și ultimul volum al trilogiei ne va aduce tuturor cuvenitele răspunsuri.

Până atunci, ne rămân întrebările.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

2 comentarii »

  • Florin said:

    Astept cu nerabdare ultimul volum, sper sa-si faca aparitia cat mai repede posibil

  • Diana (author) said:

    Florin,
    Cit de curind, sper. Din pacate, decizia nu imi apartine mie, ci editurii; presupun ca de indata ce se vor rezolva formalitatile legate de copyright etc, dorinta ta se va indeplini 🙂

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.