Brian Keene – A Gathering of Crows
Leisure Fiction, SUA, 2010

Cu proza lui Brian Keene m-am întâlnit prima dată acum vreo patru ani, când am avut ocazia să citesc The Rising, primul lui roman, pentru care a şi primit prestigiosul premiu Bram Stoker. Aceea era o poveste cu zombie, însă una altfel decât eram obişnuit. Abia apoi aveam să descopăr că Brian Keene venea dintr-o nouă şcoală de scriitori de literatură horror, o şcoală care se revendica de la Richard Laymon. Proză fără menajamente, directă, din care s-au eliminat toate tabuurile, cu vână, cu situaţii excepţionale, prezentate în adevăratele lor culori, scoţând în acelaşi timp în evidenţă brutalitatea de care este capabil omul atunci când împrejurările îl forţează să renunţe la umanitate. Şi totuşi, de atunci, în anii scurşi, deşi am citit mult pe filiera aceasta, niciun alt autor n-a izbutit să-mi reţină atât de tare atenţia ca Brian Keene.

Unitar la autorul nostru este un „mit”, să-i spunem, un univers paralel care, prin existenţa sa, explică toate grozăviile prin care au de trecut personajele cărţilor lui. Mitul Labirintului, a fost el numit, întrucât Labirintul permite călătoria între diverse puncte ale universului fantastic creat de Brian Keene, un univers stăpânit de Cei Treisprezece, creaturi abominabile care urmăresc distrugerea cu orice preţ a lumii făurite de Dumnezeu. Spre exemplu, pentru zombii din The Rising (şi continuarea City of the Dead) este vinovat „zeul” Ob. La fel, întunericul din Darkness on the Edge of Town, penultimul roman publicat la acest moment, este adus de Nodens, un fel de langolieri  care devorează la propriu lumea. Iar în cazul romanului de faţă avem de-a face cu Meeble.

Ei bine, A Gathering of Crows, al treisprezecelea roman publicat de autorul nostru, vine cu tot acest arsenal – gen de naraţiune şi idee generală –, plus experienţa dobândită de-a lungul timpului. Într-un fel, romanul continuă povestea din Ghost Walk (care, la rândul lui, o continuă pe cea din Dark Hollow), astfel încât îl avem din nou în centrul acţiunii pe fostul mag amish Levi Stoltzfus. În orăşelul Brinkley Springs, deja aflat pe moarte, părăsit de aproape toţi tinerii, îşi fac apariţia cinci făpturi însetate de sânge. Vin sub forma unor ciori şi prima lor acţiune este de a-i izola pe locuitori de restul lumii, întrerupându-le alimentarea cu electricitate şi împiedicându-i să treacă de graniţa oraşului cu ajutorul unei bariere (cam ca domul lui King), care le răpeşte sufletele. Cât ai clipi, străzile oraşului se umplu de sânge. Demonii se împrăştie în cele patru zări şi pornesc căsăpirea, îndreptându-se spre centru. Interesant de urmărit este această progresie a lor, modul în care locuitorii neştiutori le cad pradă, unii opunându-se, alţii îmbrăţişându-i, jertfindu-se, convinşi că „a lor va fi Împărăţia Cerurilor”.

La momentul acestor întâmplări, Levi Stoltzfus, aflat în drum spre o altă destinaţie (Keene ne promite că următorul roman din serie ne va prezenta ce se întâmplă odată ce Levi ajunge acolo), tocmai a tras la o pensiune. Şi, sigur, cum aude zarva de afară, sare în ajutor. De aici încolo, naraţiunea prinde un ritm cu adevărat îndrăcit, Levi îşi găseşte câţiva aliaţi, află cu greu numele demonilor cu care se confruntă (fiind vorba de magie, numele sunt de-o importanţă capitală) şi rezolvă situaţia. Măcar pentru un timp.

Important şi interesant în A Gathering of Crows, pe lângă cele amintite mai sus, este dezvoltarea Mitului Labirintului. Brian Keene are grijă să presare noi şi noi informaţii în fiecare nouă carte, iar în cazul de faţă aflăm lucruri care cu siguranţă vor cântări greu în cărţile ce vor urma.

Şi nu putem spera decât că acestea vor urma cât mai curând. Mai ales dacă ţinem cont de recentul anunţ al autorului cum că a decis să se despartă pentru o vreme de Leisure Fiction, casa de editură patronată de Dorchester Publishing la care i-au apărut aproape toate romanele, în urma dramaticei schimbări de politică editorială anunţată de aceasta (renunţarea la formatul mass-market paperback, concentrarea pe e-books şi, eventual, pe formatul trade-paperback, lucru care aduce după sine amânarea cu cel puţin şase luni a tuturor titlurilor programate deja spre apariţie). Aparent, nici peste ocean editurile n-o duc prea bine. Dar-ar Cei Treisprezece în ea de criză!