O binevenită diversitate

Articol publicat in:Recenzii | Aparut in:Nr. 22 ( martie, 2012 )
Autor:

Alfred Hitchcock Mystery Magazine, nr. 3, decembrie 2011
Traducere de Mircea Bucurescu
Editura DuNE, Bucureşti

M-am apropiat de acest al treilea număr AHMM apărut în limba română cu siguranţa celui care calcă pe teren cunoscut. După experienţa plăcută oferită de numărul anterior, acesta a reuşit să mă convingă de două lucruri: 1) diversitatea temelor şi modurilor de abordare a literaturii misterului din povestirile adunate în sumar este o deviză a redacţiei americane şi 2) redacţia română, în principal traducătorul Mircea Bucurescu, îşi face treaba cu consecvent profesionalism (onestitatea îmi dă ghes să amintesc totuşi că-n acest număr am întâmpinat mai multe scăpări de corectură decât în cel anterior, însă nu într-atât de multe încât cursivitatea lecturii să aibă de suferit).

Dar să purcedem la un survol al materialului revuistic:

Încă o dată, Alfred Hitchcock Mystery Magazine, ediţia românească, surprinde într-un mod plăcut.

Alchimistul de R.T. Lawton este proza care deschide numărul şi, în acelaşi timp, prima din cele trei amintite încă de pe copertă. Despre autor aflăm că în 2010 a fost nominalizat la premiul Derringer şi că textul său reprezintă al patrulea episod dintr-o serie a cărei acţiune se desfăşoară în Parisul secolului al XVII. Pe deasupra, Lawton e vechi colaborator AHMM; Alchimistul ocupă în palmaresul său poziţia 21. Povestirea, însă. Căci ea este Regină… Povestirea, zic eu, se ridică la înălţimea aşteptărilor. De la un text „de epocă” te aştepţi în primul rând să evoce în chip credibil epoca despre care vorbeşte, cu toate caracteristicile ei. Lui R.T. Lawton îi reuşeşte asta. Se vede bine că nu e prima sa incursiune pe acest teritoriu. În Alchimistul se vorbeşte despre înşelătorie, despre malversaţiuni în lumea interlopă a Parisului din timpul Regelui Soare. Alt rege face însă obiectul atenţiei autorului, şi anume „auto-proclamatul rege al lumii interlope”, numitul Jules. Cum tratează el şi ce rol joacă „alchimistul” în tramă vă las să descoperiţi singuri.

Şi pistolul răsare de Jeffrey Cohen este textul din care a fost împrumutată imaginea-medalion de pe copertă. Din asta am dedus că este proza pe care AHMM a mizat în numărul de faţă. Nu ştiu dacă eu aş fi ales-o tocmai pe aceasta. Aaron Tucker, personajul principal, este şi el eroul unei serii şi, astfel, are lipici la cititor, se mişcă dezinvolt, „iese din pagină”, cum s-ar spune, însă povestea e destul de… frântă. Avem două planuri care la final ajuns să conveargă – dacă totuşi o fac! – într-u mod cam forţat. Planul personal, al situaţiei apărute în viaţa lui Tucker când fiul său suferind de-o formă de autism numită Asperger (aici, autorul ştie despre ce vorbeşte: el însuşi are un copil cu acest sindrom, plus că a scris două cărţi, să le spunem, motivaţionale pe tema asta) este surprins la şcoală cu un pistol de jucărie, ceea ce scandalizează colectivul profesoral şi de părinţi, şi planul profesional, al anchetei detectivist-jurnalistice pe care el este chemat să o realizeze pe marginea unei morţi suspecte a unui jucător de baseball. Cum spuneam, cele două planuri se întâlnesc doar datorită lui Tucker, care le „instrumentează” pe amândouă; altminteri, legăturile sunt cvasi-nule. Poate dacă am fi familiarizaţi cu universul reporterului detectiv Aaron Tucker…

Un om de ispravă de Cathryn Grant. Ei, de-aş fi fost pus să aleg, eu această povestire aş fi ales să o scot în evidenţă printr-un medalion de coperta 1. În primul rând datorită actualităţii subiectului. Din cauza crizei economice prin care trecem, David, omul nostru de ispravă, este pus pe liber. Se vede, astfel, căzând de la înălţimea unei funcţii bine remunerate în gloata tot mai numeroasă a celor disponibilizaţi. Lumea se prăbuşeşte pentru el şi gândul întoarcerii acasă la familie, la soţia, la explicaţiile pe care le va avea de dat îl face să amâne momentul. Pentru asta, trage la o bodegă numită „The Wet Spot”, comandă Crown Royal dublu şi purcede la înecarea amarului. Numai că lucrurile se complică. În scenă apare o femeie care, deşi întru nimic atrăgătoare fizic, trezeşte în David gândul adulterului. Dacă ajunge sau nu să-l şi comită nu ştim; ştim în schimb că David este împins la o faptă mult mai gravă. Şi că libertatea sa este de-acum vânată. Începeţi lectura revistei cu această povestire şi nu veţi găsi motive să mă ocărâţi.

Şi Scafandrul electoral de John H. Dirckx merită toată atenţia. Conţine şi ea o doză bună de actualitate crudă. Doar nu mai e mult până când noi înşine vom asista la grozăvii şi mai mari făptuite în numele cursei electorale… Vance Ballard este, la rândul său, „catindat”, unul cam ghinionist, totuşi. Pentru a câştiga capital electoral el este dispus să se supună unui joc de bâlci: aşezat pe o băncuţă deasupra unui bazin plin cu apă îşi invită votanţii să arunce la ţintă cu nişte mingi ca de oină. Cine nimereşte ţinta acţionează mecanismul care coboară băncuţa de sub respectabilul Ballard şi acesta face bâldâbâc. Toată lumea se distrează, voia bună domneşte şi, cine ştie, candidatul poate va ieşi învingător. Doar că lucrurile evoluează într-o direcţie nedorită. La contactul cu apa, musiu Ballard moare puţin. Urmează o investigaţie, evident, şi sunt anchetaţi toţi cei implicaţi în evenimentul în cauză: de la soţia lui Ballard la şeful lui de campanie şi echipa care a montat şmecheria acvatică aducătoare de voturi. — Deşi tratată într-un mod serios, povestirea nu poate să nu stârnească în câteva rânduri, dacă nu hohote de râs, măcar zâmbete radioase.

Vreme este să jeleşti de Eve Fisher prilejuieşte o nouă incursiune în trecut. Ne aflăm cândva la cumpăna dintre secolele XIX şi XX – deducem din context – într-o zonă americană patriarhală. Nell rămâne văduvă, iar cei doi fii ai ei, orfani de tată. Ca să se poată descurca, se adăposteşte la ferma tatălui-socru, alături de restul familiei acestui – destul de numeroase, fie vorba între noi, aşa cum era obiceiul pe atunci. Familia Stark a intrat însă într-o nouă dinamică, se pare: din pricini obscure, se împuţinează. La scurt timp este dus la groapă şi fratele lui Patrick, răposatul soţ al lui Nell. James Stark, uber-socrul, capul uber-familiei, rămâne astfel cu două nurori văduve. Lumea nu se amestecă, însă, deşi situaţia începe să fie destul de clară. Mai ales după ce seniorul Stark anunţă cu subiect şi predicat că şi-ar dori s-o ia de soaţă pe juna Nell, nora văduvă. Ciudată această povestire. Avem crime, avem criminal şi totuşi nu e nimeni care să investigheze cazul. Ce se întâmplă în sânul unei familii din inima Americii acelor vremuri rămâne acolo!

Revoluţia lui Marley de John C. Boland ne readuce în Parisul primei povestiri din revistă, dar într-un alt timp. Acum ne aflăm în vremea revoltelor studenţeşti din mai 1968, în plin Război Rece. Marley este agent american de spionaj. Şi încearcă să se infiltreze în rândul studenţilor revoltaţi, îndrăgostindu-se şi făcând să se îndrăgostească de el o jună aprigă pe nume Vight. Dar încercările-i sunt dejucate nu de adversarii ruşi, aşa cum s-ar fi aşteptat, ci chiar de oamenii săi. O poveste de spionaj (a cincea din seria dedicată agentului CIA Marley) cu răsturnări neaşteptate de situaţie, cu atmosferă, cu personaje credibile.

Aceasta ar fi recolta de povestiri a numărului AHMM din decembrie. Pe lângă ele, Robert C. Hahn, recenzent cu vechime şi experienţă în redacţii precum Publishers Weekly şi New York Post, vorbeşte la Cronica enigmelor despre aspectul de „ghid turistic” al cărţilor poliţiste. Cele patru titluri asupra cărora se opreşte zugrăvesc în patru chipuri diferite cultura asiatică. Romanele în cauză sunt: Love Songs From a Shallow Grave de Colm Cotterill, Under the Eye of Kali de Susan Oleksiw, Case of the man Who Died Laughing de Tarquin Hall şi Shadow Book de Rojaroshi Chakraborti. Ca bonus, ne vorbeşte şi despre Theodore Boone, Kid Lawyer, romanul lui John Grisham destinat publicului tânăr.

Mai departe, Elisabeth Brown, cu mini-povestirea Hoopa!, este câştigătoarea concursului Fotografia misterioasă din ediţia americană (există unul adresat şi publicului român!). Surprinzător modul în care, în doar trei paragrafe, autoarea izbuteşte să redea o întreagă tramă.

Încă o dată, Alfred Hitchcock Mystery Magazine, ediţia românească, surprinde într-un mod plăcut. Cu o redactare mai atentă, care să pună în cea mai bună lumină traducerea inspirată şi adecvată a lui Mircea Bucurescu, aştept cu nerăbdare viitorul număr (înţeleg, dublu!) al revistei.

Abonați-vă la newsletterul Suspans.ro pentru a fi la curent cu cele mai interesante ştiri, articole, concursuri şi materiale video publicate de scriitorii de suspans. Introduceți adresa dvs. de e-mail în pagina de abonare newsletter.

4 comentarii »

Tu ce zici?

Adauga un comentariu in casuta de mai jos, sau publica un link de legatura de pe situl tau. Poti de asemeni sa te abonezi la aceasta discutie via RSS.

Ai la dispozitie urmatoarele taguri de cod:
<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Daca doresti o imagine asociata utilizatorului tau, foloseste sau creaza-ti un cont la Gravatar.