Maria sau libertatea de a alege

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 2 ( iulie, 2010 )
Autor:

Marek Halter – Maria, trad. de Diana Morăraşu, Editura Nemira, Bucureşti, 2009

S-a întâmplat să traduc această adevărată rescriere a monoteismului la feminin anul trecut, în perioada pascală; recunosc, demult nu mi s-a mai întâmplat să trec prin acele zile de sărbătoare fără a mă gândi mai mult (asta e, spre rușinea mea!) la cozonac și întâlnirile cu prietenii, decât la valențele sacre ale momentului. Și, culmea paradoxului, ceea ce mi-a întors gândurile de la cele lumești a fost tocmai o carte demitologizantă prin excelență. Căci Maria lui Halter este o femeie cât se poate de modernă, revoltată, pragmatică și cultivată. Împotriva misoginismului evident al textului biblic, Halter propune un personaj complex, o femeie care nu e redusă la statutul de mamă a lui Iisus, ci își înfruntă soarta și statutul de marginalizată la care societatea acelor vremuri condamna femeile. Vă închipuiți ce curaj pentru o femeie a timpurilor acelora să declare deschis: sunt însărcinată, nu am soț și nu am fost atinsă de vreun bărbat!

Rolul Mariei, așa cum Halter îl percepe, e unul complex: ea înțelege rapid, înaintea bărbaților și cu o mai mare putere de pătrundere decât ei, necesitatea apariției unui mântuitor, a unui eliberator universal, nu național, care s-ar opune doar dușmanului din interior, romanilor. Prin aceasta, Maria reușește să iasă dintr-o dilemă aparent imposibilă: activismul și violența lui Baraba vs mesianismul pasiv al esenienilor. În cele din urmă, și dincolo de paginile acestei cărți, Maria are un dublu rol final, esențial sub ambele lui dimensiuni: îl naște pe Iisus și îl transformă în Hristos.

Halter alege să povestească despre Maria de dinaintea Mariei, despre copila rebelă și femeia puternică de dinaintea nașterii lui Iisus. Pentru aceasta, își ia drept reper deopotrivă simbolic și istoric recensământul făcut de romani și care coincide aproximativ momentului istoric al nașterii lui Iisus. Atunci, romanii au latinizat numele iudeilor: Miriam a devenit Maria, Yusuf a devenit Iosif, Yeșua a devenit Iisus, Hannah a devenit Ana… Or, de la Platon încoace, și mai apoi de la Freud, se cunoaște bine importanța numelui, a numirii: schimbarea numelui echivalează cu o schimbare a destinului. Cu această schimbare a numelor cartea lui Halter se încheie, dar tot aici începe o nouă filă de istorie, care irupe în timp odată cu nașterea lui Iisus.

E drept, personajul lui Halter pierde din aura sacră, mistică, dacă voiți, cu care suntem obișnuiți; dar câștigă curaj, inteligență, umanitate. Istoria cu întâmplările ei sunt extrase din mediul biblic, încărcat de supranatural, și sunt proiectate pe fundalul unei versiuni imanente a condiției umane. La urma urmelor, pentru modern credința poate fi un dat, un a priori demn de tot respectul. Dar important cu adevărat e ce se întâmplă cu această credință după aceea, ce este omul dispus să facă efectiv cu ea și din ea. De aceea am încercat să citesc în desacralizarea Mariei nu atât o amputare a esenței ei, o sărăcire a imaginii clasice a Fecioarei, cât o încercare (reușită, după părerea mea) de lămurire a prezentului prin prisma reinterpretării trecutului. Iar Halter nu o face cu infatuarea, de multe ori enervantă și eclectică, a filosofului, ci cu umilința unui scriitor care optează pentru un stil limpede, fără zorzoane și înflorituri semantice, un stil alert, lapidar, care conferă acestui roman atributele unui adevărat thriller biblic, pe care ți-e greu să-l lași din mână. Povestea Mariei e în fapt un alt fel de istorie, îmbogățită cu sensuri noi, un fel de istorie a trecutului care intră în dialog, peste timp, cu o istorie a viitorului, și ea rescrisă, și ea altfel valorizată, și ea îmbogățită.

Alături de Maria, un alt personaj viu și bine conturat, Baraba, își contrazice condiția la care l-a condamnat textul biblic și scrierile teologice ulterioare. Dacă în Scripturi Baraba este răul, opusul lui Iisus, care e binele absolut, în Maria e un erou romantic care luptă împotriva ocupației romane. Există chiar o serie întreagă de analogii între Baraba și Iisus: în aramaică, Baraba înseamnă „fiul tatălui”, Iisus însuși se numește pe sine „Fiul Tatălui” (e drept, cu majuscule); amândoi poartă prenumele de Yeșua în iudaică; amândoi vor eliberarea evreilor: primul, prin rezistența armată, celălalt – prin Cuvânt. Dar la fel ca Iosif, la fel ca toate celelalte personaje, Baraba gravitează în jurul figurii centrale a Mariei. Căci, să nu uităm, nașterea însăși a lui Iisus e alegerea deplină, conștientă și responsabilă a aceleiași Marii de dinaintea Mariei.

Figura acestei femei puternice, omenești, atât de omenești, e un fel de metaforă a locului pe care tinde să îl ocupe religia însăși în societatea contemporană. Eșecul recent al speranțelor laice colective – de felul socialismelor, marxismului, liberalismului – impune întoarcerea la credință. Dar la o credință care nu își mai este suficientă sieși, ci se deschide spre celălalt; o credință care nu marginalizează, nu exclude (femei sau alte categorii sociale tarate) și nu dă verdicte ultime. O credință vie și deschisă, precum aceea a Mariei lui Marek Halter.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • Pariuri said:

    De obicei femeile sunt mai puternice ca babatii, numai nimeni nu le recunoaste.

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.