Morţi, da’ mulţi (III)

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 10 ( martie, 2011 )
Autor:

John Joseph Adams (ed.) – The Living Dead 2
Night Shade Books, 2010

The Other Side”, de Jamie Lackey este o proză despre zombi, dar în care nu apare nici un zombi. Mai nimerit spus, este despre transformările societăţii umane ce a avut de a face cu zombi şi curiozitatea noilor generaţii ce nu au văzut un zombi în viaţa lor. Ce este dincolo de gardul electrificat de patru metri înălţime? Ştiţi cum se spune… „Curiozitatea a omorît pisica.” Un text foarte fain.

Where the Heart Was”, de David J. Schow, un ghiveci suprarealist pretenţios, cu ceva cap dar fără coadă, şi mai ales fără final. Un fel de fabulă răsuflată şi luuuuugăăăă. De fapt, nici nu ştiu de ce a fost publicată în această antologie, e pe lîngă temă. Meh.

Good People”, de David Wellington, povestire zombi old school, clasica urmărire între grupul de supravieţuitori ascunşi şi terorizaţi şi hoardele de morţi-vii ce pun mîna (dinţii?) pe ei, pe rînd. Autorul scrie la persoana întîi şi aduce în joc cîteva elemente ce sporesc tensiunea şi oroarea. Bun.

Lost Canyon of the Dead„, de Brian Keene, de acest autor m-am lovit de curînd, dar nu-mi amintesc să mă fi dezamăgit atît de crunt cum a făcut-o cu acest text. Dacă în alte scrieri de lungime mai mare a avut şi bucăţi rezonabile, de data asta totul a fost uniform de slab. Undeva în deşert, un grup fuge de zombi; apar şi nişte coioţi care sînt muşcaţi şi devin şi ei zombi; foarte dintr-odată apare un fel de oază care nu este nici mai mult, nici mai puţin decît o falie în timp către Jurasic sau pe acolo; T-Rex hapleşte coioţii şi devine un T-Rex-Zombi; ete d-aia au dispărut dinozaurii.

Pirates vs. Zombies„, de Amelia Beamer, e cu oameni ce fug de zombi cu bărci, şalupe şi alte feluri de vase, şi cum fac ei tot felul de lucruri fără rost şi plictisitoare şi fără sens şi… Boring.

The Crocodiles”, de Steven Popkes. Aveam mari speranţe faţă de textul asta, nădăjduiam să fie un fel de „savanţii nebuni şi SS-ul merg pînă la capăt”. Într-un fel fac ei treaba asta, dar numai pentru a-i oferi autorului prilejul să ne dea cu o morală obosită peste ochi. Slăbuţ

The Skull-Faced City”, de David Barr Kirtley, întinde coarda prea mult. Adică avem de a face cu o nouă clasă de zombi inteligenţi, asta pe lîngă cei „obişnuiţi”, care doar mormăie şi muşcă. Zombii ăştia deştepţi devin organizaţi şi se poartă precum un hibrid între nazişti, comunişti şi un despot medieval mistic. Hmmm.

Obedience”, de Brenna Yovanoff, text cu soldaţi care se caftesc cu zombi. Genul de text pe care îl uiţi pînă a doua zi – chestie care s-a şi întîmplat.

Steve and Fred”, de Max Brooks, un text excelent în care lucrurile nu sînt ce par a fi, un text ce vine să-i întărească renumele de „world’s foremost expert on zombies”. Foarte bun.

Şi cam pînă aici am ajuns. Intenţionez să mai citesc cîteva povestiri, însă în nici un caz pe toate.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.