Muzeul obsesiilor

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 21 ( februarie, 2012 )
Autor:

Baudoin – Travesti de Mircea Cărtărescu
Editura Humanitas & Jumătatea plină, Bucureşti, 2011

Cred că prima carte a lui Mircea Cărtărescu pe care am citit-o a fost Travesti şi am fost uimit să constat atunci că un mare autor poate arăta aşa. Desigur, eram tânăr şi neexperimentat şi aveam o groază de clişee penibile în legătură cu felul în care trebuie să sune literatura bună. Nu neg că plăcerea pe care mi-a stârnit-o micro-romanul lui Cărtărescu (o nuvelă mai stufoasă, după capul meu) a fost aproape vinovată, întrucât aceleaşi jenante prejudecăţi despre literatură mă îndemnau oarecum să strâmb din nas. Numai că n-am mai putut. Chiar dacă receptarea critică a volumului, la momentul apariţiei, a fost slăbuţă, rămân la ideea că Travesti e o carte bună, în care imagologicul se îmbină spectaculos cu întâmplări de o colosală mediocritate. Şi tocmai asta o face interesantă.

Desenând această derivă a personajului principal, Baudoin atribuie poveştii noi dimensiuni. Accentul nu mai cade atât pe zbaterea interioară a eroului nostru, ci pe reliefarea ei grandioasă într-un exterior al imaginarului.

Cred că pe acelaşi lucru a mizat şi Edmond Baudoin, care s-a hotărât, după citirea în franceză a cărţii, s-o transforme într-un roman grafic. Zis şi făcut. Numai că morbul creator al lui Baudoin avea nevoie de mai mult decât propria lui imaginaţie raportată la vocea cărţii. De aceea, autorul francez a venit în România, s-a întâlnit cu Mircea Cărtărescu, a colindat împreună cu acesta locurile descrise în carte şi abia pe urmă s-a hotărât să transforme experienţa aceasta într-un produs literar de sine stătător. Iar ceea ce a ieşit a depăşit, pesemne, chiar aşteptările lui Cărtărescu.

Romanul, în varianta sa originală, e o sumă de fotograme care-şi găsesc originea într-un trecut al tinereţii puberale, acolo unde identităţile sunt lesne modelabile şi, din această cauză, foarte fragile. Plecat cu şcoala într-o excursie, tânărul personaj principal are parte de nişte întâmplări la limita grotescului infantil, presărate cu ieşiri triviale şi abuzuri bahice specifice unor adolescenţi scăpaţi de sub control. Ideea însingurării absolute (o marotă a scrisului cărtărescian, însă netratată ca un refugiu al omului superior, ci cu o maladivă invidie şi o veşnică neputinţă de adaptare) se îmbină cu un onirism controlat cerebral până în detaliile cele mai şocante. Mircea din roman pendulează mereu între realitatea aridă şi tulbure şi un tărâm al visului care comprimă ţelul cel mai tainic al eroului: acela de a se confunda, în această lume a imposibilului, cu fratele său geamăn, Victor, care nu mai trăieşte. Această dorinţă de identificare cu alteritatea ia forma cea mai hâdă în viaţa zilnică a personajului: Mircea îl întâlneşte pe Lulu deghizat în femeie, într-un tablou horror-carnavalesc, iar identitatea sexuală a colegului are darul de a sădi subit în conştiinţa lui Mircea îndoiala cu privire la propriul contur.

Desenând această derivă a personajului principal, Baudoin atribuie poveştii noi dimensiuni. Accentul nu mai cade atât pe zbaterea interioară a eroului nostru, ci pe reliefarea ei grandioasă într-un exterior al imaginarului. Prin intermediul iscusinţei grafice a lui Baudoin, Mircea îşi exhibă orgiastic obsesiile, care îl vor însoţi pe tot parcursul poveştii. Transferul subtil dinspre ermetismul fantasmelor unui băiat însingurat către un preaplin al lumii dinafară este chiar farmecul acestei remixări a poveştii iniţiale. Pentru că Baudoin face mai mult decât să redea fidel şi cinematografic decorul unei istorisiri oarecare: el face posibilă penetrarea curajoasă a gândului solitar în lumea înconjurătoare. Desenele lui Baudoin au o adâncime care aduce o prospeţime nebănuită poveştii lui Cărtărescu. Nu e doar o muncă de fidelizare a imaginii cu textul iniţial ci, mai degrabă, efortul concentrat de filtrare a poveştii printr-o sensibilitate artistică de o altă anvergură. Riscul banalizării subiectului cărţii lipseşte cu desăvârşire aici (deşi acest risc e destul de mare în cazul transformării unui roman în benzi desenate), întrucât Baudoin refuză graniţele cuvântului care naşte istoria şi o creează dintr-un aluat nou, folosindu-şi propria potenţă artistică.

Imaginile cărţii sunt terifiante, sunt sumbre, sunt groteşti, însă factorul reconfortant în tot acest tablou semi-apocaliptic este convingerea că autorul lor ştie ce face. Baudoin a transformat Travesti-ul cărtărescian într-un spectacol grandios al minţii şi al nostalgiilor muşcătoare. Senzaţia de siguranţă te poartă de-a lungul întregii cărţi. Pare că suntem luaţi de mână şi plimbaţi printr-un imens muzeu al anxietăţii, al luptei cu propriii demoni, al universului obsesiilor şi traumelor personale. Şi, culmea, ne place!

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

Un comentariu »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.