Leibowitz: istoria se repetă

Articol publicat in:Recenzii | 01 octombrie 2012
Autor:

Cantica pentru LeibowitzSăptămânile trecute mi se făcuse poftă de ceva postapocaliptic și un anume titlu se tot repeta prin topurile online ale cărților de acest gen: ”Cantică pentru Leibowitz” a lui Walter M. Miller. Ori dacă trei topuri din cinci îți tot repetă să citești o carte, te supui. Așa că am încărcat cartea pe e-reader-ul meu și după vreo trei zile citeam ultimele paragrafe.

Romanul prezintă o posibilă istorie a omenirii de la un dezastru nuclear global și până în momentul în care tehnologia ajunge din nou în punctul în care e capabilă să creeze arme de distrugere în masă. Mesajul cărții e simplu dacă o luăm per ansamblu: istoria se repetă, indiferent ce-am încerca să facem.

”Cantică pentru Leibowitz” e structurată în trei părți aproape simetrice, fiecare corespunzând unui salt de aproximativ 600 de ani în viitor. Trei perioade distincte, fiecare comparabilă cu una din istoria actuală a omenirii. Prima e un fel de Ev Mediu întunecat în care religia și barbarismul domnesc prin ținuturi pustii. O mănăstire străveche se îndeletnicește cu reproducerea unor manuscrise rămase din vremurile de dinaintea apocalipsei. Preoții le copiază fidel și se consideră păstrători ai cunoștințelor omenirii. Ordinul lui Leibowitz este doar unul dintre bibliotecarii vremii, iar relicvele lor scrise variază de la scheme tehnice la manuale și romane îngălbenite. Umanitatea tocmai a trecut printr-o pârjolire în masă a cărților în încercarea de a uita greșelile trecutului, iar puținele informații care au rămas neatinse de flăcări sunt păstrate cu sfințenie.

A doua etapă corespunde Renașterii și prezintă cu totul alte personaje… cu excepția unuia. Elementul de legătură între perioadele îndepărtate de timp este un anume Lazăr, un evreu bătrân și ursuz a cărui nemurire leagă aproape întreaga istorie a lumii civilizate. În noua Renaștere oamenii încep din nou să fie interesați de ideile pierdute, să studieze fizica, științele, să observe aplicabilitatea teoriilor matematice în arta războiului. Mănăstirea Leibowitz este din nou în centrul atenției, codusă de alți călugări, ceva mai dezghețați decât ultimii. Hoarde barbare se războiesc pe cuprinsul teritoriului Nord-American împărțit acum în sectoare a căror nume rezonează cu trecutul.

A treia și ultima etapă a umanității este una similară cu cea trăită de noi în prezent. Sateliții sunt din nou în orbită, armele cu încărcătură atomică așteaptă să fie din nou utilizate, iar mănăstirea Leibowitz continuă să se teamă de soarta manuscriselor ei. Inevitabil, războiul nuclear global are loc a doua oară și ciclul e sortit să se repete.

Romanul lui Walter M. Miller îți menține interesul aprins și îți prezintă o sumedenie de personaje distincte și bine conturate. Mai mult, unele dintre aceste personaje ajung să atingă viitorul prin faptele sau creațiile lor. O statuie la a cărei alcătuire am asistat în prima parte apare în partea a treia ca obiect de decor, un simplu călugăr din al doilea Ev Mediu este declarat sfânt sute de ani mai târziu.

Mesajul cărții e că informația se menține în mintea oamenilor, că informația trăiește mai departe chiar dacă alcătuitorii ei sunt doar carne și os. Că omenirea nu se schimbă, indiferent de gradul de cultură și tehnologie, că războiul a fost dintotdeauna cel mai de seamă patron al științei.

”Cantică pentru Leibowitz” are un puternic substrat religios de care nu scăpăm nici măcar în ultimele pagini și care devine oarecum iritant de la un moment dat. Aproape totul se învârte în jurul religiei, chiar dacă aceasta a suferit anumite transformări pe parcursul a patru milenii. Religia este filonul prin care se păstrează cunoștințele omenirii și cea care salvează în cele din urmă umanitatea de la moarte.

Puterea informației este prezentată deopotrivă drept salvatoarea omenirii și distrugătoarea ei. E un cerc vicios pe care Miller îl subliniază adânc în paginile cărții. Religia este nemuritoare, atât metaforic cât și prin persoana bătrânului Lazăr care – se adeverește – așteaptă a doua venire a lui Isus.

Citim ”Cantică pentru Leibowitz” și avem ocazia să observăm naivitatea oamenilor, modul în care transformă tangibilul în superstiție și cum tocmai acest mod îi permite tangibilului să supraviețuiască. Mai mult, romanul constituie o lectură plăcută și ușoară care poate fi cel mai ușor asemuită cu un film de acțiune.

Dacă într-o zi simțiți nevoia să vă reîmprospătați cunoștințele de istorie într-un mod plăcut, luați cartea lui Walter M. Miller la purecat. Iar cine este Leibowitz aflați tot de acolo.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.