Mîndrie şi prejudecată… şi conopidă

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 2 ( iulie, 2010 )
Autor:

Seth Grahame-Smith – Pride and Prejudice and Zombies, Ed. Quirk Books, Philadelphia, 2009

Nu pot să mă laud cum că aş fi fan Jane Austen, însă îmi place să cred că există o măsură în toate, inclusiv în felul în care este folosită o operă consacrată care a ajuns în domeniul public. Deşi mă străduiesc destul de mult (zic eu), se pare că în ultima vreme m-am înşelat destul de des în convingerile mele. Nici de data asta nu am avut succes.

Cred că anul trecut se anunţa cu surle şi trîmbiţe o „mare re-adaptare” după Pride and Prejudice, scrisă de un autor de care nu auzisem încă. Noua abordare se anunţa la prima vedere destul de inedită, „zombies” fiind noua provocare adusă în titlu şi în intrigă. Fain! mi-am zis, aşteptîndu-mă la prelucrare horror a respectivelor personaje Austen-iene şi a atmosferei victoriene specifice.

… sau să fie doar o „pulp-izare” deosebit de slabă şi enervantă, aşa cum s-a întîmplat în realitate. Imaginaţi-vă că Austen a scris o cărţulie cu nişte surori gagici-ninja, mari luptătoare cu hoardele de zumbalii (victorieni, desigur). Imaginaţi-vă un fel de bal la căminul cultural (victorian, desigur) în care sătenii îşi văd liniştiţi de dansul lor, cînd, surpriză!, o turmă de zumbalii dau năvală pe uşi, ferestre şi alte cele, putreziţi şi flămînzi. Acum intră în acţiune surorile ninja, cu pumnale, săbii, topoare şi alte arme numai bune de purtat la jartieră. Ele taie, împung, străpung în stil artistic zumbalii zeci şi zeci, şi în final îi salvează pe amăriţii de săteni (cu excepţiile de rigoare). Şi astfel sînt remarcate de tinerii nobili, frumoşi, bogaţi, destepţi deja şi fără frică de zumbalăi – toate astea descrise în limbajul lui Austen.

„A few of the guests, who had the misfortune of being too near the windows, were seized and feasted on at once. When Elizabeth stood, she saw Mrs. Long struggle to free herself as two female dreadfuls bit into her head, cracking her skull like a walnut, and sending a shower of dark blood spouting as high as the chandeliers.

As guests fled in every direction, Mr. Bennett’s voice cut through the commotion. «Girls! Pentagram of Death!»

Elizabeth immediately joined her four sisters, Jane, Mary, Catherine, and Lydia in the center of the dance floor. Each girl produced a dagger from her ankle and stood at the tip of an imaginary five-pointed star. From the center of the room, they began stepping outward in unison—each thrusting a razor-sharp dagger with one hand, the other hand modestly tucked into the small of her back.

From a corner of the room, Mr. Darcy watched Elizabeth and her sisters work their way outward, beheading zombie after zombie as they went. He knew of only one other woman in all of Great Britain who wielded a dagger with such skill, such grace, and deadly accuracy.

Şi asta e doar aşa… o firimitură. Pentru că e o carte care se respectă, „aventura” se complică cu alţi ninjalăi şi alte personaje negative cu aromă de Sora 13 importate direct din filmele de serie XZ. Una din cele mai stupide faze apare prin finalul capitolului 58 (da, multe, da’ proaste) cînd cei doi porumbei din original, Liz şi Darcy, fac un kill cooperativ în numele iubirii asupra unor zumbalăi paşnici ce hăpăiau fericiţi conopida. Deci zumbalăi vegetarieni – explicaţia este (ieczistă o iecsplicaţie!) că nefericiţii respectivi au CONFUNDAT conopida cu creierii. Cum? Nu ştiu… there are lots of secrets in this logic.

Cînd am citit primul capitol, am crezut că-i un fel introducere la mişto. Nu era. Aşa o ţine în lung şi-n lat. Horror nu e, comic nu e… parodie?! Da, o parodie a îngustimii „talentului” scriitorului ce a „prelucrat” originalul.

Poate că sună a la Austen, însă nu cred nici un ruptul capului că, dacă ar fi vrut să scrie o carte cu zumbalăi sau horror, ar fi sunat aşa. Păstrarea numelui pe copertă pare în aceste condiţii un truc ieftin, o înşelătorie.

Şi pentru că nu era destul scriitura în sine pentru a se acoperi de ridicol, cartea are şi ilustraţii . Da, puteţi admira vizual fetele ninja şi cum ştiu ele sa bage cuţitu’ în zumbalăi.

Nu ştiu, zău, cum a ajuns cartea asta pe lista de bestseller. Dacă e acolo, înseamnă că s-a vîndut, chestie şi mai tristă. Urmează şi a doua surpriză: datorită succesului „nebun”, a apărut şi o continuare numită Dawn of the Dreadfuls, scrisă de un alt „celebru”.

În loc de încheiere: „And the sisters Bennet—servants of His Majesty, protectors of Hertfordshire, beholders of the secrets of Shaolin…”. I shit you not!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

9 comentarii »

  • Jen said:

    Adevarul e ca din fragmentul ala cartea mi se pare chiar amuzanta 😀 Nu stiu cat de usor ar fi de suportat cale de 60+ capitole… dar o sa te anunt daca incerc.

  • Béranger said:

    Mistaking a head of cauliflower for a brain… Cum de ce? Amândouă-s dulci dacă-s bine fierte!

  • Aspoiu (author) said:

    Lol! Tocmai s-a descoperit antitodul pentru zombi: conopida fiarta. Toate cartile si filmele alea ‘scary’ cu zumbalai si alte motaciuni au devenit subit ‘fumate’.

    @Jen: Daca era doar un capitol atunci putea fi considerat un exercitiu parodic oarecum amuzant.

  • Sol said:

    Momentan sunt in UK si acum cateva zile am intrat intr-o librarie, iar cartea asta mi-a atras atentia, prin titlu si coperta. Am cochetat cu idea de a o cumpara, dar pana la urma m-am decis asupra altei carti – My Shit Life So Far (Frankie Boyle). Dupa ce am citit si aceasta recenzie, sunt mai mult decat incantat de alegerea facuta. 🙂

  • Cititor SF » Intilniri said:

    […] (multumiri inca odata). Cele doua ‘marete realizari’ le puteti citi in revista Suspans aici, si in revista Galileo Online aici. Sper ca or sa mai vrea si altele (dar am o […]

  • Florin Pîtea said:

    Şi ororarea colaborărilor postume a continuat cu „Jane Sleyre”, ucigaşă de vampiri…

  • kyodnb said:

    si printre ele a mai fost si Abraham Lincoln Vampire hunter, dar mie nu mi s-a parut asa rea…chiar interesant de informativa :D… probabil depinde si de stare…

  • gargouille said:

    Am ajuns intamplator la aceasta pagina – de aici si intarzierea comentariului -. As vrea sa fac o singura remarca: romanele lui Jabe Austen apartin epocii Regentei („Regency”, 1811-1820). Epoca victoriana corespunde domniei reginei Victoria, de la sfarsitul anilor 1830 pana la inceputul secolului XX. (de unde = nu tot ce-i englezesc si vechi e vicorian 🙂 )

  • Suspans.ro : » Articole » “Abraham Lincoln, vânătorul de vampiri” – filmul_Suspans.ro said:

    […] and Zombies (2009 – recenzată – nu foarte favorabil – şi în revista noastră, aici) şi, văzând că tehnica prinde, a continuat cu Abraham Lincoln, Vampire Hunter […]

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.