Momentul Crâznic în literatura horror românească

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 26 ( iulie, 2012 )
Autor:

Oliviu Crâznic ― …şi la sfârşit a mai rămas coşmarul
Editura Vremea, Bucureşti, 2010

Atunci când am văzut pentru prima oară pe blogul FanSF semnalarea apariţiei volumului gotic …şi la Sfârşit A Mai rămas Coşmarul, la editura Vremea, în interesanta colecţie Roşu şi Negru, m-am întrebat cu sinceră mirare: cine mai e şi Oliviu Crâznic? Citind sinopsisul cărţii pe blog şi apoi văzând că din ce în ce mai multă lume începe să laude acest volum bazat pe cronici medievale, mi-am zis: iată în sfârşit o carte horror românească despre care se va vorbi mult timp de-acum înainte. Ghinionul a făcut să nu-mi pot cumpăra romanul decât la târgul de carte Gaudeamus de anul trecut, astfel încât de-abia prin decembrie 2011 am apucat să devorez la propriu această poveste care se citeşte pur şi simplu cu sufletul la gură (alt ghinion a făcut să o citesc seara şi deseori atmosfera lugubră mi-a dat fiori).

M-au impresionat atmosfera sumbră şi plină de mister… personajele principale sunt care mai de care mai interesante, bine conturate doar din câteva tuşe personale.

Este un volum nu foarte gros, bine scris şi foarte bine redactat, plin de personaje interesante, din toate categoriile sociale, cu nume interesante (adevărul este că dacă se numeau Frusina, Gheorghe sau Marcel, s-ar fi pierdut mult din farmecul cărţii), cu istorii care mai de care mai tenebroase şi mai pline de mister, intriga este palpitantă şi plină de idei şi de legende.

Invitat în mod cu totul surprinzător la nunta marchizei Josephine de Lauras (o tânără bogată cu o reputaţie foarte controversată, proprietara unui castel cu un trecut blestemat, Castelul Ultimelor Turnuri), pe care de-abia o cunoaşte, cavalerul Arthur de Seragens, un tânăr nobil decăzut (care ascunde un secret teribil, ca mai toate personajele din carte), acceptă mai mult pentru a-i face pe plac prietenului său, vicontele Raoul de Vincennes, un iscusit vânător şi bun cunoscător al intrigilor de salon, îndrăgostit de aceasta. Ajuns în straniul castel al miresei, Arthur îl cunoaşte pe soţul tinerei, un conte  de origine austriacă pe nume Max Schwartz, un personaj rigid şi banal, care pare a fi victima unei manipulări din partea marchizei ce îi doreşte averea; despre Schwartz nu se ştie decât că a ajutat la efectuarea unui exorcism cu mulţi ani în urmă.

În schimb, ceilalţi oaspeţi sunt mult mai puţin obişnuiţi, printre ei aflându-se oameni de diferite condiţii sociale, unii onorabili, alţii dimpotrivă, suspectaţi că ar ascunde secrete teribile: Ducele Eduard de Chalais, guvernatorul provinciei, un tânăr bogat şi arogant, violent şi impulsiv, bănuit că şi-ar tortura tânăra soţie; Contesa de origine italiană Giuliana Sellini, fascinată de ocultism, bănuită a se ocupa de necromanţie; Vicontesa Adriana de Valois, o tânără de şaptesprezece ani aparent inocentă, fiica şefului Poliţiei; baronul german von Walther „Călătorul“, un rătăcitor preocupat de mistere şi fenomene stranii, suspectat de Inchiziţie că ar fi citit un tratat de-al lui Conrad Lorenz, el însuşi un personaj central al cărţii, subiect de discuţie printre celelalte personaje ale romanului, demonolatru şi licantrop, autor al unor cărţi blestemate, executat de Inchiziţie înainte de începerea acţiunii cărţii, dar având un rol central prin învăţăturile lui, care se leagă de evenimente; Huguet de Castlenove, un fost preot, actualmente spadasin iscusit care îi provoacă la duel şi apoi îi ucide pe toţi cei care încearcă să facă săpături în jurul secretelor sale; Marele Inchizitor al Franţei, Albert de Guy, o persoană nemiloasă, dar căreia îi place să facă dreptate. De asemenea, profanarea unor morminte în zonă îl face pe şeful Poliţiei, contele de Valois-Lacross, să investigheze presupusa existenţă a unui vârcolac la castel, iar pe inchizitor să tragă concluzia că unul dintre oaspeţi este un adept al satanistului executat Conrad Lorenz.

Când oaspeţii încep să moară – victime ale unei boli misterioase – reprezentanţii autorităţilor pun castelul sub carantină. Însă Arthur şi prietenul său, Vincennes, ajung la concluzia că boala este doar un pretext, mai ales când iese la iveală faptul că morţii nu rămân în morminte. Arthur este cu atât mai speriat, cu cât între timp s-a îndrăgostit definitiv de Adrianna, inocenta fiică a şefului Poliţiei, spre care pare să ducă lanţul de crime – este ea victimă sau ucigaş?… Împreună cu Vincennes, eroul începe o investigaţie paralelă, dar cel care putea să îi ajute, şi care ştia cele mai multe despre ce se petrece, dispare într-o noapte: baronul Von Walter. În noaptea următoare, dispărutul se întoarce sub forma unui mort-viu, şi cei doi prieteni sunt nevoiţi să îşi unească eforturile cu autorităţile (în ciuda lipsei de încredere reciprocă) pentru a rămâne în viaţă.

Evenimentele se precipită, devenind evident că presupusa „ciumă” este de fapt o epidemie de vampirism. Spadasinul Castlenove este suspectat, arestarea lui scoţând la iveală că e de fapt unul dintre adepţii lui Lorenz şi, prin urmare, un vârcolac. Transformarea lui în sala de mese duce la un masacru, înainte ca ducele de Chalais, surprinzător de curajos având în vedere caracterul lui antipatic, să îl ucidă.

Când supravieţuitorii atacului se trezesc izolaţi într-un turn al castelului şi asediaţi de vampiri „proaspeţi”, trădarea Giuliannei Sellini o face să fie suspectă de declanşarea evenimentelor.

Cam atât, că m-am întins cam mult cu dezvăluirile şi risc să stric mult din farmecul acestei cărţi realmente inedite pe piaţa de carte de la noi, mai ales că este scrisă de un tânăr autor român, despre care se va vorbi mult timp. Mai ales că are deja publicate şi câteva povestiri SF space-opera, ceva steampunk, deci deja jonglează cu mare lejeritate printr-o paletă extrem de variată de genuri ale literaturii. Nu trebuie uitate, desigur, nici excelentele articole din Revista Suspans.

M-a impresionat atmosfera sumbră şi plină de mister cu care am avut de-a face citind acest roman nu foarte voluminos, dar plin de monştri şi fantome: vârcolaci, vampiri, strigoi, chiar şi un Zburător apare la un moment dat (Zburător cu negre plete, vin’ la noapte de mă fură); personajele principale sunt care mai de care mai interesante, bine conturate doar din câteva tuşe personale, toate ascund secrete teribile şi toate se luptă să le menţină aşa, autorul vrând parcă să ne sugereze că nimeni nu e nevinovat, neprihănit, lipsit de păcat şi că probabil toţi îşi merită (mai mult sau mai puţin) soarta – adică, fiecare primeşte ceea ce merită în final. Un alt plus al cărţii îl reprezintă respectarea cu acurateţe a convenţiilor genului: castele bântuite, personaje interesante ce ascund secrete tenebroase, monştri din toate categoriile, întorsături de situaţie care mai de care mai neaşteptate etc. Ce i-aş reproşa ar fi abundenţa de referinţe şi de monştri, ceea ce mi s-a părut o risipă: puteau ieşi cu lejeritate 3-4 cărţi.

Bonus: o treime din volumul cărţii este ocupat de un mega-tratat despre absolut toate sursele de inspiraţie ale poveştii: demoni, fantome, vârcolaci, vampiri, Nosferatu, Fiara din Chevaudin, tot ce-ţi trece prin minte sau nu. Oliviu a depus o muncă enormă şi pentru asta merită tot respectul nostru. O carte de referinţă, cred eu, pentru literatura gotică românească şi pentru literatură în general, un aparat bibliografic care merită cu prisosinţă să fie publicat separat. Absolut recomandată!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

  • George Sauciuc said:

    Un roman de referinţă în literatura română, sau cum scrii bine o poveste

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.